ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4008/2024

Ședința publică din data de 20 septembrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 cu nr. 3H din 16 septembrie 2024.

A solicitat comunicarea actelor de procedură, citațiilor, încheierilor, rezoluțiilor și a hotărârii la sediul procesual ales.

Totodată, în temeiul art. 154 alin (6) și art. 154

1

C. proc. civ. raportat la prevederile art. 1 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 114/10.02.2015, coroborat cu prevederile soluției adoptate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 694/07.06.2016, a solicitat comunicarea actelor din dosar la adresa de email.

Cu privire la citarea și comunicarea actelor de procedură, a invocat Decizia nr. 75/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu precizarea că, în cazul în care procedura de comunicare nu se va face prin metoda aleasă, a solicitat să se constate procedura de comunicare ca neîndeplinită, opinia conform căreia art. 165 alin. (6) C. proc. civ. instituie doar o posibilitate a instanței de a cita ori comunica actele în această modalitate, iar nu obligativitatea, fiind în totală contradicție cu Decizia antemenționată.

În ceea ce privește competența instanței de judecată a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1), alin. (2) și alin. (3), art. 25 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară și prevederilor din C. proc. civ., secția de contencios administrativ și fiscal soluționează:

- recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

- recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel;

- recursurile formulate împotriva hotărârilor de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate în ultimă instanță (atunci când hotărârea a fost pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de către un complet diferit);

- cererile de revizuire în cazurile prevăzute de lege;

- contestațiile în anulare;

- cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în C. proc. civ.

- conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege;

- orice alte cereri prevăzute de lege.

Competența materială a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție este stabilită în principal în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dar și cu alte dispoziții legale, cu caracter special, care prevăd expres competența instanței de contencios administrativ în diverse materii, fie ca instanță de recurs, fie ca instanță de fond.

În fapt, în data de 16 septembrie 2024, pe site-ul https:/parlamentare2024.bec.ro, a fost publicat Comunicatul de Presă cu nr. 6/CP/16.09.2024 prin care sunt enumerate o serie de decizii și hotărâri luate de Biroul Electoral Central în ședința din 16 septembrie 2024, printre care se regăsește și Hotărârea privind interpretarea prevederilor art. 53, alin. (2) și art. 54, alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere candidatura contestatorului ca independent la Alegerile Parlamentare din acest an pentru poziția de Deputat, în Circumscripția nr. 43 București, dreptul său de a fi ales este viciat prin perioada scurtă de strângere de semnături impusă de Biroul Electoral Central în mod discreționar și fără temeiuri de drept.

În drept, Hotărârea privind interpretarea prevederilor art. 53, alin. (2) și art. 54, alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare, prezintă o serie de probleme de legalitate ce pot duce la anularea acesteia.

A invocat art. 1 alin. (5) din Constituția României și a precizat că Hotărârea BEC introduce o serie de noi interpretări și termene care nu sunt prevăzute clar în Legea nr. 208/2015, ceea ce creează o incertitudine juridică și riscă să încalce principiul legalității. Biroul Electoral Central menționează că legislația nu stabilește un termen pentru depunerea listelor de susținători, ceea ce contrazice scopul unei reglementări clare și precise. Totuși potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a instanțelor naționale, normele electorale trebuie să fie clare, precise și previzibile. Lipsa unui termen clar privind depunerea listelor de susținători și aplicarea unor derogări discreționare contravine principiilor de previzibilitate și transparență ale procesului electoral, așa cum se statuează prin considerentele Deciziei nr. 148 din 20 martie 2024 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României și a Deciziei nr. 139 din 13 martie 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar a Curții Constituționale a României.

Un alt principiu fundamental al dreptului electoral este egalitatea între competitori. Legea nr. 208/2015 prevede, în mod explicit, că toți competitorii electorali trebuie să îndeplinească aceleași cerințe și să respecte aceleași termene. Art. 37 din Constituția României stipulează că "cetățenii au dreptul de a fi aleși". Însă, prin Hotărârea BEC se creează o situație discriminatorie între competitorii electorali din circumscripțiile naționale și cei din străinătate, deoarece aceștia au termene diferite pentru depunerea listelor de susținători (30 septembrie 2024 pentru diaspora și 15 octombrie pentru România). Mai mult, pentru candidații din circumscripțiile din țară este permisă depunerea candidaturilor cu o "dovadă a depunerii listelor de susținători", ceea ce poate crea un avantaj inechitabil pentru unii competitori electorali care obțin această dovadă în detrimentul celor care trebuie să depună liste complete de susținători.

