ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4433/2024

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată, la data de 04.05.2023, sub numărul x/2023, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Ilfov, obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor transformării postului reclamantei din contractual în funcție publică și să emită actul administrativ de numire în funcția publică a acesteia. Prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței funcționale și scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare secției a VIII-a a Tribunalului București. A reținut instanța că litigiul dedus judecății privește modificarea unor elemente ale raportului de muncă existent, derulat în baza unui contract de muncă, reclamanta nefiind funcționar public. Astfel, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 536 Codul administrativ privind statutul funcționarilor publici care ar fi atras competența instanței de contencios administrativ. În cazul reclamantei nu există raporturi de serviciu care să fie sub incidența normei speciale, ci raporturi de muncă, instanța de contencios administrativ neputând cerceta decât raporturi de serviciu în care este implicat un funcționar public. Așadar, competența de soluționare a unui litigiu de muncă ce nu privește funcționarii publici, ci personalul contractual angajat în cadrul instituției pârâte, revine instanței de conflicte de muncă, iar nu celei de contencios administrativ. Chiar dacă pârâta este instituție publică, nu oricărui act al acesteia i se aplică dispozițiile Legii nr. 554/2004, raporturile de muncă ale personalului contractual nefiind acte cenzurabile de instanța de contencios administrativ.

Hotărârea celei de-a doua instanțe sesizate Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14.11.2023, sub nr. x/2023*. Prin încheierea de ședință din data de 12 februarie 2024, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale procesuale și excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. La pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul a constatat că obiectul acțiunii îl reprezintă, în principal, obligarea pârâtei DSP Ilfov la transformarea postului reclamantei din contractual în funcție publică și să emită act administrativ de numire în funcție publică, principalul temei de drept indicat de reclamantă fiind art. 406 Cod administrativ. Mai mult, câtă vreme reclamanta, respectând prevederile art. 194 lit. d) teza a II-a din C. proc. civ. și, în același timp, principiul disponibilității procesului civil, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului administrativ, nu se poate proceda la schimbarea temeiului juridic al acțiunii introductive, instanța fiind ținută să analizeze cererea cu care a fost învestită în limitele trasate de partea reclamantă. Ținând cont că se solicită transformarea postului de natură contractuală în funcție publică, transformare care implică obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ și de statutul pe care îl solicită reclamanta, de funcționar public, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 536 Cod administrativ. Însă, din punct de vedere teritorial, Tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat putându-se adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. În speță, acțiunea este introdusă de Sindicatul Național Forța Legii, find aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 367/2022, sindicatul acționând pentru apărarea drepturilor membrilor săi. Calitatea procesuală activă a sindicatului reclamant este de natură a atrage din punct de vedere teritorial competența în materie de contencios administrativ a Tribunalului Dolj.

Hotărârea celei de-a treia instanțe sesizate, care a constatat existența conflictului de competență Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19.04.2024. Prin sentința civilă nr. 919 din 3 iulie 2024, Curtea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea soluției, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamanta domiciliază în Municipiul București. Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Dolj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență intervenit, în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente, reține următoarele. Preliminar, se constată că ultima instanță sesizată, Tribunalul Dolj, a analizat cauza numai sub aspectul competenței teritoriale, apreciind, implicit, că, din punct de vedere material, competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Or, prin încheierea de ședință din 12 februarie 2024, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a pronunțat și asupra competenței materiale a cauzei, apreciind că aparține instanței de contencios administrativ și nu celei de litigii de muncă. Prin urmare, pentru stabilirea instanței competente teritorial este necesar a fi lămurit și aspectul competenței materiale funcționale. Astfel, Înalta Curte apreciază că, din punct de vedere al competenței materiale funcționale, prezintă relevanță obiectul cauzei, din perspectiva scopului urmărit de reclamantă prin promovarea acțiunii, care constă în dobândirea calității de funcționar public prin transformarea postului de natură contractuală pe care îl ocupă în cadrul Direcției de Sănătate Publică Ilfov. Potrivit dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe." Codul administrativ adoptat prin Ordonanța de urgență nr. 57/2019 reprezintă dreptul comun ce reglementează nașterea, modificarea, suspendarea, sancționarea și încetarea raporturilor de serviciu privind funcționarii publici. Este stabilită astfel o competență generală de soluționare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun, nașterea raportului de serviciu fiind circumscrisă sferei de reglementare a prevederilor art. 536 din Codul administrativ. Deci, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței materiale și funcționale de soluționare, raportat și la efectele hotărârii, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât competența materială în soluționarea prezentei cauze aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. În ceea ce privește competența teritorială, conform art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său iar această competență se va respecta și atunci când acțiunea este introdusă în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces. În cauză, Sindicatul Național Forța Legii a promovat acțiunea în numele reclamantei A., care are domiciliul în Municipiul București (conform copiei CI aflate la dosar nr. x/2023), astfel încât competența teritorială este atrasă de domiciliul acesteia, și nu de sediul organizației sindicale care a promovat acțiunea în numele său.

Temeiul legal al soluției adoptate Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE,