ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3927/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.12.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. (fostă B.-în continuare B.), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 245 din 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală, s-a anulat Decizia de soluționare a plângerii nr. 38495/14.06.2018 și decizia nr. 21960/02.04.2018, emise de către pârâtă, a fost obligată pârâta să ramburseze reclamantei taxele vamale achitate în valoare de 4.168.166 RON. În fine, a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 42.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu de avocat redus.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală București criticând-o pentru motive de nelegalitate.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că prima instanță a reținut greșit că în cauză au fost importate numai produse de tip carter turbină și roți.

De asemenea, a apreciat că instanța de judecată a reținut în mod eronat că actul administrativ este nemotivat, raportându-se la un criteriu de analiză bazat pe cantitate și nu calitatea actului criticat.

În continuare, referitor la argumentul instanței de fond, în sensul că nu sunt incidente prevederile art. 116 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, recurenta a considerat că acesta este eronat, instanța de fond raportându-se exclusiv la apărările formulate de autoritate prin întâmpinare, în condițiile în care a depus numeroase concluzii și note scrise raportat la evoluția procesuală a cauzei care au avut rolul să clarifice poziția organului vamal și să răstoarne argumentele intimatei-reclamante și a expertului tehnic judiciar desemnat în cauză.

Astfel, instanța de fond nu a analizat și chiar a ignorat, tocmai una dintre principalele problematici deduse judecății, respectiv faptul dacă societatea, în baza încadrării efectuate, putea beneficia de un regim de scutire a taxei vamale sau dacă avea obligația să achite această taxă vamală erga omnes de 4.1% pentru produsele importate.

De altfel, subliniază că problematica acestor produse a făcut obiectul numeroaselor adrese între societate și organul vamal, însă instanța s-a rezumat numai la analiza produselor de tip ansamblu carter turbină, cu toate că în cauză a criticat încadrarea a patru tipuri de produse importate de reclamantă, anume roată turbină, ansamblu roată turbină, carter turbină și ansamblu carter turbină.

Or, instanța a admis cererea reclamantei, pentru patru tipuri de produse, numai bazându-se pe argumentul privitor la unul dintre acestea.

Mergând pe aceleași criterii, instanța de fond a ignorat și aspectele semnalate de către Direcția Generală a Vămilor prin adresa nr. x/29.12.2021 din care reiese că la momentul anului 2015 produsele de tip ansamblu carter turbină și ansamblu roată turbină nu puteau fi încadrate la codurile TARIC 8411990060, respectiv 8411990070, astfel că prin extrapolare produsele de tip carter turbină și roată turbină, care fac parte din ansamblu ca părți componente ale acestora, nu puteau fi încadrate la codurile TARIC 8411990060, respectiv 8411990070.

Mai mult, instanța a reținut în considerente că au fost importate numai produse de tip carter și roată turbină, dar în mod contradictoriu a analizat cauza numai prin prisma produsului de tip ansamblu carter turbină.

Critică acest raționament contradictoriu și care nu ține seama de situația faptică a cauzei în condițiile în care produsul ansamblu carter turbină (exemplu de produse importate de societate cu reper 782767-0007 sau 810535-0007) este format din carter turbină, distanțier, braț, ansamblu manivelă, ansamblu valvă, bucșă, unele modele importate având dop metalic și/sau pin.

Acest aspect denotă inconsistență și contradictorialitate asupra motivării hotărârii judecătorești pe care o critică, deoarece art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1387/2013 modificat prin Regulamentul (UE) nr. 982/2015 indică în mod clar că taxele vamale autonome nu pot fi suspendate pentru bunurile ce sunt importate sub formă de amestec, preparat sau produs constituit din diverse componente.

Instanța de fond a apreciat că organul vamal nu a argumentat concret incidența Regulamentului (UE)j nr. 982/2015, cu toate că la dosar s-au depus numeroase opinii exprimate de Biroul Vamal de Frontieră Otopeni Călători care demonstrează contrariul. Astfel, în adresa de răspuns nr. x/01.11.2022 B.V.F. Otopeni Călători a formulat un punct de vedere față de răspunsul la obiecțiuni întocmit de expertul tehnic judiciar din care reies informații importante cu privire la ceea ce s-a avut în vedere la momentul emiterii refuzului de a se dispune restituirea taxelor vamale.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu au fost indicate argumentele privitoare la aplicabilitatea Anexei 1 a Regulamentului (UE) nr. 982/2015, în condițiile în care nici expertul tehnic judiciar desemnat nu a prezentat niciun motiv pertinent în acest sens, aspect pe care l-a învederat odată cu adresa de răspuns nr. x/01.11.2022, unde punctul 4 al opiniei exprimate de B.V.F. Otopeni Călători precizează faptul că problematica este una privită în mod general.

Instanța de fond, practic, a identificat un motiv care este străin de cauză, anume că nu ar fi fost analizate componentele și/sau piesele regăsite în cuprinsul Anexei 1 a Regulamentului (UE) nr. 982/2015 în condițiile în care nu au fost respectate nici prevederile inițiale de la art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 982/2015. În acest fel, restul analizei produselor devine irelevantă în condițiile în care instanța de fond nici nu a pus în discuția părților, potrivit principiului contradictorialității, necesitatea clarificării pieselor și/sau componentelor din anexă și nici nu a trasat alte obiective în acest sens.

Chiar B.V.F. Otopeni Călători a făcut trimitere, la punctul 7 al opiniei din adresa nr. x/01.11.2022, asupra faptului că instanța de judecată a apreciat că încadrarea produselor importate nu face obiectul Regulamentului (UE) 982/2015, astfel încât nu aveau de ce să fie analizate în cadrul procedurii expertizei tehnice judiciare, potrivit încheierii din 25.05.2021. Prin urmare, expertul tehnic judiciar desemnat și-a depășit limitele obiectivelor stabilite, iar instanța de fond, în mod contradictoriu și greșit, impută în sarcina autorității o critică fără temei.

Totodată, din analiza înscrisurilor reiese faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat problematica dedusă judecății, ignorând elementele tehnice, astfel că, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1035/2014, numai roata turbină (fără ax) se poate încadra La codul 84119900. Or, în cauză, și expertul a evidențiat procedeul de manufacturare pentru ansamblul roată turbină, unde a indicat că roata turbină este sudată cu plasmă alături de un ax, ceea ce nu poate, în opinia sa, însemna altceva decât formarea unui ansamblu.

Referitor la reținerea de către instanța de fond a celor două răspunsuri din raportul de expertiză, atrage atenția asupra faptului că aceste considerente nu prezintă care este argumentul care a stat la baza preluării răspunsului expertului tehnic judiciar, instanța de judecată nefiind obligată să își însușească rezultatele, concluziile raportului de expertiză, dacă acestea sunt neclare, echivoce, contradictorii, raportul este incomplet sau modalitățile de efectuare a expertizei prezintă deficiențe relevate de părți, acestea putând fi înlăturate cu totul din analiza probelor.

În cauză, instanța de fond a preluat, fără să argumenteze, numai susținerile expertului tehnic judiciar desemnat, fără să precizeze care au fost acele motive sau considerente care au determinat înlăturarea obiecțiunilor formulate de organul vamal.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare față de cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea autorității vamale la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea căii de atac.

În susținerea întâmpinării, intimata-reclamantă a susținut în esență, raportat la motivele de recurs invocate de către recurentă, că instanța de fond a reținut în mod corect nulitatea Deciziei de soluționare a contestației având în vedere nemotivarea acesteia, din cuprinsul ei rezultând cât se poate de clar că aceasta nu respectă dispozițiile art. 274 alin. (3) si 276 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Astfel, lipsa motivării în fapt și în drept a Deciziei de soluționare a plângerii prealabile constituie un veritabil motiv de nulitate a acesteia, abordarea autorității vamale sub acest aspect fiind una eminamente discreționară, întrucât aceasta nu a făcut altceva decât să copieze decizia de respingere a cererii de rambursare, nefăcând, astfel, niciun control de legalitate a acestei decizii și neanalizând sub niciun aspect argumentele legale și factuale invocate de societate prin plângerea prealabilă, cu atât mai mult în contextul în care A. a făcut dovada că îndeplinește condițiile stabilite de normativele europene pentru a beneficia de rambursarea sumelor achitate.

În sprijinul celor susținute, a precizat că dispozițiile art. 6 alin. (3) din Codul vamal instituie obligația, iar nu facultatea, autorităților vamale naționale de a motiva soluțiile pe care le emit. Aceeași cerință rezultă de altfel și din cuprinsul prevederilor art. 31 alin. (2) din Constituție sub forma obligației de informare corectă prin intermediul actelor administrative emise de autoritățile publice.

