ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2024

Ședința publică din data de 10 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin încheierea nr. 5R/01.03.2023 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea formulată de petentul A. pentru acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON și a asistenței juridice prin avocat în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Arad.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând instanței admiterea cererii de revizuire și desființarea actului, această cerere de revizuire fiind înregistrată tot pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. de dosar x/2023

Soluția pronunțată în dosarul de revizuire

Prin încheierea de ședință din data de 06 iunie 2023 Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 5R/1.03.2023 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, pentru lipsa părților, niciuna dintre acestea neformulând cerere de judecare în lipsă.

Recursul exercitat de revizuent

Împotriva acestei încheieri - Încheierea de suspendare a judecății pronunțată la data de 06 iunie 2023 de Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale- revizuentul A. a declarat recurs, dosarul de recurs fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr unic 1176/108/2023/a1.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc

Prin încheierea de ședință din data de 05 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului promovat de recurentul A. împotriva încheierii de suspendare din data de 06.06.2023 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2023, pentru lipsa părților, niciuna dintre acestea neformulând cerere de judecare în lipsă.

Recursul ce face obiectul judecății

Si împotriva încheierii de ședință din data de 05 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul A., fără a încadra criticile sale în niciunul din cazurile de casare prevăzute strict și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii sale recurentul arată că solicită "în temeiul art. 2 din "Ordonanța" nr. 27/2002, în urma "examinări" constatări "constatate în fapt" "rețineri"..stări de fapt" sesizarea "Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justișie" "Secția de investigați Infracțiunilor din Justiție", din Mun. București, str. x, jud. Ilfov, solicit "Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justișie" "Secția de Investigați Infracțiunilor din Justiție", din Mun. București, str. x, sectorul, jud. Ilfov, "sesizarea" să fie reținută ca "plângere penală" conf. prev. art. 21 alin. (1) din Constituția Rămâniei, citez "Ori ce persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor a libertăților și a intereselor sale legitima", a-m încheiat citatul, solict în temeiul art. 305 alin. (1) și (2) C. proc. pen. începerea urmăririi penală față de"presedintele instituției sus menționate", "magistrații" și "grefierul" menționați în actul sus mentionat privind săvârșirea infracțiunilor de"neglijență în serviciu" fapta prev.de art. 298 C. pen.-, "abuz în serviciu" faptă prev. de art. 297 C. pen. raportate la art. 38 alin. (1) C. pen., reținute definite "în fapt" motivate "în drept", solicit în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen. trimiterea în judecată pe "președintele instituției sus menționate", "magistrații" și "grefierul"menționati în actul sus menționat, pentru comiterea infracțiunilor de "neglijență în serviciu" faptă prev.de art. 298 C. pen., "abuz în serviciu" faptă prev. de art. 297 C. pen. raportate la art. 38 alin. (1) C. pen., reținute definite "în fapt", motivate "în drept", solicit pentru "vătămările legitime" reținute să mă constitui parte civilă cu suma 1000000 euro".

În continuare, recurentul mai solicită " admiterea litigiului, solicit în temeiul art. 2 din "Ordonanța" nr. 27/2002, în urma "examinări" constatări "constatate în fapt" "rețineri""stări de fapt" sesizarea Parchetului de pe lângă înalta_ Curte, de Casație și Justișie" "Secția de Investigați llfofracțiunilor din Justiție", din Mun. București, str. x, jud. llfov, solicit "Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justișie" "Secția de Investigați IInfracțiunilor din Justiție", din Muri. București, str. x, jud. llfov, [[sesizarea" să fie reținută ca "plângere penală" conf. prev. art. 2l alin. (1) din Constituția României, citez "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor a libertăților și a intereselor sale legitime", am încheiat citatul, solicit în temeiul art. 305 alin. (1) și (2) C. proc. pen. începerea urmăririi penală față de,.președintele instituției sus menționate", " magistrații"și "grefierul" menționați în actul sus menționat privind săvârșirea infracțiunilor de, neglijență în serviciu" faptă prev.de art. 298 C. pen., "abuz în serviciu" faptă prev. de art. 297 C. pen. raportate la art. 38 alin. (1) C. pen., reținute definite "în fapt" motivate "în drept", solicit temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen. trimiterea în judecată pe "președintele instituției sus manționate", "magistrații" si "grefierul"menționati în actul sus menționat, pentru comiterea infracțiunilor de "neglijență în serviciu" faptă prev.de art. 298 C. pen., "abuz în serviciu" faptă prev. de art. 297 C. pen. raportate la art. 38 alin. (1) C. pen., reținute definite "în fapt", motivate "în drept", solicit pentru "vătămările legitime" reținute să mă constitui parte civilă cu suma 1000000 euro, după fiecare "făptuitor" sus menționat și după "Ministerul Justiție" pentru culpa de care a dat dovadă prin motivarea motivată reținută...".

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recurentul nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menționate.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menționat, partea necombătând în nici un fel soluția dată de Curtea de Apel Timișoara și argumentele avute în vedere de aceasta la pronunțarea respectivei soluții.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de încheierea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor părții, a normei de drept ce a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond și necombătând în vreun fel raționamentul acesteia, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva încheierii recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri generale, pur teoretice, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat nicio critică concretă împotriva încheierii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele acesteia, în condițiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse și constatând că recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, admițând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de recurentul-reclamant A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 septembrie 2024.