ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3792/2024

Ședința publică din data de 12 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 31 ianuarie 2022, sub număr de dosar x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să emită și să îi comunice decizia de respingere parțială a sumelor pretinse prin cererea de plată transmisă la data de 29 septembrie 2021, motivată, conform art. 13 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 213/2015, precum și să îi achite cheltuielile de judecată.

Prin cererea precizatoare înregistrată la data de 9 martie 2022, reclamanta a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, arătând că pârâtul că pârâtul a emis Decizia nr. 45138/04 februarie 2022.

Prin sentința civilă nr. 4389 din 21 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 2 București a respins cererea ca rămasă fără obiect și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 RON, din care 20 RON taxa judiciară de timbru și 1.000 RON onorariul de avocat redus.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel ambele părți.

Prin cererea de apel, reclamanta A. S.R.L. a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul acordării în integralitate a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea apelului.

Pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate, admiterea excepției inadmisibilității cererii de introducere în cauză a FGA și suspendarea cauzei în temeiul art. 75 alin. (1) raportat la art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Prin decizia civilă nr. 5937 din 29 noiembrie 2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraților, a anulat sentința apelată, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 772 din 26 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

A constatat ivit conflictul de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

A reținut curtea de apel că, sub aspectul determinării instanței competente, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 13 din Legea nr. 213/2015, competente să soluționeze contestația împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor solicitate în temeiul Legii nr. 213/2015, precum și calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea contestației sunt instanțele civile de la sediul Fondului de Garantare.

De aceea, a apreciat că se impune ca, și în cazul refuzului Fondului de Garantare de emitere a deciziei de respingere parțială a sumelor pretinse, respectiv de a soluționa integral cererea de plată, să poată fi formulată cerere împotriva acestui refuz tot la instanțele civile de la sediul Fondului de Garantare, simetric regulilor prevăzute în Legea nr. 213/2015.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, secția Civilă, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentei cauze este solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii de soluționare a cererii de plată, în procedura reglementată de art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021, în vigoare începând cu data de 24 septembrie 2021:

"(1) În termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de retragere a autorizației de funcționare și constatare a existenței indiciilor stării de insolvență a asigurătorului, Fondul este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative de plată reglementate de prezenta lege. (...)

(3) În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență. (...)

(4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenți este de competența comisiei speciale, constituite conform art. 123; comisia specială poate dispune suspendarea soluționării cererii de plată, în condițiile art. 16 alin. (3).

(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(5

1

) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Astfel, potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, anterior redat, decizia de respingere poate fi contestată la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din C. proc. civ., iar alin. (5

1

) stabilește că hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de dreptul comun.

În prezenta speță, reclamanta se plânge de neemiterea deciziei de respingere parțială a sumelor pretinse, însă, în condițiile în care Legea nr. 213/2015 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în care Fondul de Garantare a Asiguraților nu emite decizia de soluționare, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente.

Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului pârâtului nu poate rămâne necenzurat pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră îndreptățit la despăgubiri de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, art. 21 alin. (2) din Constituția României prevede că acest drept poate fi exercitat neîngrădit.

În consecință, sub aspectul determinării instanței competente, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 13 din Legea nr. 213/2015, competente să soluționeze contestația împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor solicitate în temeiul Legii nr. 213/2015, precum și calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea contestației sunt instanțele civile de la sediul Fondului de Garantare.

De aceea, se impune ca și în cazul refuzului Fondului de Garantare de emitere a deciziei de respingere parțială a sumelor pretinse, respectiv de a soluționa integral cererea de plată, să poată fi formulată cerere împotriva acestui refuz tot la instanțele civile de la sediul Fondului de Garantare, simetric regulilor prevăzute în Legea nr. 213/2015.

Totodată, trebuie reținut că natura juridică a pretențiilor solicitate prin cererea înregistrată la Fondul de Garantare este una civilă - drept de creanță izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat, iar raportul juridic litigios nu este un raport de persoană vătămată în drepturi - autoritate publică emitentă a actului administrativ vătămător, astfel că sunt aplicabile normele de competență generală prevăzute de C. proc. civ., iar nu normele speciale de competență din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, secția Civilă. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.