Rezultă deci că orice act administrativ de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile reglementate de lege trebuie motivat prin actul respectiv însuși, mai ales din perspectiva posibilității persoanei destinatare de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii instituite, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu, ceea ce nu a fost însă cazul în situația deciziei de soluționare a plângerii prealabile atacate în prezenta.

În mod corect a reținut instanța de fond faptul că în cauză nu a existat nicio fraudă din partea A. care să justifice incidența dispozițiilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, îm realitate, încadrarea la alt cod tarifar decât cel corect reprezintând o simplă eroare materială.

Astfel, deși prin recursul formulat AVR invocă incidența dispozițiilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul 952/2013, pretinzând o fraudă a Societății în completarea DVI-urilor prin indicarea intenționată a unui cod tarifar eronat, deși A. ar fi avut cunoștință de modificarea la nivel european a încadrărilor tarifare pentru bunurile importate, o asemenea împrejurare este nu doar nedovedită, dar și neîntemeiată și chiar contrară cu poziția exprimată de AVR.

Instanța de fond a reținut în mod corect și faptul că piesele de tip carter turbina și roată turbină importate de societate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 se încadrează la codul tarifar 8411 9900 60, respectiv 8411 9900 70.

Astfel, cu privire la carterul turbina - Piesele de tip carter turbină importate de Societate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 se încadrează la codul tarifar 8411 9900 70, având în vedere dispozițiile regulamentelor europene care le definesc și caracterizează și care stabilesc expres care sunt criteriile tehnice care trebuie îndeplinite pentru ca aceste piese să fie încadrate la acest cod.

În acest sens s-a pronunțat și expertul judiciar prin intermediul raportului de expertiză și al răspunsului la obiecțiuni. Menționează că analiza efectuată de expert a fost una pur tehnică, în sensul în care acesta a analizat toată documentația tehnică anexată de Societate prin raportare la fiecare produs în parte și prin prisma tuturor condițiilor tehnice impuse de Regulamentul de suspendare. În urma acestei analize și pe baza explicațiilor furnizate de ambele părți cu ocazia celor două convocări dispuse, acesta a concluzionat în mod concret care sunt caracteristicile pieselor importate de A. în perioada analizată, răspunzând punctual la fiecare dintre obiectivele încuviințate de instanță, reținând faptul ca piesele importate îndeplinesc întocmai criteriile tehnice impuse de aceasta clasificare

În mod contrar celor susținute de recurentă, din documentația tehnică deținută de Societate rezultă fără putință de tăgadă faptul că piesele tip carter turbină pentru care s-a solicitat rambursarea taxelor vamale îndeplinesc toate criteriile tehnice stabilite prin Regulamentul 1035/2014 și Regulamentul 982/2015 pentru a fi încadrate la codul tarifar TARIC 84119900 70.

Cu privire la roata turbină - Piesele de tip roată turbină importate de Societate în perioada 01.01.2015-0l.07.2015 se încadrează la codul tarifar 8411 9900 60, relevante fiind și de această dată dispozițiile comunitare prevăzute de pct. 2 din Anexa la Regulamentul nr. 1035/2014 și de cele din Anexa I la Regulamentul 082/2015, de unde rezultă faptul că o roată turbină reprezintă o piesă realizată dintr-un metal (conform Regulamentului 1035/2014) sau aliaj (conform Regulamentului 982/2015) cu o anumită rezistență la căldură, cu anumite dimensiuni, având o anumită formă și anumite orificii destinate asamblării/alipirii altor piese.

Pentru a stabili dacă piesele importate de A. corespund sau nu cerințelor menționate anterior, Societatea a pus la dispoziția recurentei (în etapa administrativă) și la dosarul cauzei Fișele de producție și desenele tehnice (anexa 6 la acțiunea introductivă) aferente acestora și din care rezultă că piesele importate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 întrunesc cerințele prevăzute de cele două regulamente.

De altfel, prin raportul de expertiza întocmit in cauză, expertul a reținut faptul ca piesele importate îndeplinesc întocmai criteriile tehnice impuse de aceasta clasificare.

Sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul reținerii dreptului Societății de a solicita modificarea declarațiilor vamale de import, odată ce s-a stabilit că piesele importate în perioada analizată se încadrau la codul tarifar 8411 9900 70, respectiv 8411 9900 60.

