ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4389/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra conflictului de față constată următoarele

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 01.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții UAT Municipiul București, prin Primar și Centrul pentru Tineret al Municipiului București prin Primăria Municipiului București și au solicitat obligarea pârâtelor la soluționarea cererii pentru acordarea stimulentului financiar nr. x/24.06.2022.

Prin sentința civilă nr- 1584/2024 din 28 martie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a declinat în favoarea Tribunalului Neamț, competența de soluționare a cauzei.

În considerentele acestei hotărâri, s-a arătat că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care i se reproșează autorității că nu a răspuns solicitării, fără să fie antamat fondul litigiului, respectiv dacă beneficiază de acest stimulent sau nu, Tribunalul a apreciat că litigiul de față urmărește primordial punerea în valoare a unui drept procedural, recunoscut în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acela de a i se răspunde reclamantului în termen solicitării sale. În acest cadru procesual trasat de reclamant, dar și în contextul general al Legii nr. 554/2004, ale cărei dispoziții nu pot fi rupte din context, în sensul că art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi disociate de art. 10 din lege, Tribunalul a apreciat că dispozițiile indicate au în vedere reclamantul căruia i se poate recunoaște dreptul de a i se răspunde solicitării în termen, iar domiciliul acestui reclamant constituie criteriu pentru determinarea competenței.

Se poate reține că reclamanta are un interes în chestiunea beneficiului concret, însă nu în această etapă în care se pune în discuție lipsa unui răspuns asupra cererii reclamantului, aceasta mai ales în condițiile în care cererea prealabilă adresată de reclamant este personală. Cu alte cuvinte, simplul răspuns de care a fost privat reclamantul nu interesează, în mod necesar, reclamanta, ci aceasta ar putea justifica un interes în ceea ce privește beneficiul concret.

S-a mai reținut că reclamantul domiciliază în jud. Neamț; în raporturile de autoritate dispozițiile sunt de ordine publică și, prin urmare, de strictă interpretare.

Față de aceste împrejurări, instanța a constatat că devin incidente dispozițiile citate anterior, competența aparținând instanței de la domiciliul reclamantului căruia i se poate recunoaște dreptul de a i se răspunde la solicitarea prealabilă adresată autorității.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Neamț, în ședința publică din data de 10.06.2024, a invocat excepția necompetenței teritoriale, și a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată, apreciind că aceasta se soluționează cu prioritate față de excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare.

Prin sentința nr. 423/C din data de 10.06.2024, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț, invocată din oficiu și, pe cale de consecință a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., și B. și pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, prin Primar și Centrul pentru Tineret al Municipiului București prin Primăria Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat invit conflictul negativ de competență între Tribunalul Neamț și Tribunalul București iar, in temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar în condițiile în care reclamanții au sesizat Tribunalul București, una dintre instanțele competente să soluționeze cauza, aceasta rămâne investită să soluționeze cauza.

Argumentele invocate în cuprinsul sentinței de declinare privind formularea cererii de acordare a stimulentului financiar nr. x/24.06.2022 numai de către reclamantul A., nu pot fi avute în vedere la stabilirea instanței competente, din punct de vedere teritorial, care se stabilește în raport de domiciliul reclamantului/reclamanților. Chestiunea reținută ca fiind determinantă pentru stabilirea competenței privește aspecte legate de fondul cauzei, de calitate sau de interes și nu poate fi avută în vedere în acest stadiu procesual cu atât mai mult cu cât se solicită cenzurarea unui pretins refuz nejustificat al soluționării cererii privind acordarea stimulentului financiar pentru constituirea familiei, ce poate fi formulată de oricare dintre soți.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că excepția invocată este întemeiată și prin urmare a admis-o.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Tribunalul București și Tribunalul Neamț și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că este competentă să soluționeze cauza Tribunalul București ca urmare a faptului că argumentele invocate în cuprinsul sentinței de declinare privind formularea cererii și doar domiciliul reclamantului nu pot fi avute în vedere la stabilirea instanței competente, din punct de vedere teritorial.

Prin cererea introductivă de instanță, se poate sesiza faptul că inițiatorii acestui mijloc procedural invocă refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea pentru acordarea stimulentului financiar, înregistrată sub nr. x/24.06.2022 pentru constituirea familiei, cererea care poate fi formulată de oricare dintre soți.

Astfel, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Din mențiunile înscrisurilor depuse la dosar rezultă că reclamantul A. are domiciliul în comuna Piatra Șoimului, județul Neamț, iar reclamanta B. are domiciliul în municipiul București.

Chiar dacă art. 10 Legea 554/2004, nu reglementează situația în care mai multe persoane au calitatea de reclamant, însă în acest caz, devin incidente dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În plus, se constată că reclamanții se află într-o situație de coparticipare procesuală activă obligatorie, în calitate de soți, invocă refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa cererea pentru acordarea stimulentului financiar pentru constituirea familiilor în cuantum de 1500 RON net/familie, aprobat prin HCGMB nr. 178/18.05.2017, înregistrată sub nr. x/24.06.2022, caz în care cererea de chemare în judecată poate fi introdusă la instanța competentă, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru oricare dintre reclamanți, respectiv, fie la Tribunalul București, instanța în a cărei rază de competență își are domiciliul reclamanta B., fie la Tribunalul Neamț, instanță în a cărei rază de competență își are domiciliul reclamantul A., ambele fiind deopotrivă competente să judece cauza în primă instanță.

Or, în raport de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar în condițiile în care reclamanții au sesizat Tribunalul București, una dintre instanțele competente să soluționeze cauza, aceasta rămâne investită să soluționeze cauza.

În aceste condiții, se constată însă că reclamanta domiciliază pe raza Municipiului București, aspect rezultat atât din cererea de chemare în judecată, prin urmare în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, prin Primar și Centrul pentru Tineret al Municipiului București prin Primăria Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 9 octombrie 2024.