Această situație încalcă principiul egalității de șanse prevăzut atât de Constituția României [art. 16 alin. (1)] cât și de Legea nr. 208/2015, care trebuie interpretată și aplicată uniform. Jurisprudența Curții Constituționale a stabilit că orice diferență de tratament trebuie să fie justificată obiectiv și rațional, altfel se consideră o discriminare nejustificată. Acordarea unor termene diferite și posibilitatea folosirii unor dovezi în locul listelor de susținători creează un avantaj neloial pentru anumite categorii de candidați, ceea ce justifică anularea hotărârii.

Legea nr. 208/2015 prevede un set clar de termene pentru depunerea listelor de susținători și a candidaturilor. Potrivit art. 52 și art. 53 din lege, aceste termene trebuie respectate în mod strict, fără a exista posibilitatea unor derogări nejustificate. De asemenea, art. 59 din Legea nr. 208/2015 prevede termene de 48 de ore pentru fiecare operațiune din calendarul electoral, inclusiv verificarea listelor de susținători.

Totuși prin Hotărârea BEC se introduc termene care nu sunt prevăzute în Legea nr. 208/2015 și se stabilește, fără bază legală, un termen distinct pentru depunerea listelor de susținători în diaspora (30 septembrie) și un alt termen pentru depunerea candidaturilor în România (15 octombrie). Această derogare nu este justificată prin lege și nici printr-o necesitate obiectivă legată de procesul electoral. Conform art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 208/2015, BEC are competența de a asigura organizarea procesului electoral, însă nu poate modifica sau introduce termene care nu sunt prevăzute de lege. Stabilirea unor termene noi printr-o hotărâre administrativă încalcă principiul respectării termenelor legale și poate duce la anularea acestei hotărâri pentru depășirea competențelor BEC.

În esență, prevederile din hotărârea criticată nu întrunesc exigențele de calitate a legii și creează premisele ca, prin exercitarea atribuției de a asigura respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la alegeri, prin hotărâri, BEC să se substituie Parlamentului și Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituția României.

A completa în fapt legislația electorală cu un nou articol uzând de atribuția interpretării conferită de Legea 208/2015 generează norme neconstituționale, lipsite de claritate și previzibilitate, ce determină partizanat într-o competiție electorală, denaturând voința Parlamentului ales.

În consecință, din analiza Legii 208/2015 rezultă insuficienta reglementare cu privire la atribuția BEC de a interpreta legislația, ceea ce încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, nefiind întrunite exigențele de calitate a legii. Prin Constituție nu se acordă BEC atribuția de interpretare a legislației electorale, mai ales că, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, interpretarea unei legi se poate face numai de către autoritatea care a adoptat-o, adică Parlamentul, căci vorbim de Legea 208/2015 și numai Parlamentul României poate adopta legi. În cazul de față, cu încălcarea art. 61 și a art. 1 alin. (4), a art. 1 alin. (5) și a art. 126 alin. (3) din Constituție, BEC, constituit în baza Legii nr. 115/2015, ca autoritate administrativă implicată în alegeri, a decis să completeze prevederile din Legea nr. 202/2020 care modifică și completează Legea nr. 208/2015, ceea ce echivalează cu modificarea în fapt a Legii nr. 115/2015.

Mai mult, procedura, condițiile, limitele acestei interpretări ce se realizează de către BEC, în condițiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, nu sunt precizate, ceea ce a determinat abuzul în interpretare din Hotărârea BEC din 16.09.2024, contestată în justiție. Lipsa de reglementare vizează și lipsa stabilirii clare fie a exceptării hotărârilor BEC de la controlul judecătoresc, așa cum impune art. 53 din Constituție, fie prezentarea clară a condițiilor în care BEC poate să interpreteze o lege și a regulilor privind soluționarea contestațiilor împotriva hotărârilor BEC nelegale date în interpretarea legii administrației publice centrale. Dreptul de a contesta în justiție o hotărâre, emisă de un organism ce nu face parte dintre autoritățile publice reglementate prin Constituție, este un drept fundamental; or, orice limitare a acestui drept trebuie să fie explicit realizată numai prin lege, și nu dedusă din lege. În caz contrar, se aduce atingere existenței dreptului de acces la justiție și a dreptului la apărare al persoanelor prejudiciate prin aceste acte, încălcându-se art. 53 și art. 21 alin. (3) din Constituție.

Un proces electoral corect presupune transparență și acces egal la informații pentru toți competitorii electorali. În acest context, orice interpretare a normelor electorale care ar putea afecta drepturile sau obligațiile competitorilor trebuie să fie comunicată în mod clar și fără ambiguități.