Mai mult decât atât, contrar susținerilor recurentei, Societatea avea dreptul de a modifica DVI indiferent de faptul că acestea fuseseră completate în numele său și ulterior acceptate de Vamă, acest drept de corecție fiind prevăzut de art. 173 alin. (1) și (3) din Codul vamal UE potrivit căruia Societatea avea dreptul legal ca, în termen de cel mult 3 ani, să se adreseze autorității vamale cu o cerere pentru modificarea celor 254 DVI chiar după data la care AVR a aprobat aceste DVI și s-a făcut și plata taxelor vamale aferente (ulterior "liberului de vamă").

Sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul reținerii faptului că Societatea era îndreptățită să beneficieze de suspendarea de la plata taxelor vamale conform Regulamentului 982/2015 și, respectiv, îndreptățită la rambursarea taxelor vamale achitate deja, întrucât acest regulament dispunea aplicarea suspendării în mod retroactiv (i.e. adică exact pentru perioada 1 ianuarie 2015 - 1 iulie 2015) și din moment ce A. achitase deja drepturile vamale aferente importurilor efectuate în trecut, a devenit îndreptățită să solicite rambursarea acestora, din moment ce în urma modificării celor 254 DVI și a încadrării corecte a pieselor tip carter și roată turbină la codurile TARIC 8411 9900 70 și 8411 9900 60 devenea aplicabilă suspendarea acestor taxe și prin urmare ele nu ar mai fi fost datorate.

Societatea a pus la dispoziția autorității vamale întreaga documentație care atestă trasabilitatca completă a fiecărei piese de tip carter turbină/roata turbină dintre cele importate în perioada analizată, pornind de la comanda dată producătorului extern și până la documentele de import, de fabricare și mai apoi de vânzare ulterioară către clienții finali. În sensul celor precizate, a indicat cu titlu de exemplu documentația aferentă unuia dintre importurile realizate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 (a se vedea anexele 22-30 la acțiunea introductivă) și prin care a probat faptul că piesa dată cu titlu de exemplu a fost comandată de la furnizor/producător, a fost importată de Societate și utilizată în procesul său de producție, iar produsul finit (turbocomprcsorul) ce a rezultat și care încorporează și carterul turbină importat, a fost vândut apoi pe bază de factură către clientul final.

În mod nelegal AVR a susținut că bunurile importate de Societate ar constitui ansambluri de piese ce cad sub incidența dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015, în speță nefiind vorba despre un ansamblu de piese în înțelesul legii europene.

Prin noțiunea de ansamblu carter turbină de tipul celor importate de A. în perioada analizată se înțelege un carter de turbină care are atașat un șurub sau un pin sau o bucșă (și nu componente precum cele menționate de AVR, respectiv distanțier/braț de metal/dop metalic), nefiind prin urmare vorba despre un ansamblu de piese în sensul vizat de regulamentul european.

Pentru același tip de piese având aceleași caracteristici (inclusiv pentru cele denumite de către Societate "ansamblu carter turbină/ansamblu roată turbină") Curtea de Apel București s-a pronunțat deja prin Decizia nr. 549/2021 reținând faptul că piesele importate de A. corespund criteriilor tehnice impuse de Regulamentul de suspendare cu privire la încadrarea sub codul NC/TARIC pentru carter turbină TARIC 8411 9900 70 și sub codul NC/TARIC pentru roată turbină TARIC 84119900 60, dispunând modificarea DVI-urilor în sensul solicitat de A. și restituirea sumelor achitate drept taxe vamale de import fără a fi datorate, acestea intrând sub incidența Regulamentului de suspendare.

În mod nefondat și nesusținut a afirmat AVR și faptul că Societatea nu ar avea dreptul la modificarea încadrării tarifare având în vedere că piesele ar fi inscripționate.

Nu în ultimul rând, susținerile AVR cu privire la opinia expertului tehnic judiciar C. sunt, de asemenea, nefondate. Pe lângă faptul că susținerile expertului de la momentul la care a fost numit în prezenta cauză erau formulate într-un mod general, neaplicat la particularitățile cauzei, având în vedere că nu studiase încă nici dosarul și nici documentația anexată, aceste susțineri s-au dovedit a fi eronate din moment ce într-un dosar similar având aceleași părți și obiect similar, același expert a precizat că documentația depusă de Societate este suficientă pentru a-și expune opinia.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 18 septembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată a fost respinsă excepția de nemotivare, pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.

