ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4239/2024

Ședința publică din data de 2 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.05.2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluarea a Capacității de Muncă Buzău și Comisia de Evaluarea a Persoanelor Adulte cu Handicap Buzău, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la încadrarea corectă în grad de handicap, conform codului internațional al bolilor ICD-10-AM și art. 68 din Legea nr. 263/2010.

De asemenea, a solicitat eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap ireversibil pentru același diagnostic, cu specificarea faptului că handicapul este nerevizuibil, dobândit la data de 28.04.1994.

Prin sentința nr. 1033 din 7 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială, promovate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluarea a Capacității de Muncă Buzău și Comisia de Evaluarea a Persoanelor Adulte cu Handicap Buzău, în favoarea unui complet specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul Tribunalului Buzău.

Împotriva sentinței nr. 1033 din 7 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă A..

Deși intimații-pârâți au fost în mod legal citați, nu au formulat întâmpinări.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, cererea de recurs a fost formulată împotriva unei sentințe prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul Tribunalului Buzău.

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.:

"Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

În consecință, hotărârea de declinare a competenței nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs și nici cu oricare altă cale de atac, legiuitorul urmărind în acest mod accelerarea procedurii de soluționare a cauzelor de către instanța în favoarea căreia se declină competența.

Astfel, în cauză se impun a fi reținute și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", precum și cel ale art. 129 din Constituția României, potrivit cărora:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Prin urmare, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, sentința ce face obiectul prezentului recurs nu are deschisă posibilitatea formulării unei căi de atac, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs, motiv pentru care prezentul demers judiciar urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității și va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 1033 din 7 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 1033 din 7 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.