ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4654/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2023, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași - Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990, contestație împotriva Deciziei nr. 466 din 22 mai 2023 privind admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, solicitând anularea parțială a deciziei contestate și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care indemnizația cuvenită să fie majorată de la 500 RON și 700 RON, conform art. 5 alin. (6) din Legea nr. 232/05.11.2020 de modificare a Decretului-Lege nr. 118/1990.

Prin sentința civilă nr. 739/2023/c.a. din 17 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis excepția tardivității formulării acțiunii și s-a respins ca fiind tardivă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași - Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., aceasta formulând totodată și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-lege nr. 118/1990

Prin decizia civilă nr. 240 din 03 aprilie 2024, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-lege nr. 118/1990 și a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinței nr. 793/CA/2023 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-Lege nr. 118/1990 din decizia civilă nr. 240 din 03 aprilie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta A., solicitând admiterea acestuia.

Intimata Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii atacate fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că, deși recurenta ar fi trebuit să indice care sunt criticile sale cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin raportare la condițiile reglementate de prevederile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, ce trebuie a fi îndeplinite cumulativ pentru a se dispune sesizarea Curții Constiuționale, în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, aceasta a reluat susținerile din cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în fața Curții de Apel Iași, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.

Astfel, deși analiza primei instanțe a fost circumscrisă exclusiv verificării condițiilor cumulative de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceasta constatând că una dintre aceste condiții nu este îndeplinită (respectiv legătura cu cauza a normei vizată de excepția de neconstituționalitate), recurenta nu a formulat critici cu privire la acest aspect.

Or, așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reține că sunt date în competența instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, iar în aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speță, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurenta nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de recurenta A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-Lege nr. 118/1990 din decizia civilă nr. 240 din 03 aprilie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-Lege nr. 118/1990 din decizia civilă nr. 240 din 03 aprilie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.