6.1. Circumstanțele cauzei

Cauza are ca obiect raportul juridic grefat pe refuzul recurentei-pârâte de a recunoaște dreptul intimatei-reclamante la rambursarea unor taxe vamale de import.

În esență, refuzul recurentei-pârâte a avut la bază următoarele motive: lipsa dovezilor din care să rezulte că mărfurile în cauză sunt aceleași mărfuri introduse în libera circulație pentru care s-a solicitat rambursarea taxelor vamale; incidența dispozițiilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul 952/2013, în condițiile în care intimata-reclamanta a avut cunoștință de modificarea normelor europene privind clasificarea tarifară a bunurilor importate și cu toate acestea a continuat să aplice o încadrare tarifară eronată, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 652 lit. i) din H.G. nr. 707/2006 constituie contravenție; faptul că, oricum, reclamanta nu ar fi putut beneficia de rambursarea taxelor de vamale întrucât în conformitate cu punctul (6) și art. 1 pct. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015 "toate bunurile denumite «ansamblu carter turbină» nu fac obiectul aplicării acestui Regulament, indiferent de clasificarea tarifară, deoarece aceste bunuri sunt constituite din mai multe componente asamblate, fiind astfel excluse de la aplicarea suspendărilor tarifare autonome.

Deciziile de respingere a cererii de rambursare, respectiv a plângerii prealabile au fost contestate de intimata-reclamantă, iar, prin sentința civilă nr. 245/2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche a admis acțiunea, a anulat Decizia de soluționare a plângerii nr. 38495/14.06.2018 și decizia nr. 21960/02.04.2018, emise de către pârâtă și a obligat pârâta să ramburseze reclamantei taxele vamale achitate în valoare de 4.168.166 RON.

Pentru a decide astfel, instanța de fond, în esență, a reținut că taxele vamale achitate de reclamantă pentru produsele cu codurile TARIC 841199 00 70 și 841199 00 60, astfel cum au fost solicitate de aceasta prin cererea adresată autorității vamale, sunt nedatorate, conform art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 2015/982, aceasta fiind astfel îndrituită la restituirea lor potrivit art. 173 din Regulamentul 2447/2015.

6.2. Analiza Înaltei Curți

Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Un prim motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă a vizat pretinsa contradicție între considerentele primei instanțe și insuficiența motivării, fiind întemeiat, așadar, pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 6 C. proc. civ.

Potrivit acestui din urmă text legal "casarea unor hotărâri se poate cere și când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei,,.

În susținerea acestui caz de casare, recurenta a susținut că, deși prima instanță a reținut că au fost importate doar produse de tip carter și roată turbină, în mod contradictoriu a analizat cauza numai prin prisma produsului de tip ansamblu carter turbină. Din această perspectivă, recurenta a apreciat că sentința este contradictorie și, în egală măsură, nemotivată, de vreme ce judecătorul fondului a analizat două tipuri de produse importate, roată și carter turbină, prin prisma ansamblului carter turbină, în loc să analizeze cauza din perspectiva tuturor tipurilor de produse importate.

Critica recurentei este lipsită de justețe.

Parcurgând considerentele sentinței, se constată că judecătorul fondului a reținut textual că incidența dispozițiilor art. 1 pct. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015, care exclud de la aplicare suspendările tarifare pentru bunuri care sunt constituite din mai multe componente asamblate, au fost invocate de autoritatea pârâtă în cuprinsul actului administrativ primar dedus judecății exclusiv în raport de piesele denumite "ansamblu carter turbină", astfel încât a subliniat că analiza primei instanței va privi exclusiv aceste piese.

Se constată așadar că nu este vorba despre o motivare insuficientă sau contradictorie. Din contră, motivarea este prezentă și este caracterizată de coerență. În concret, judecătorul fondului a prezentat limitele învestirii sale în ceea ce privește contestarea unuia dintre motivele pentru care fusese respinsă cererea de rambursare (anume incidența dispozițiilor art. 1 pct. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015), rezumându-le la piesele pentru care recurenta-pârâtă invocase acest text legal cu ocazia refuzului de rambursare, anume la ansamblul carter turbină.

Tot în susținerea acestui motiv de casare, recurenta a apreciat că prima instanță a preluat, fără argumentație, doar susținerile expertului judiciar, fără a preciza care sunt motivele pentru care au fost înlăturate obiecțiunile sale.

