ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4032/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea Ordinului nr. 1277/C/2502.2021 emis de Ministrul Justiției.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actul administrativ contestat este netemeinic și nelegal, fiind emis cu încălcarea art. 6 din CEDO, art. 13 C. proc. civ., art. 34 și 48 din Legea nr. 188/2000.

La data de 16.06.2021, reclamantul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) și b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, apreciind ca fiind oportună și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate, dată fiind strânsa legătură dintre acestea.

Prin încheierea din 8 septembrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) și b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecaării cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate.

Prin încheierea din data de 11 octombrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A., menținând măsura suspendării.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că, din verificările efectuate în cauză, rezultă că dosarul nr. x/2021, înregistrat pe rolul Curții Constituționale a României ca urmare a sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) și b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, nu a fost soluționat, astfel că subzistă motivele pentru care la data de 8 septembrie 2021 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împrejurarea anulării, în parte, a art. 103 alin. (2) al OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești", prin Decizia nr. 1649/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu determină o altă concluzie, câtă vreme suspendarea judecății cauzei s-a dispus în vederea soluționării de către Curtea Constituțională a României a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) și b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 și 6 C. proc. civ.

Recurentul - reclamant a criticat încheiarea recurată ca fiind pronunțată de către un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a excepțiilor de neconstituționalitate, în sensul că judecătorul național inițial investit s-a pensionat și astfel în cauza a pronunțat hotărârea un alt judecător, fiind astfel incidente disp. art. 488 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc. civ.

De asemenea, în urma unei analizării încheierii recurate, se poate observa că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiează, fiind dispusă menținerea suspendării judecării cauzei în condițiile în care nu se motivează deloc în fapt și în drept această soluție a instanței, astfel că sunt incidente și disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 Noul C. proc. civ.

Față de constatarea nelegalității de către ICCJ a controlului de legalitate a actelor de executare a executorului judecătoresc, situația actuală ivită după suspendarea judecării dosarului nr. x/2021, se impune reluarea și judecarea cauzei în acord și cu disp. art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil în termen optim și previzibil.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere următoarele argumente:

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului continuității completului de judecată care a soluționat cauza se constată că este nefondată.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Dispozițiile art. 19 din C. proc. civ. prevăd că " Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii ".

Prin dispozițiile art. 214 din C. proc. civ. s-a statuat că,

"(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății.

2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii.

(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părților, cauza se repune pe rol ".

Din dispozițiile legale menționate rezultă că legea instituie continuitatea ca principiu fundamental al procesului civil, principiu care se justifică prin necesitatea ca judecătorul să își formeze convingerea în cauză prin perceperea directă a întregii desfășurări a procesului, inclusiv prin sesizarea unor aspecte de nuanță care nu pot fi surprinse ori reproduse în mod fidel în cuprinsul actelor de procedură întocmite în dosar.

Cu toate acestea, legiuitorul permite, pentru motive temeinice și în condițiile legii, înlocuirea judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, respectiv în cazurile în care se admite cererea de recuzare, de abținere sau de incompatibilitate, cât și cele de imposibilitate obiectivă (deces, îmbolnăvire, promovare la o altă instanță, pensionare, etc.).

În cauză, însă, se constată, că principiul continuității completului nu a fost încălcat. Completul de judecată F4 Cont a fost condus de doamna judecător B., care s-a pensionat, după cum chiar recurentul - reclamant arată în cererea de recurs, completul de judecată fiind preluat de către un alt judecător.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu poate reține că încheierea atacată ar fi fost pronunțată de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii, fiind respectate principiile repartizării aleatorii și continuității, aceste motive de casare fiind nefondate.

Al doilea motiv de recurs invocat de recurent vizează nemotivarea încheierii atacate, devenind astfel incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., raportat la art. 425 C. proc. civ.

Verificând, însă, considerentele încheierii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., judecătorul fondului explicând soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente care demonstrează că a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părții care a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin urmare, nu poate reține nici incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării hotărârii.

În schimb, recursul este fondat și va admis din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi trimisă cauza Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Curții pentru continuarea judecății.

