ÎCCJ, Decizia nr. 28/2024

Asupra cererii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin încheierea din 21 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 893 lit. a), art. 902 alin. (2) pct. 19 C. civ., cu privire la sintagma "(…) precum și orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise", formulată de petenta A..

Contestația privind tergiversarea procesului

La 7 decembrie 2023, s-a înregistrat pe rolul instanței contestația privind tergiversarea procesului, prin care petenta a arătat că încheierea nu a fost redactată și comunicată. A învederat că a declarat recurs împotriva respectivei încheieri, care trebuie soluționat de urgență.

În drept, a invocat art. 522 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției lipsei obiectului prezentei contestații la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente".

Conform art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție."

De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.

Textele de lege anterior amintite reglementează procedura contestației privind tergiversarea procesului, care reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil. Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Așadar, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Din analiza dispozițiilor citate, rezultă că, în ipoteza admiterii contestației privind tergiversarea procesului, completul de judecată dispune, prin încheiere, măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății, respectiv în cazurile reglementate de art. 522 C. proc. civ.

În prezenta cauză, pe calea contestației la tergiversare, petenta solicită redactarea și comunicarea încheierii din 21 noiembrie 2023, ipoteză care se încadrează în dispozițiile art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că încheierea din 21 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost redactată și comunicată părților la 16 ianuarie 2024.

Astfel, întrucât obiectul cauzei nu mai subzistă la data soluționării contestației de față, hotărârea fiind comunicată contestatoarei, Înalta Curte urmează să respingă, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată în cauză.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de contestatoare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin contestația la tergiversare formulată, petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, însumă de 68,70 RON, atașând dovezi în acest sens.

Înalta Curte reține, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., că temeiul acordării cheltuielilor de judecată părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții.

Or, respingerea contestației la tergiversare nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o "câștigare a procesului", în sensul textului menționat, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, contestația la tergiversare este un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil.

Pentru aceste considerente, va fi respinsă cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată de A. în legătură cu Dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Respinge cererea formulată de petentă privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.

GGC - NN