Înalta Curte constată că argumentul recurentei-pârâte nu poate fi primit.

În primul rând, se observă că respectiva critică a fost formulată de o manieră generică, de vreme ce recurenta nu a precizat, în concret, care au fost obiecțiunile care i-au fost înlăturate de prima instanță. În al doilea rând, din analiza considerentelor primei instanțe, rezultă că aceasta nu și-a însușit de plano concluziile expertului, ci a arătat de ce a înlăturat apărările recurentei. În acest sens, a subliniat că, în mod greșit, punctul de vedere al autorității nu a fost argumentat prin raportare la caracteristicile tehnice concrete ale piesei în discuție, ci exclusiv în raport de folosirea sintagmei "ansamblu carter turbină" și că nu a conținut prezentarea elementelor care ar contura identitatea dintre componentele ansamblului în discuție și unul sau mai multe produse enumerate în Anexa I la Regulamentul UE 2015/982 al Consiliului din 23.06.2015 de modificare A Regulamentului UE nr. 1387/2013 de suspendare a taxelor autonome prevăzute de Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole și industriale.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă a avut în vedere greșita interpretare și aplicare a legii, fiind întemeiat, așadar, pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.

În primul rând, recurenta a susținut că, în mod greșit, prima instanță a reținut că actul contestat ar fi nemotivat, aplicând astfel greșit dispozițiile art. 274 alin. (3) și 276 alin. (1) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte observă că prima instanță a reținut că decizia de soluționare a contestației nu a cuprins vreo analiză a contestației în raport de susținerile contestatoarei și de materialul probator depus de aceasta odată cu soluționarea contestației.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, cercetând cuprinsul deciziei de soluționare a plângerii prealabile, se constată că recurenta a expus, printr-un raționament sintetic, principalele argumente pentru care a decis să respingă plângerea prealabilă, respectiv: insuficiența dovezilor cu privire la faptul că mărfurile în cauză sunt aceleași introduse în liberă circulație pentru care s-a solicitat rambursarea; lipsa documentelor referitoare la trasabilitatea bunurilor importare; incidența dispozițiilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul (UE) 1035/2014, în condițiile în care intimata-reclamanta a avut cunoștință de modificarea normelor europene privind clasificarea tarifară a bunurilor importate și cu toate acestea a continuat să aplice o încadrare tarifară eronată, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 652 lit. i) din H.G. nr. 707/2006 constituie contravenție; faptul că, oricum, reclamanta nu ar fi putut beneficia de rambursarea taxelor de vamale pentru piesa denumită "ansamblu carter turbină, întrucât în conformitate cu punctul (6) și art. 1 pct. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015, aceste bunuri sunt constituite din mai multe componente asamblate, fiind astfel excluse de la aplicarea suspendărilor tarifare autonome.

Se observă astfel că decizia atacată respectă dispozițiile art. 274 alin. (3) și 276 alin. (1) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de vreme ce a conținut motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei. Faptul că nu au oferit răspunsuri particulare pentru fiecare argument expus în susținerea contestației este lipsit de relevanță, câtă vreme acestea au fost apte să demonstreze analiza efectivă a raportului juridic vamal supus contestației.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) și 276 alin. (1) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de către prima instanță nu poate conduce, doar prin ea însăși, la reformarea sentinței, câtă vreme, în speță, anularea actelor contestate a fost dispusă nu doar din perspectiva nemotivării deciziei de soluționare a contestației, ci și, în aplicarea art. 280 alin. (7) din Legea 207/2015, în urma analizei fondului raportului juridic vamal dedus judecății.

Trecând astfel la criticile recurentei-pârâte aduse modalității de aplicare a legii cu privire la fondul raportului juridic dedus judecății, se constată însă că acestea sunt nefondate.

Dintr-o primă perspectivă, recurenta-pârâtă a invocat o greșită aplicare a prevederilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul (UE) 1035/2014.

Potrivit acestui din urmă text legal "nicio rambursare sau remitere nu este acordată în cazul în care situația care a condus la notificarea datoriei vamale rezultă dintr-o fraudă a debitorului".

Înalta Curte observă că judecătorul fondului a constatat că frauda nu poate fi reținută, în contextul în care organele vamale nu au menționat niciun indiciu care să susțină caracterul intenționat al greșitei încadrări tarifare inițiale.

