ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3671/2024

Ședința publică din data de 4 iulie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta Parohia Andrășești a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, UAT Andrășești și Consiliul Local Andrășești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea parțială a:

- hotărârii Consiliului Local Andrășești nr. 22 din 27.08.1999, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a elimina poziția prin care s-a introdus în domeniul public al comunei Cimitirul Parohial Andrășești, având cod de clasificare 1.6.3.2;

- hotărârii de Guvern nr. 1353/2021, anexa 10, în ceea ce privește poziția cimitirului, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, Partea I, în data de 26.03.2002, prin care a fost atestată apartenența la domeniul public al unității administrativ-teritoriale Andrășești.

Curtea de Apel București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2079 din 15.12.2023:

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile ca neîntemeiată;

- admis excepția prescripției dreptului la acțiune;

- a respins acțiunea ca urmare a intervenirii prescripției extinctive.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Parohia Andrășești, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre judecare aceleași instanțe.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a invocat nerespectarea de către prima instanță a dreptului său la apărare, urmarea faptului că prima instanță a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără a o pune în discuția părților.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Actele administrative unilaterale cu caracter individual litigioase au fost emise în aplicarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, întemeiate pe prevederile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta susține că are calitatea de terț față de actele aflate în discuție și că nu a luat cunoștință de emiterea H.G. nr. 1353/2021 la data publicării în Monitorul Oficial al României nr. 205/26.03.2002 bis, Partea I, întrucât Anexele nr. 1-54 ale acestui act au fost publicate la o dată ulterioară.

În opinia recurentei, actul administrativ unilateral cu caracter individual nu este opozabil terților, nu este supus unei forme de publicitate, ci este adus la cunoștința destinatarului său prin comunicare. Ca atare, terții, în calitate de persoane vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim, au posibilitatea de a formula plângerea prealabilă de la data la care au aflat despre existența și conținutul actului administrativ adresat altui subiect de drept.

Recurenta arată că a luat cunoștință de faptul că cimitirul parohial a fost trecut în inventarul localității în anul 2022, în momentul în care a solicitat să îi fie comunicată situația sa juridică. Cu alte cuvinte, nu a avut cunoștință despre faptul că acest bun imobil a fost trecut în inventarul localității printr-o hotărâre de consiliu local emisă în anul 1999. Partea susține că a formulat plângere prealabilă doar în privința hotărârii Consiliului Local Andrășești nr. 22 din 27.08.1999, cu modificările și completările ulterioare. H.G. nr. 1353/2021 a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, motiv pentru care era incidentă excepția instituită de art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În concepția sa, instanța de fond a calculat greșit termenul de prescripție instituit de dispozițiile art. 7 și art. 11 alin. (1) lit. a) și c) din legea anterior nominalizată.

Intimații au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Totodată, intimații UAT Andrășești și Consiliul Local Andrășești au invocat excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

5.1. Referitor la excepția nulității recursului

În urma analizării memoriului de recurs, Înalta Curte constată faptul că în cadrul acestuia au fost formulate critici de nelegalitate cu privire la sentința atacată care pot fi încadrate în cazurile de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge excepția nulității recursului.

5.2. Referitor la recurs

5.2.1. Considerații generale

Așa cum s-a precizat la pct. 1 din decizia de față, recurenta Parohia Andrășești a dedus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul prevederilor art. 8 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

- hotărârea Consiliului Local Andrășești nr. 22 din 27.08.1999 privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Andrășești, în sensul de a elimina poziția din Anexa la hotărâre prin care s-a introdus în domeniul public al comunei Cimitirul Parohial Andrășești, având cod de clasificare 1.6.3.2;

- H.G. nr. 1353/2021, anexa 10 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, Partea I, în data de 26.03.2002), în ceea ce privește poziția prin care s-a atestat apartenența cimitirului la domeniul public al unității administrativ-teritoriale Andrășești.

După cum s-a menționat la pct. 2 al deciziei, prima instanță:

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile ca neîntemeiată;

- a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune;

- a respins acțiunea ca urmare a intervenirii prescripției extinctive.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a analizat în mod detaliat și judicios dispozițiile normative incidente pe subiectul analizat și susținerile părților litigante, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte reține:

5.2.2. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"),

Motivul de casare în discuție are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil.

Contrar celor expuse de recurentă și prezentate la pct. 3.1 din decizia de față, Înalta Curte apreciază că prima instanță nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei.

Așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din data de 24.11.2023, prima instanță a recalificat excepția invocată de intimații UAT Andrășești și Consiliul Local Andrășești prin întâmpinare, arătând că este vorba despre excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Recurenta, prin apărător, a pus concluzii cu privire la această excepție, în sensul respingerii sale.

Prin urmare, motivul de casare analizat este nefondat.

5.2.3. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Hotărârea Consiliului Local Andrășești nr. 22 din 27.08.1999 privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Andrășești este o operațiune administrativă ce a stat la baza adoptării actului administrativ pe care îl fundamentează, respectiv hotărârea de Guvern dedusă judecății.

H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al județului Ialomița, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Ialomița a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la data adoptării sale). Aceasta este un act administrativ unilateral cu caracter individual, întrucât are ca obiect de reglementare delimitarea domeniului public al unei unități administrativ-teritoriale, prin individualizarea fiecăruia dintre imobilele prevăzute în anexe.

Recurenta are calitatea de terț în raport de H.G. nr. 1353/2001, destinatarul actului fiind unitatea administrativ-teritorială intimată.

Anexele la H.G. nr. 1353/2001 au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, Partea I, în data de 26.03.2002, însă, așa cum s-a arătat și de către prima instanță, o astfel de publicare nu poate avea semnificația unei aduceri la cunoștința publică a conținutului acestora, întrucât această publicație nu se distribuie în cadrul abonamentului, ci presupune un demers special din partea persoanei interesate pentru procurarea ei. Pe cale de consecință, în situația recurentei, în calitatea sa de terț care se consideră vătămat prin efectele produse de actul administrativ unilateral cu caracter individual adresat altor subiecte de drept, conform prevederilor art. 1 alin. (2), art. 7 alin. (3) și art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenele nu pot fi calculate de la data publicării H.G. nr. 1353/2001 în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, Partea I, din data de 26.03.2002, întrucât nu se poate prezuma că de la acest moment recurenta a cunoscut conținutul actului.

În realitate, termenul de 6 luni pentru formularea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ a început să curgă de la data de 23.06.2022 (dată la care actul a fost comunicat recurentei, la solicitarea acesteia) și s-a împlinit la data de 23.12.2022. Or, recurenta a introdus acțiunea în contencios administrativ pe rolul instanței la data de 10.02.2023, motiv pentru care în mod justificat instanța de fond a apreciat că nu a fost respectat termenul de 6 luni, reglementat de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte apreciază că la calculul acestui termen partea nu se poate prevala de intervalul de timp de 2 luni necesar pentru soluționarea recursului administrativ. În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere că, prin sentința recurată, prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, arătând în motivare faptul că recurenta nu trebuia să formuleze plângere prealabilă împotriva H.G. nr. 1353/2001, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât aceasta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, respectiv în temeiul acestui act administrativ s-a realizat înscrierea în cartea funciară nr. x Andrășești a dreptului de proprietate al UAT Andrășești asupra bunului imobil litigios. Această soluție pronunțată de instanță asupra excepției inadmisibilității acțiunii nu a fost recurată, motiv pentru care a intrat în puterea lucrului judecat.

În consecință, motivul de casare analizat este nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Parohia Andrășești împotriva sentinței civile nr. 2079 din 15 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 iulie 2024.