Decizia nr. 2887/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1009/2024 a Curții de Apel București

Obiectul cererii dedusă judecății și evoluția procesuală Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2024, în data de 05.02.2024, revizuentul-reclamant A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1873/07.12.2023 pronunțate în dosarul cu nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, B., C., D. și intimata-intervenientă Inspecția Judiciară.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1009/2024 din 6 iunie 2024, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinări. A respins cererea formulată de revizuentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii și intimata-intervenientă Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 1009/2024 din 6 iunie 2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat casarea în parte a sentinței recurate și în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Prin cererea formulată, recurentul-reclamant a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței civile nr. 1009 din 06.06.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, ca fiind nelegală și netemeinică. În esență, recurentul a arătat că instanța de fond a soluționat cauza în mod neprocedural, prin admiterea unei excepții a inadmisibilității care nu este prevăzută de C. proc. civ. și nici incidentă în raport de dispozițiile art. 2 lit. e), r), i), m) și n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Excepția nu a fost invocată de părți, iar instanța nu a justificat temeiul juridic al soluției adoptate. Totodată, s-a susținut că prima instanță nu a analizat fondul cererii și nici motivele de revizuire invocate împotriva sentinței civile nr. 1873 din 07.12.2023, limitându-se la soluționarea cauzei pe cale exclusiv formală, cu ignorarea probelor administrate și a apărărilor formulate. În acest context, recurenta a invocat încălcarea obligației instanței de a exercita rolul activ, potrivit art. 22 C. proc. civ. Recurentul a mai arătat că judecata a avut loc cu încălcarea normelor de procedură privind citarea părților, în condițiile în care unele părți intimate nu au fost legal citate, aspect ce constituie motiv de revizuire în sensul art. 509 pct. 1 C. proc. civ. și, totodată, motiv de recurs. S-a mai susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 554/2004, refuzând analiza legalității unui act administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii, deși reclamanta fusese îndrumată expres să sesizeze instanța de contencios administrativ. În opinia recurentului, instanța avea obligația de a analiza legalitatea actului administrativ și de a se pronunța asupra cererii de anulare formulate. De asemenea, recurentul-reclamant a invocat nerespectarea dispozițiilor procedurale privind depunerea întâmpinărilor și analizarea răspunsurilor la întâmpinare, instanța neobligând părțile intimate să își formuleze apărările și omisiunea de a examina apărările depuse, cu încălcarea dreptului la apărare. În plus, s-a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde o motivare efectivă, nefiind analizate probele și susținerile părților, ceea ce atrage incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de fundament factual și juridic. Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt complet, cu respectarea normelor de procedură și cu soluționarea fondului cauzei.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară au depus în apărare întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22.10.2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 18.03.2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată din oficiu de instanță, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului-reclamant obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. deși formal a indicat că cererea s-a de recurs se întemeiază pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., acesta nu a prezentat vreo critică față de sentința recurată care să poată fi circumscrisă vreunuia din motivele de casare indicate. Înalta Curte constată că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, considerente pentru care prin cererea de recurs recurentul-reclamant trebuia să urmărească îndeaproape motivele de casare ale hotărârii din perspectiva acestei soluții. Critica recurentului-reclamant la adresa legalității sentinței recurate din cuprinsul cererii sale de recurs, potrivit căreia, instanța de fond a soluționat cauza în mod neprocedural, prin admiterea unei excepții a inadmisibilității care nu este prevăzută de C. proc. civ. și nici incidentă în raport de dispozițiile art. 2 lit. e), r), i), m) și n) din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă o critică ce ar putea fi circumscrisă vreunui motiv de casare în măsura în care recurentul nu prezintă argumente efective de nelegalitate. Această critică apare ca fiind făcută formal și este lipsită de argumentație juridică, considerente pentru care nu are caracterul unei critici ce s-ar putea încadra vreunui motiv de casare. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant formulează în cuprinsul cererii de recurs și o serie de critici care privesc fondul cererii de revizuire, or în măsura în care instanța de fond nu a cercetat fondul acțiunii, soluția sa vizând doar excepția de inadmisibilitate, instanța de recurs se află în imposibilitate procedurală de a efectua o astfel de analiză. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.