ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare care să includă și sporul de confidențialitate.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 703 din 21 septembrie 2021, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, potrivit obiectului acțiunii, litigiul se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

A reținut că reclamantul solicită emiterea unui nou ordin de salarizare de către MMPS, care, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 81/2020 privind organizarea și funcționarea M.M.P.S., acest minister se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.

Astfel, a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1), teza a II-a și alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 198 din 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza având ca obiect obligația de a face formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, la Tribunalul Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

În motivarea soluției, a reținut că reclamantului nu îi sunt încă recunoscute drepturile salariale ce se urmăresc a fi obținute, iar ordonatorul de credite obligat la plata acestora este ITM Buzău și nicidecum pârâtul, Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Recunoașterea drepturilor salariale ca și obiect al cauzei ține de competența relevată de domiciliul reclamantului și de obiectul acțiunii, obiect ce vizează în esență obținerea unor drepturi salariale suplimentare celor deja recunoscute reclamantului, obiect ce se încadrează din punct de vedere formal în dispozițiile art. 37 din Legea nr. 153/2017, care stabilesc competența instanței de la sediul ordonatorului de credite. Or, ordonatorul de credite ce achită salariul reclamantului este Inspectoratul Teritorial de Muncă Județean Buzău, al cărui angajat este reclamantul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la natura juridică a raportului dedus judecății.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte, în regulator de competență, verificând cererea de chemare în judecată reține că reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, emiterea unui nou Ordin de salarizare care se includă și sporul de confidențialitate.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este functionar public, numit în calitate de inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de muncă, gradul II, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău. În data de 01.02.2021 i-a fost emis Ordinul nr. 137 prin care s-au operat anumite modificări salariale generate de aplicarea sentinței civile nr. 365/02.07.2020 pronunțată de Tribunalul Buzău, definitivă prin decizia civila nr. 1232/15.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, privind cuantumul salariului de bază, a sporului de condiții periculoase, a indemnizației de hrană precum și eșalonarea unor diferențe salariale. Cu toate acestea, în Ordinul nr. 137/01.02.2021 nu se regăsește și sporul de confidențialitate.

Înalta Curte constată, așadar, raportat la argumentația reclamantului, că acesta a înțeles să învestească instanța cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de muncă, în calitate de funcționar public, care vizează o pretinsă netemeinicie a dreptului la sporul de confidențialitate cuvenit.

Împrejurarea că reclamantul a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, minister care se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale nu atrage, în mod automat, competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel, important fiind caracterul unitar al acțiunii formulată de reclamant, prin care se urmărește protecția pe cale judiciară a drepturilor subiective (acordarea sporului de confidențialitate) rezultate din raportul său de muncă.

Prin urmare, se observă că obiectul litigiului privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al unui funcționar public.

Înalta Curtea amintește că în materia raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 536 din Codul administrativ care precizează:

"cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Din cele expuse în precedent rezultă că dispozițiile Codului administrativ reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcționarii publici, act normativ care, la rândul său, reprezintă lege specială în raport de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu care se completează și care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Așa fiind, având în vedere faptul că obiectul pricinii de față vizează raportul de serviciu al funcționarului public, Curtea reține că se aplică cu precădere dispozițiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, și nu dispozițiile de drept comun ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta se stabilește potrivit normei cu caracter general în materia contenciosului administrativ, reprezentată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, nefiind incidentă în speță vreo dispoziție specială, derogatorie de la aceasta.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.