Concluzia primei instanțe este justă, în condițiile în care recurenta nu a exhibat nicio linie de argumentație care să evidențieze modalitatea prin care intimata-reclamantă a urmărit să profite de pe urma încadrării eronate a produselor importate.

Mai mult, se constată că textul legal presupune o legătură de cauzalitate între frauda debitorului și nașterea creanței acestuia. Or, în cauză, creanța are la bază o pretinsă scutire de la plata taxelor vamale de import, grefată pe o normă legală, iar nu pe conduita debitoarei, intimata-reclamantă din cauză.

În continuare, recurenta a pretins că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 173 alin. (1) din Codul vamal UE, în condițiile în care intimata-reclamantă nu ar fi dovedit că mărfurile în cauză sunt aceleași cu cele pentru care s-a solicitat rambursarea.

Se constată că potrivit acestui text legal "(1) Declarantului i se permite, în baza unei cereri, să modifice una sau mai multe date din declarația vamală după acceptarea acesteia de către autoritățile vamale. Modificarea nu poate să facă declarația vamală aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut inițial obiectul acesteia,,.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte reține că prima instanță nu a considerat că rambursarea în urma modificării declarațiilor vamale intervine automat. Din contră, a reținut că reclamanta a depus, încă din faza administrativă, note de consum/rapoarte de producție, de mișcare a produselor importate din care reiese că produsele importate au fost introduse în procesul de producție și apoi vândute, în format electronic în sistemul SAP, evidența amintită conținând inclusiv desenele tehnice ale fiecărei piese în parte, pe baza acestora expertul judiciar desemnat concluzionând că mărfurile importate de reclamantă în perioada 01.01.2015-01.07.2015 sunt aceleași cu cele utilizate în procesul de producție și ulterior vândute ca parte a produsului finit (răspunsul la obiectivul 7).

În fine, recurenta-pârâtă a pretins că judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1387/2003.

Critica este nefondată.

În acest sens, se constată că potrivit art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1387/2003, (1) Taxele vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru produsele agricole și industriale enumerate în anexa I se suspendă. (2) Alineatul (1) nu se aplică niciunui amestec, preparat sau produs constituit din diverse componente care conține produse enumerate în Anexa I,,.

În primul rând, după cum corect a reținut judecătorului fondului, în cuprinsul actelor vamale contestate, recurenta-pârâtă nu a procedat, nici măcar în mod succint, la prezentarea elementelor care ar fi conturat identitatea dintre componentele ansamblului carter turbină și unul sau mai multe produse enumerate în Anexa I din actul normativ amintit.

Cât despre faptul că recurenta însăși a utilizat denumirea de ansamblu, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că acest aspect este lipsit de relevanță. Aceasta deoarece, potrivit explicațiilor furnizate de intimată și confirmate de expertul judiciar, intimata a înțeles să denumească "ansamblu carter turbină", carterul turbină care are atașat un pin sau o bucșă, care asigură etanșarea corespunzătoare a produsului și în lipsa căruia acesta nu poate funcționa. Prin urmare, atașarea pinului/bucșei nu modifică caracterul piesei de carter turbină, acesta rămânând în continuare aceeași piesă cu aceeași funcționalitate. În același context, se observă că niciun moment recurenta nu a contestat concluzia potrivit căreia în lipsa pinului sau a bucșei carterul turbină ar fi funcțional.

În concluzie, în mod corect, prima instanță a reținut că, în cazul concret al speței, piesa carter turbină nu reprezintă un amestec, preparat sau produs constituit din diverse componente, astfel încât prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1387/2003 nu erau incidente.

În ceea ce privește ansamblul susținerilor recurentei referitoare la ansamblul roată turbină, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite de pertinență, de vreme ce, după cum a observat și judecătorul fondului, în cuprinsul actelor vamale contestate, doar pentru ansamblul carter turbină, nu și pentru cel roată turbină, au fost reținute prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1387/2003 drept refuz al rambursării taxelor vamale.

Prin urmare, toate criticile recurentei-pârâte referitoare la aplicarea normelor de drept material incidente fondului raportului juridic dedus judecății sunt nefondate. Astfel, nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ. nu poate fi primit.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 451-453 C. proc. civ. va obliga recurenta - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 41.678 de RON, în favoarea intimatei - reclamante A., reprezentate de contravaloarea onorariului avocațial în faza recursului .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală București împotriva sentinței nr. 245 din 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 41.678 de RON, în favoarea intimatei - reclamante A..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.