ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 15 martie 2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și Inspectorul Șef B., a solicitat anularea rezoluțiilor inspectorului șef al Inspecției Judiciare nr. C22-400 din data de 10 martie 2022, nr. C22-401 din data de 10 martie 2022 și nr. C22-436 din data de 10 martie 2022.

Prin sentința civilă nr. 1266 din 5 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de inadmisibilitate, ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și Inspectorul Șef B., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1266 din 5 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 cpt. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive.

Sub un prim motiv de recurs, reclamantul susține că sentința atacată este necorespunzător motivată, întrucât, contrar celor reținute de prima instanță, au fost indicate dosarele în care consideră că s-au săvârșit acte de corupție și judecătorul cauzei nu a solicitat atașarea lor la dosarul de față. Soluțiile SIIJ și IJ nu se află la dosarul cauzei, iar instanța de fond a soluționat cauza în lipsa acestor documente.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, reclamantul susține că sentința atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond nu a indicat temeiul legal al hotărârii și nu a analizat fondul problemei și latura penală a acțiunii.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 din vechiul C. proc. civ. (de la 1865), prezentul litigiu se judecă potrivit C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, în vigoare de la data de 15.02.2013. Cum motivele de nelegalitate expuse pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte le va analiza din această perspectivă.

În ceea ce privește critica nemotivării corespunzătoare a sentinței atacate, circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând că hotărârea cuprinde toate elementele prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., inclusiv cele de la lit. b) a acestui articol, fiind prezentate corespunzător toate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis, cât și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. În realitate, recurentul-reclamant susține critici care nu privesc lipsa motivării ori nemotivarea corespunzătoare a hotărârii, acesta fiind nemulțumit de soluția pronunțată în cauză și de probatoriile administrate de prima instanță, dar și de pretinsa lipsă a unor documente din dosarul cauzei, aspecte care nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Examinând sentința recurată și prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici sub acest aspect criticile reclamantului nu sunt fondate.

Astfel, instanța de fond a indicat temeiurile de drept incidente cauzei și a analizat cauza pe fond, în raport de unicul motiv de nelegalitate formulat de reclamant și anume acela că inspectorul șef nu ar fi analizat probele de la dosar. Respectând limitele învestirii sale, instanța de fond a constatat în mod corect că reclamantul nu a precizat care dintre probele depuse în susținerea sesizărilor sale nu au fost analizate de către inspectorul șef, în condițiile în care, din conținutul rezoluțiilor nr. C22-400/10.03.2022 și C22-401/10.03.2022, rezultă că s-a făcut o analiză concretă, efectivă, a probatoriului depus în dosarele administrative, iar prin rezoluția nr. C22-436/10.03.2022 a fost respinsă plângerea ca inadmisibilă, împrejurare care nu mai necesita analiza probatoriului. Or, aceste considerente ale instanței de fond nu au fost contestate punctual în recurs, respectiv nu au fost contraargumentate motivat de reclamant.

Înalta Curte mai reține că instanța de fond a fost învestită cu examinarea legalității celor trei rezoluții emise de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare în raport de susținerile reclamantului, iar nu cu soluționarea dosarelor penale ce făceau obiectul sesizărilor adresate intimatei-pârâte, astfel că nu se putea pronunța asupra a ceea ce recurentul-reclamant a indicat drept "latura penală a acțiunii". Totodată, pentru soluționarea contestației nu era necesară atașarea respectivelor dosare penale, în dosarul instanței de fond fiind depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei în raport de obiectul acesteia, inclusiv cele trei rezoluții contestate despre care recurentul-reclamant susține că ar fi lipsit din dosar, iar pârâta Inspecția Judiciară a depus și întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestor rezoluții.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a înfățișat nicio critică de nelegalitate aptă să conducă la reformarea sentinței recurate, aceasta fiind corespunzător motivată și dat[ cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente - art. 45 alin. (4) și art. 47 din Legea nr. 317/2004, art. 99 din Legea nr. 303/2004, art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție.

În consecință, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1266 din 5 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.