ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la 16.09.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Școala Națională de Studii Politice și Administrative, a formulat cerere având ca obiect ordonanță președințială prin care a solicitat executarea sentinței nr. 6950/31.10.2018 pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 530/12.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă 4670/29.09.2022,Tribunalul București, secția a II-a a admis excepția inadmisibilității sub toate aspectele invocate și, pe cale de consecință, a respins cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței de mai sus, reclamantul A. a formulat apel, solicitând admiterea acestuia și rejudecarea cauzei.

Prin rezoluția din data de 11.11.2022, comunicată apelantului în data de 11.11.2022, instanța a pus în vedere acestuia să achite o taxa judiciară de timbru de 50 de RON, sub sancțiunea anulării căii de atac ca netimbrată.

Apelantul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru.

Prin încheierea de ședintă din data de 16.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureșt, secția a IX-a a admis în parte cererea de reexaminare și a diminuat cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de apelant, de la 50 de RON, la 20 de RON.

Prin notele scrise depuse în data de 27.01.2023, apelantul a invocat excepția de neconstitutionalitate a art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2023, curtea a recalificat calea de atac declarată, din apel, în recurs, dispunând întregirea completului de judecată cu un nou membru.

La 28.02.2023, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 17/2017.

Prin decizia civilă nr. 589 din 2 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse cererile de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibile.

A fost admisă excepția nulității recursului pentru netimbrare.

A fost anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 4670 din 29.09.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), ca netimbrat.

Împotriva soluției de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs recurentul-reclamant, solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce privește taxa judiciară de timbru impusă prin art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, perceperea unei taxe judiciare de timbru, în condițiile în care statul are obligația de a asigura punerea în aplicare a sentințelor judecătorești, mai ales fiind vorba de un drept special, cel la educație, este o problemă care aduce atingere drepturilor fundamentale, iar această barieră trebuie îndepărtată.

Totodată, impunerea unei taxe de timbru este nefondată și chiar incorectă întrucât judecarea cauzei este făcută prin încălcarea obligației instanței de a asigura celeritatea judecății. Trebuie să existe un mijloc pentru justițiabili fie să fie scutiți de plata taxei de timbru, fie statul să le returneze taxa întrucât cauza nu s-a judecat cu celeritate.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul a arătat că, prin modificarea făcută prin Decizia ICCJ nr. 17/2017, s-a stabilit, în mod nelegal și nefondat, faptul că în cazul hotărârilor pronunțate în această materie (a contenciosului administrativ), poate fi exercitată numai calea de atac a recursului.

Lipsa precizărilor clare în textul de lege, așa cum se poate acesta consulta de către oricine la acest moment, care să indice modificarea făcută de Decizia ICCJ nr. 17/2017, aduce atingere atât drepturilor cetățenilor, mai ales în ceea ce privește accesul la o instanță, dar mai ales separației puterilor în stat.

Nu trebuie ignorate situațiile în care cetățenilor li se pot anula căile de atac pentru greșita indicare a acestora, iar taxa de timbru crește în cazul promovării unei căi de atac, de la 20 RON la 50 RON.

Cum dezlegările date de ICCJ prin interpretarea legilor pot aduce atingere principiilor constituționale, a apreciat recurentul că este absolută necesar să fie cenzurate astfel de interferențe ale unor instanțe care aplică dreptul comun în domeniul de specialitate exclusiv al CCR, dreptul constituțional.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant A. din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992:

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.", text din care rezultă, fără dubiu, că o condiție de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale o reprezintă legătura dintre textul de lege apreciat a fi neconstituțional și soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că legătura dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate a fost invocată cu soluționarea cauzei nu este generată de simpla tangență a acestora cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituționalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituțională, să aibă aptitudinea de a influența soluția ce se va pronunța în cauză.

Prin urmare, dacă de textul de lege criticat nu depinde soluționarea cauzei, dacă acesta nu are o relevanță reală asupra soluției ce urmează a se pronunța, cererea de sesizare nu poate fi primită.

Astfel, se constată că, în speță, nu este îndeplinită condiția privitoare la existența unei legături între soluționarea cauzei și textul normativ vizat de excepția de neconstituționalitate, respectiv art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care reglementează modul de determinare a taxei judiciare de timbru în cazul cererilor de valoare redusă, formulate potrivit procedurii speciale prevăzute la titlul X al cărții a VI-a din C. proc. civ. sau potrivit Regulamentului (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

Cererea de chemare în judecată în speța de față nu este circumscrisă niciuneia din procedurile de mai sus, ea fiind formulată potrivit procedurii speciale a ordonanței președințiale, taxa judiciară de timbru nefiind stabilită potrivit acestui text de lege.

Prin urmare, întrucât textul de lege criticat nu a influențat modalitatea de stabilire a taxei de timbru în cauza de față, acesta nu are legătură cu soluționarea dosarului, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție de neconstituționalitate.

În ceea ce privește excepția de neconstitutionalitate art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 17/2017, instanța de control judiciar reține că recurentul nu formulează critici concrete la adresa hotărârii atacate, ci reiterează susținerile sale referitoare la faptul că lipsa precizărilor clare în textul de lege, așa cum se poate acesta consulta de către oricine la acest moment, care să indice modificarea făcută de Decizia ICCJ nr. 17/2017, aduce atingere atât drepturilor cetățenilor, mai ales în ceea ce privește accesul la o instanță, dar mai ales separației puterilor în stat.

Or, sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării unui conflict juridic de natură constituțională nu se realizează pe calea excepției de neconstituționalitate, invocate de părți sau de instanță din oficiu, în cadrul unui proces aflat pe rol, ci printr-o procedură distinctă, care nu implică existența unui proces, în cadrul căreia dreptul de sesizare este rezervat unui număr limitat de subiecți de drept.

În aceste condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că cererea recurentului-reclamant, deși intitulată ca atare, nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 589 din 2 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale a României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 589 din 2 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale a României, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024.