ÎCCJ, Decizia nr. 47/2023

Asupra cererii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 1730 din 22 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 610 din 8 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Contestația privind tergiversarea procesului

La 31 ianuarie 2023, A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, soluționat la 22 septembrie 2022 prin Decizia nr. 1730/2022, arătând că hotărârea nu i-a fost comunicată până în prezent.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6, art. 426 alin. (5), art. 427 alin. (1) și 522 din C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din CEDO.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente".

Conform art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție;".

De asemenea, art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.

Ca urmare, contestația la tergiversare este acțiunea prin care o parte urmărește înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situația de tergiversare să înceteze. Rațiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Examinând actele și lucrările dosarului și raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reține că obiectul contestației la tergiversare pendinte îl reprezintă luarea măsurilor legale pentru comunicarea Deciziei nr. 1730 din 22 septembrie 2022 a acestei instanțe.

Potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, această hotărâre judecătorească a fost deja comunicată părților la 7 februarie 2023.

Față de această împrejurare, reținând că obiectul cauzei nu mai subzistă la data soluționării cauzei de față, hotărârea fiind motivată, redactată, semnată și comunicată părților, Înalta Curte urmează a respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea A., în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2023.

GGC - ED