ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.08.2023 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția Conflcite de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. x/2023, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților și Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți;

- obligarea pârâților la plata indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 01.07.2023 la zi și în continuare lunar, pentru fiecare dintre reclamanți;

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale către fiecare reclamant calculată de la data emiterii ordinelor atacate și până la data efectivă a plății, precum și actualizarea sumelor datorate cu rata inflației;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 400/2023 din 24 octombrie 2023, Tribunalul Mehedinți a admis exceptia necompetenței teritoriale a acestuia și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților și Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva CNPP sau a unei case teritoriale de pensii, pentru a fi incidente dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 (competența teritorială a instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul), în cauza dedusă judecății având aplicabilitate alin. (2) al aceluiași articol din Legea nr. 263/2010 (competența teritorială a instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul pârâtul). Cum sediul pârâtei este în București, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalui Mehedinți, invocată de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților, și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII - conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată la data de 28.11.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 734/19.02.2024, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că, în ceea ce privește emitentul ordinelor atacate, constată că este vorba de o autoritate publică centrală, respectiv Parlamentul României - Camera Deputaților, Parlamentul României - Senatul, Secretariatul General, iar ordinele contestate întrunesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind emis în executarea Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006, în regim de putere publică, prin care se sting raporturile juridice în baza cărora reclamanții aveau dreptul, iar Camera Deputaților/Senatul avea obligația de plată a indemnizației pentru limită de vârstă în condițiile stabilite de lege.

La data de 18.03.2024, prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 1083 din 13 iunie 2024, Curtea de Apel a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Camera Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța a reținut că față de raporturile juridice create prin Legea nr. 96/2006 și natura de indemnizație pentru limită de vârstă, acest tip de drepturi sunt de natura celor de asigurări sociale, fiind evident chiar din terminologia art. 49 și din posibilitatea cumulării acestei indemnizații cu orice tip de pensie din sistemul public de pensii sau alt sistem de pensii.

Legiuitorul însuși a calificat în mod expres indemnizația pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniu/pensiilor de serviciu referindu-se și la indemnizația pentru limită de vârstă acordată în temeiul dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006

În concluzie, devin incidente prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", respectiv dispozițiile art. 95 C. proc. civ., competenta de soluționare a cauzei, în primă instanță revenind Tribunalului Mehedinți, secția civilă complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, instanță în a cărei rază de competența își au domiciliul reclamanții.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prima instanță a fost învestită cu o acțiune având ca obiect anularea Ordinelor de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la plata indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 01.07.2023 la zi.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au exercitat o funcție de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de deputat/senator și îndeplinirea condițiilor legale cu privire la vârsta de pensionare au dobândit dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat anularea ordinelor prin care s-a dispus încetarea plății indemnizațiilor pentru limită de vârstă de care aceștia beneficiau și obligarea pârâților la repunerea în plată a unor astfel de indemnizații.

De asemenea, Înalta Curte reține că dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă a fost, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 7/24.02.2021, prevăzut de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, iar prin prevederile art. II din Legea nr. 7/24.02.2021 legiuitorul a stabilit că, de la data intrării în vigoare a unui astfel de act normativ, a încetat plata acesteia.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputații și senatorii care îndeplineau condițiile vârstei standard de pensionare sau ale vârstei standard reduse, prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aveau dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeși pentru un nou mandat, data de la care se acorda un astfel de drept fiind, conform dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, cea a acordării drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Astfel cum rezultă din dispozițiile anterior citate, indemnizația cuvenită deputaților și senatorilor pentru limita de vârstă era asimilată, sub imperiul prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006, drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată și, totodată, condiționată de data la care titularilor acestei indemnizații li se acordau drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

Înalta Curte are în vedere și expunerea de motive care a însoțit procesul legislativ la adoptarea Legii nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, expunere de motive care relevă, cu claritate, care a fost intenția legiuitorului în edictarea actului normativ arătat. Astfel, se poate concluziona în sensul că această indemnizația pentru limită de vârstă îndeplinește o funcție similară pensiei pentru limită de vârstă, având natura juridică a unui drept de asigurări sociale acordat în considerarea compensării unor riscuri și interdicții sporite în comparație cu asigurații din sistemul public de pensii, fiind stabilit în favoarea unei categorii socio-profesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care, în virtutea profesiei, meseriei, ocupației sau calificării, au activat într-un domeniu specific de activitate și au fost nevoite să se supună unor exigențe inerente exercitării unei astfel de activități, atât pe plan profesional, cât și personal, legiuitorul acordând acest drept și în considerarea faptului că, pe durata exercitării mandatului, parlamentarii nu au beneficiat de salariu, ci de o indemnizație.

Așadar, indemnizația pentru limită de vârstă are o natură juridică asemănătoare cu cea a unei pensii de serviciu, situație în care, având în vedere și excluderea persoanelor alese în funcție de demnitate publică din categoria funcționarilor publici, conform art. 382 lit. e) din Codul administrativ, Înalta Curtea va reține că aceasta se încadrează în categoria drepturilor asimilate asigurărilor sociale.

Relevante sunt și prevederile art. VI din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniu pensiilor de serviciu, în cuprinsul cărora legiuitorul a calificat indemnizația pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu".

În acest context, întrucât competența de soluționare a cauzei trebuie determinată prin raportare la natura concretă a litigiului, faptul că un astfel de demers de încetare a plății este stabilit prin ordinul emis de pârât, nu atrage competența instanței de contencios administrativ, întrucât, în planul litigiilor de asigurări sociale, nu este relevantă natura actului prin care se concretizează aceste drepturi, ci conținutul lor.

Altfel spus, orice decizie privind acordarea sau încetarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă are natura juridică a unui act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004, însă, în lipsa unor dispoziții contrare, contestațiile privind aceste decizii sunt soluționate de jurisdicția asigurărilor sociale și nu de instanțele de contencios administrativ.

În contextul descris anterior, Înalta Curte reține că inclusiv un litigiu având drept obiect verificarea legalității încetării acordării unui drept ce intră în categoria asigurărilor sociale, precum cel de față se află sub incidența dispozițiilor art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora:

"Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.", coroborate cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Această soluție a fost confirmată în mod constant de către Înalta Curte de Casație și Justiție a României, secția de contencios administrativ și fiscal, care, în materia regulatorului de competență, a atribuit Tribunalelor, secția conflictelor de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzelor în fond, apreciind că fiind un litigiu care în esență urmărește un control al unor acte juridice ce sting aceste raporturi de asigurări sociale, litigiile de acest tip se soluționează de secțiile de conflicte de muncă și asigurări sociale, iar Tribunalul are competența de fond.

Întrucât indemnizația pentru limită de vârstă de care beneficiază parlamentarii reprezintă un drept ce intră în categoria asigurărilor sociale, în privința competenței instanțelor în litigiile având ca obiect această indemnizație se constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 152, 153 și 154 din Legea nr. 263/2010.

În consecință, indemnizația în discuție fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competența materială în primă instanță a secțiilor civile ale tribunalelor, completul specializat în dreptul muncii și asigurărilor sociale în temeiul art. 139 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii coroborat cu cele ale art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 și art. 95 din C. proc. civ.

Din perspectiva compentenței teritoriale, se reține că, cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva CNPP sau a unei case teritoriale de pensii, pentru a fi incidente dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 (competența teritorială a instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul), în cauza dedusă judecății își are aplicabilitate alin. (2) al aceluiași articol din Legea nr. 263/2010 (competența teritorială a instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul pârâtul).

Cum sediul pârâtei este în București, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, instanța va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII - conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C. și pârâții Camera Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Senatului și Senatul în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 9 octombrie 2024.