ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3727/2024

Ședința publică din data de 10 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal nr. x/2024, reclamanta A. a contestat Hotărârea nr. 184 H/31.05.2024, prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva Hotărarii nr. 36/24.05.2024 a BEJ nr. 23 Ialomița. A solicitat anularea Hotărârii nr. 184 H/31.05.202 emisă de BEC, sau constatarea nulității ei.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1006 din 06.06.2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată, respingând deopotrivă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul BIROUL ELECTORAL CENTRAL.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1006 din 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe din cazurile de casare prevăzute strict și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul cererii de recurs, a susținut recurenta - reclamantă că instanța nu face deloc o analiză a condițiilor de fond și formă a celor două acte administrative și, deși a invocat instanței de judecată dosarul nr. x/2024, în care s-a pronunțat de către Tribunalul Ialomița, secția Civilă sentința civilă nr. 466 F/30 mai 2024, în sensul anulării Hotărârii Bej 36/24.05.2024, hotărâre executorie de drept, fiind înlocuită de președintele tribunalului din calitatea de președinte birou electoral, prin nerespectarea acestei hotărâri civile, curtea de apel nu a avut în vedere că actul principal, respectiv hotărârea H nr. 36/2024, este desființat de o instanță de judecată, iar pentru președintele tribunalului nici măcar această hotărâre a instanței nu exista.

Susține recurenta că, în ceea ce privește motivele de recurs, " rămân în continuare toate aspectele pe care le-a invocat", deoarece instanța pur și simplu le-a ignorat, arătând că pârâtul BEJ nu a observat că BEJ nr. 23 Ialomița nu s-a sesizat de îndată cu așa zisa incompatibilitate, ci la sesizarea domnului C, persoană inexistentă, sesizarea nu era semnată, deci nu putea fi analizată de BEJ.

BEJ avea cunoștință de calitatea sa din momentul desemnării ca președinte BEC nr. 42 Marculești la data de 22.04.2024, iar de candidatul RG de la data rămânerii definitive a candidaturii care s-a produs tot la BEJ, având în vedere că acesta candidează la funcția de consilier județean.

BEC nu a sesizat că nu există incompatibilitate în cazul său, candidatul RG fratele soțului său este afinul său, însă, sub nici o formă recurenta nu este afinul său, acesta luându-și afinii din rudele soției sale. Consideră că incompatibilitatea se referă strict la afinii candidatului în componența biroului electoral, adică rudele soției sale.

Niciodată pârâtul BEC nu a adoptat, potrivit competențelor sale legale, o hotărâre în interpretarea legii în ceea ce privește situația afinilor în birourile electorale, poate fi pentru faptul că legiuitorul este clar în a preciza că incompatibilitatea privește doar pe afinii candidatului și reciproc pe rudele sale care sunt afini pentru soția/soțul candidatului.

Apărările intimatului - reclamant

Intimatul-pârât Biroul Electoral Central nu a formulat apărări la recursul promovat de reclamanta A., în cadrul unei întâmpinări, conform art. 471

1

alin. (3) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 10.09.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepția nulității recursului și, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a reținut cauza spre soluționare, urmând a aprecia dacă aceasta are prioritate sau nu în raport de excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Biroului Electoral Central, invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., stabilind ordinea soluționării excepțiilor în funcție de efectele pe care acestea le produc, Înalta Curte, o va admite, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

În cauză, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central a contestat Hotărârea BEC nr. 184 H din 31.05.2024, prin care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația împotriva Hotărârii nr. 36 din 24.05.2024 a BEJ nr. 23 Ialomița.

Ca urmare a respingerii, ca neîntemeiată, a cererii sale, reclamanta A. a declarat recurs fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la articolul 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recurenta nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menționate.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurenta nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menționat, partea făcând referiri doar cu privire la inexistența stării de incompatibilitate dintre recurentă și un candidat al B. la funcția de consilier județean și exprimându-și nemultumirea cu privire la starea de incompatibilitate reținută de Biroul Electoral Ialomița și la soluția instanței de fond, fără a combate însă argumentele acesteia.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, recurenta neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond și necombătând în vreun fel raționamentul acesteia, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, sau formularea unor critici ce vizează tot fondul litigiului, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate a hotărârii atacate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri generale, pur teoretice, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurentă, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele sentinței recurate, în condițiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că, în cazul în care au fost invocate mai multe excepții simultan, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Biroului Electoral Central, invocată de reprezentantul Ministerului Public având legătură cu fondul cauzei, constatând prioritară excepția nulității recursului, o va admite și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul promovat de reclamanta A..

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse și constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, admițând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamanta A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1006 din 6 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 septembrie 2024.