Potrivit art. 54 din Legea nr. 208/2015, listele de susținători trebuie depuse în anumite condiții și la termenele prevăzute de lege. Orice modificare a acestor termene sau interpretări ce aduc derogări trebuie să fie previzibile și transparente. Lipsa unor instrucțiuni clare și modificarea discreționară a termenelor prin hotărâre poate duce la vicierea procesului electoral.

În concluzie, cererea de anulare a Hotărârii Biroului Electoral Central poate fi justificată pe mai multe baze juridice solide, incluzând lipsa de claritate și previzibilitate a normelor electorale, încălcarea egalității de șanse între competitori, stabilirea unor termene care nu au temei legal și lipsa de transparență a procedurilor impuse. Toate aceste argumente arată că Hotărârea BEC depășește limitele legale și trebuie anulată pentru a asigura respectarea principiilor fundamentale ale procesului electoral.

Astfel, BEC pentru alegerile parlamentare decide, cu de la sine putere, în baza unor norme interne de organizare, fără bază legală și cu un dispreț profund pentru efortul democratic, să înjumătățească perioada de strângere de semnături pentru alegerile parlamentare.

În probațiune, a solicitat admiterea probei cu înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată.

Intimatul Biroul Electoral Central a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de judecată, arătând că prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile în materie de contencios administrativ se soluționează în fond de către curțile de apel, secțiile de contencios administrativ și fiscal - atunci când vizează acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, dar și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora în valoare de peste 3.000.000 de RON.

Astfel, actul a cărui anulare se solicită, respectiv Hotărârea nr. 3H/16.09.2024 privind interpretarea prevederilor art. 53 alin. (2) și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare, este emis de o autoritate publică centrală, în speță Biroului Electoral Central.

În materie electorală birourile electorale sunt organisme cu activitate jurisdicțională care se constituie în conformitate cu legile electorale pentru fiecare scrutin în parte și funcționează pe perioade limitate, numai pe durata alegerilor, cu o competență specială, membrii acestora exercitând în realizarea atribuțiilor ce le revin o funcție ce implică autoritatea de stat.

În speță, Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 a fost constituit la data de 05.09.2024, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, pentru organizarea și desfășurarea operațiunilor specifice perioadei electorale corespunzătoare scrutinului ce va avea loc la data de 1 decembrie 2024. Biroul Electoral Central îndeplinește atribuțiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare, fiind un organism electoral colectiv care lucrează în prezența majorității membrilor săi și adoptă hotărâri și măsuri pentru buna desfășurare a procesului electoral.

Astfel, având în vedere obiectul cauzei precum și criticile formulate de contestator care vizează nelegalitatea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024, această hotărâre fiind considerată actul administrativ vătămător, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența instanței de fond se determină potrivit criteriului rangului autorității emitente a actului contestat.

In plus, cauza pendinte nu se circumscrie categoriei de contestații care intră în competența de primă și ultimă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit normelor speciale din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare.

A mai invocat și excepția lipsei de interes susținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, iar potrivit art. 33 din același act normativ, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Totodată, conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere în contencios administrativ poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reglementează, prin art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța are obligația de a analiza și de a se pronunța și prin prisma existenței unei vătămări produse reclamantului, într-un drept ori într-un interes legitim privat.

A susținut că contestatorul nu probează existența încălcării vreunui drept personal, recunoscut de lege, sau a unui interes legitim privat, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Obiectul cauzei deduse judecății constă în anularea unei hotărâri adoptate de Biroul Electoral Central constituit pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, finalitatea la care se tinde prin acest demers judiciar, fiind, în esență, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024 pe considerentul că dreptul acestuia de a fi ales "este viciat prin perioada scurtă de strângere de semnături impusă de Biroul Electoral Central în mod discreționar și fără temeiuri de drept."

Pe de o parte, actul menționat se referă exclusiv la termenul recomandat de depunere a listei de susținători cuprinzând cel puțin 0,5% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral la nivel național în vederea beneficierii de dovada emisă de Biroul Electoral Central în baza căreia se pot depune liste de candidați în toate circumscripțiile electorale de către formațiunile politice, iar între documentul menționat și așa-zisa vătămare nu există o legătură de cauzalitate directă atâta vreme cât dispozițiile interpretate prin acesta nu sunt aplicabile candidaților independenți, respectiv termenele prevăzute de hotărârea criticată nu afectează depunerea candidaturii independente a contestatorului.

În concret, prin Hotărârea nr. 3H/16.09.2024 Biroul Electoral Central interpretează prevederile art. 53 alin. (2) și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, Legea 208/2015, cu modificările și completările ulterioare conferă un regim distinct înregistrării candidaturilor independente. Astfel, candidații independenți trebuie să fie susținuți, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (3) și (7) din legea menționată, de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședință în circumscripția respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 1.000 de alegători, iar, în vederea înregistrării propunerii de candidatură, fiecare candidat independent depune personal, conform art. 55 alin. (1) din aceeași lege, la biroul electoral de circumscripție, 4 dosare (...).