În cadrul judecății în primă instanță, prin încheierea din data de 08.09.2021, Curtea de Apel Pitești a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 24 lit. c), art. 25 alin. (1), art. 34 lit. a) și b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. Prin aceeași încheiere s-a dispus și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, temeiul legal al măsurii luate fiind art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Este adevărat că Legea nr. 47/1992 nu mai prevede, precum în trecut, suspendarea de drept a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și că nici C. proc. civ. nu conține pentru o astfel de ipoteză prevederi privind suspendarea de drept, așa cum prevede în cazul altor chestiuni prejudiciale (art. 412 pct. 7 sau art. 520 alin. (2) C. proc. civ.).

Curtea de apel nu a făcut însă aplicarea vreunei prevederi referitoare la suspendarea de drept, ci a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., citat în cuprinsul încheierii recurate, prevedere care instituie un caz de suspendare facultativă.

Abrogarea, prin Legea nr. 177/2010, a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care instituia suspendarea de drept, nu atrage și interzicerea aplicării prevederilor generale referitoare la suspendarea facultativă a judecății. De altfel, astfel cum reiese și din decizia Curții Constituționale nr. 1106/2010, abrogarea prevederii privind suspendarea de drept a judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a urmărit evitarea efectelor abuzului de drept procedural, invocarea frecventă a excepțiilor de neconstituționalitate, ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor, fiind în detrimentul celerității.

Această constatare nu echivalează cu faptul că instanțele judecătorești au pierdut posibilitatea de a aprecia în concret, dacă excepția de neconstituționalitate constituie într-adevăr un abuz de drept prin care nu se tinde la altceva decât la tergiversarea judecății ori dacă este chiar în interesul soluționării cu celeritate a cauzei să dispună suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Ca urmare a abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a devenit aplicabilă prevederea generală privind suspendarea facultativă a judecății, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aplicarea acestei măsuri presupune aprecierea instanței, în fiecare caz concret în parte, atât a raportului de dependență dintre excepție și fondul cauzei, chestiune care a stat de altfel la baza constatării admisibilității excepției, cât și a indiciilor dacă prin invocarea excepției partea tinde la tergiversarea judecății, precum și la prejudicierea celeilalte părți în raportul juridic dedus judecății.

Sub acest din urmă aspect, prezintă relevanță situația juridică și poziția procesuală a părții sau a părților care ar fi afectate de prelungirea duratei judecății.

În ceea ce privește situația părților din prezenta cauză, singurul afectat în mod rezonabil de prelungirea duratei judecății este reclamantul, care, în ședința camerei de consiliu din 11 octombrie 2023, stabilită pentru verificarea menținerii cauzelor care au determinat suspendarea judecății, a solicitat verbal repunerea pe rol a cauzei, invocând Decizia nr. 1649/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial nr. 719/18.07.2022, privind anularea în parte a art. 103 alin. (2) al OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești".

Revenind la Decizia Curții Constituționale nr. 1106/22.09.2010, Înalta Curte constată că instanța de control constituțional a reținut că una dintre garanțiile desfășurării unui proces echitabil este reprezentată de principiul celerității procedurilor judiciare. Prin impunerea respectării unui "termen rezonabil" pentru înfăptuirea actului de justiție, atât Constituția, cât și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră importanța administrării justiției fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea și credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru cea a organelor judiciare.

Totodată, Curtea Europeană a decis că atunci când cauza depășirii termenului rezonabil al soluționării litigiului o constituie comportamentul părților, o atare împrejurare nu dispensează judecătorul național de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea procedurii. Partea interesată este, la rândul ei, ținută să aducă la îndeplinire cu diligență actele procesuale ce-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii și să folosească posibilitățile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop (Cauza Union Alimentaria Sanders S.A. împotriva Spaniei, 1989).

În situația în care excepția de neconstituționalitate este admisă și legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, au fost declarate neconstituționale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale, hotărârea prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri.

În concluzie, având în vedere dispoziția legală cu privire la exercitarea căii de atac extraordinare și cazurile expres prevăzute de lege cu privire la suspendarea procesului, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea prezentului recurs și trimiterea cauzei Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Curții pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Curții pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 septembrie 2024.