ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 10 septembrie 2024
Asupra contestației de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, contestatorul A., în calitate de candidat independent la alegeri, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, a formulat contestație împotriva Procesului-verbal nr. x/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și Camerei Deputaților din anul 2024, solicitând desființarea acestui act și sesizarea Parchetului pentru cercetarea și luarea măsurilor legale împotriva crimei organizate.
În motivarea contestației, a contestat legalitatea și justețea prezenței în Biroul Electoral Central a pardidelor B.., C.., D.., E. și a reprezentantului Grupului Parlamentar al minorităților din Camera Deputaților având în vedere că au fost instalați la conducerea României printr-o lovitură de stat străină, evreiască, s-au constituit într-o grupare infracțională străină care a distrus în 35 de ani România, au înlăturat românii de la conducerea țării, au transferat averea țării la stăpânii lor străini și au a contractat împrumuturi externe pentru ei și stăpânii lor străini.
Apărările formulate în cauză
Intimatul Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare față de contestația formulată de contestator împotriva Procesului-verbal nr. x/PVC/05.09.2024.
Alte aspecte procesuale
Intimatul Biroul Electoral Central a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat în cauză.
La termenul de judecată fixat, reprezentantul Ministerul Public a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, instanța rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Așa fiind, Înalta Curte urmează a analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului din perspectiva condițiilor generale de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) și (1)
1
,din Legea nr. 554/2004.
Calitatea procesuală este o chestiune de legitimare care se impune printre condițiile cerute persoanei pentru a fi parte litigantă ori parte în proces în orice tip de litigiu dedus instanțelor de judecată. Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Distinct de condițiile exercitării acțiunii civile, legea contenciosului administrativ instituie, pe lângă calitatea procesuală, și condiția afirmării unui drept subiectiv și justificarea unui interes al părții de a acțiuna, împrejurări care trebuie analizate în funcție de trăsăturile specifice raportului de drept dedus judecății, caracterizat de preeminența interesului public.
În cauză se contestă Procesul-verbal nr. x/PVC/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și Camerei Deputaților din anul 2024, actul normativ aplicabil fiind Legea nr. 208/2015.
În conformitate cu art. 11 din lege, la data de 05 septembrie 2024 s-a constituit Biroul Electoral Central, format din 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și din cel mult 12 reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale, conform legii, precum și un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților.
În acest sens a fost încheiat Procesul-verbal nr. x/PVC/05.09.2024, atacat de contestator.
Legiuitorul a instituit prin dispozițiile art. 19 din Legea nr. 208/2015 procedura de contestare a constituirii Biroului Electoral Central, respectiv:
"(1) Partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă la alegeri conform prezentei legi, precum și candidații independenți pot contesta modul de formare și componența birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri.
(2) Contestațiile se depun la și se soluționează (. . . . . . . . . .)de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care contestația se referă la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult două zile de la înregistrare. (...) hotărârea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este definitivă".
Textul de lege citat stabilește așadar reguli clare atât cu privire la obiectul contestației, termenul de exercitare, instanța competentă, cât mai ales cu privire la persoana/entitatea care poate formula contestație, desprinzându-se intenția legiuitorului de a limita sfera persoanelor/entităților care pot ataca în justiție constituirea Biroului Electoral Central, având în vedere natura raportului juridic și celeritatea specifică procesului electoral.
Observă Înalta că, deși contestatorul invocă calitatea de candidat independent, calitate care l-ar include în enumerarea limitativă din textul de lege, această împrejurare, chiar dacă ar fi dovedită, nu este aptă singură să facă dovada calității procesuale active, în condițiile în care se constată neîndeplinirea celorlalte condiții obligatorii de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, astfel cum se va arăta în continuare.
Potrivit Legii contenciosului administrativ, art. 1 alin. (1) și (2):
"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.(...)"
Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) și alin. (1)
1
din același act normativ:
"1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cei care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă
(1
1
)Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. (...)"
Aceste dispoziții pun în aplicare norma constituțională cuprinsă la art. 52 din Constituția României potrivit căreia condițiile și limitele dreptului de a obține recunoașterea vătămării unui "interes legitim" se stabilesc prin lege organică.
Având în vedere aceste prevederi, se desprinde concluzia că, potrivit Legii contenciosului administrativ, dețin calitate procesuală activă și pot formula acțiune în anulare cei vătămați în mod direct printr-un act administrativ emanând de la o autoritate/instituție publică sau asimilate acestora, acțiunile formulate rămânând la rândul lor în sfera contenciosului subiectiv.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală în raportul de drept administrativ se apreciază prin raportare la noțiunea de interes legitim privat, deoarece conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
În mod excepțional, legea lasă persoanelor vătămate posibilitatea formulării unor acțiuni care au drept temei încălcarea unui interes legitim public, cu condiția ca afirmarea încălcării acestuia să aibă un caracter subsidiar față de invocarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, în condițiile art. 8 alin. (1) indice1 și alin. (1) indice 2 din Legea nr. 554/2004.
Și este așa, deoarece interesul legitim public reprezintă conform art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.
Verificând din această perspectivă cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamantul A. nu susține încălcarea în concret a unui drept sau a unui interes legitim, acțiunea sa fiind formulată pentru apărarea unui interes public, astfel cum rezultă din criticile formulate, respectiv apărarea unor interese naționale în fața unor influențe străine exercitate prin intermediul partidelor politice și a Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților care, potrivit Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, respectiv art. 11 din lege, desemnează 12 reprezentanți în cadrul Biroului Electoral Central.
În consecință, pentru motivele arătate, în absența invocării unui astfel de drept sau interes încălcat prin procesul-verbal atacat, excepția lipsei calității procesuale active invocată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, urmând a fi admisă.
Temeiul legal al soluției pronunțate
Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) și (1)
1
din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, invocată de reprezentantul Ministerului Public și va respinge contestația ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Procesului-verbal nr. x/PVC/BEC/SCD2024/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și Camerei Deputaților din anul 2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.