Astfel, în contextul demersului contestatorului, a apreciat intimatul, că în cazul de față nu sunt îndeplinite condițiile pentru a justifica interesul reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, nefiind clar folosul efectiv pe care acesta l-ar obține în ipoteza admiterii acțiunii formulate, de vreme ce nu se poate discuta de o îngrădire a dreptului acestuia de a fi ales prin Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024.

Pentru aceste motive, a solicitat să se respingă acțiunea contestatorului ca fiind lipsită de interes.

Pe fond, a formulat concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată având în vedere că Biroul Electoral Central nu a adăugat la lege și nu a stabilit în mod discreționar termenele criticate, ci a suplinit o lacuna a legii, prin stabilirea unor termene de recomandare care să clarifice regulile procedurale prevăzute la art. 52 alin. (1) și (2), la art. 53 alin. (2) și la art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul competenței acestuia prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

Tot ca apărare de fond a arătat că se relevă lipsa vătămării intereselor contestatorului prin adoptarea hotărârii BEC atacate, de interpretare a prevederilor art. 53 alin. (2) și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că aceste dispoziții sunt aplicabile în exclusivitate formațiunilor politice enumerate de acestea, astfel că numai acestea au vocația de a depune liste la Biroul Electoral Central în vederea depunerii de liste de candidați în toate circumscripțiile electorale. Voința legiuitorului a fost aceea de a înlătura de la aplicarea acestor prevederi candidații independenți, în condițiile în care, în considerarea dispozițiile art. 52 alin. (6) din aceeași lege " (6) O persoană poate candida fie pentru un mandat de deputat, fie pentru un mandat de senator si numai intr-o singură circumscripție electorală."

Pentru aceste motive, a solicitat, în principal, declinarea soluționării cauzei, iar în subsidiar, pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra excepției de necompetență materială a instanței

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În esență, contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 3H de la 16 septembrie 2024, emisă de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, privind interpretarea prevederilor art. 53 alin. (2), art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

Hotărârea nr. 3H/16.09.2024 a fost adoptată de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 în exercitarea atribuțiilor de la art. 12 alin (1) lit. a) din Legea nr. 208/2015, potrivit căruia:

"(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții principale:

a) urmărește aplicarea unitară a dispozițiilor legale privitoare la alegeri și asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora;(…)"

Cererea contestatorului privind anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024 a fost întemeiată pe prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară precum și pe art. 10 alin. (1), art. 1 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit acestor texte de lege:

Art. 23 din Legea nr. 304/2022

(1) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.

(2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului.

(3) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Art. 25 din Legea nr. 304/2022

Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează:

a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură;

b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege;

c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Art. 10 din Legea nr. 554/2004

(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Niciuna dintre aceste prevederi legale nu reglementează însă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa, în primă instanță o acțiune în contencios administrativ îndreptată împotriva unui act administrativ, fie el normativ, iar cauza pendinte nu se circumscrie categoriei de contestații care intră în competența de primă și ultimă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit normelor speciale din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, în raport cu obiectul contestației și cu temeiul de drept invocat către contestator, cererea dedusă judecății în prezenta cauză nu face parte dintre contestațiile prevăzute a fi soluționate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție ci aceasta reprezintă o acțiune îndreptată împotriva hotărârii BEC ca act administrativ vătămător.

Or, competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementată prin dispozițiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Astfel, instanța supremă nu poate fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată decât în cazurile prevăzute expres prin lege în competența sa, conform art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., text care, pentru considerentele expuse mai sus, nu este incident în cauză.

În ceea ce privește natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale. Astfel, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleași considerente se mai reține că atunci când a stabilit o competență specială pentru contestarea actelor organismelor electorale, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte și faptul că ele aparțin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului administrativ general (paragraful 67). "Atunci când legea organică stabilește o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudență s-a recunoscut dreptul de acces la justiție potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicție cu caracter general în materia actelor administrative." (paragraful 68)

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competența materială de soluționare a prezentei cereri revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, iar în ceea ce privește instanța competentă teritorial, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel București, în a cărei circumscripție teritorială se află sediile ambelor părți.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secția de contencios administrativ și fiscal va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența materială de soluționare a cererii formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 cu nr. 3H din 16 septembrie 2024 în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale, invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de intimatul Biroul Electoral Central.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 cu nr. 3H din 16 septembrie 2024, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.