ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5915/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, ulterior declinată în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Traian a solicitat: - anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local nr. 29 adoptată de Consiliul Local al localității Grivița, din data de 26.04.2001, cu completările și modificările ulterioare, și Hotărârea Consiliului Local Traian cu completările și modificările ulterioare prin care s-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localității Traian în sensul în care să se elimine pozițiile prin care s-a introdus în domeniul public al localității, terenul cu destinație de cimitir; - anularea parțială a hotărârii de Guvern nr. 1353/2001, anexa nr. 34, în ceea ce privește poziția cimitir, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205bis, partea I, în data de 26.03.2002, prin care a fost atestată apartenența la domeniul public al Unității Administrativ Teritoriale Grivița a cimitirului Parohiei Traian.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 131 din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității, tardivității, lipsei interesului, rămânerii fără obiect a cererii. Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia Traian, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Traian prin Primar, Consiliul Local al Comunei Traian, Unitatea Administrativ Teritorială Grivița prin Primar și Consiliul Local al Comunei Grivița. A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Grivița nr. 29/26.04.2001 privind actualizarea și însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Grivița în ceea ce privește pct. 30 din Anexa - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Grivița, județul Ialomița. A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Traian nr. 58/27.09.2018, în ceea ce privește pct. 82 din Anexa - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Traian (județul Ialomița) la data de 30.07.2018. A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Traian nr. 127/29.12.2022, în ceea ce privește pct. 76 din Anexa - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Traian (județul Ialomița). A anulat în parte Hotărârea Guvernului nr. 1353/2001, numai în ceea ce privește pct. 30 din Anexa nr. 34 la aceasta. A respins ca nefondată cererea reconvențională.

Calea de atac exercitată în cauză Pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a respins neîntemeiat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, întrucât reclamanta nu s-a adresat cu plângere prealabilă și Guvernului României, în calitatea sa de emitent al H.G. nr. 1353/2001 pentru a solicita revocarea actului administrativ. Hotărârea de consiliu local de însușire a inventarului bunurilor aparținând domeniului public nu are natura unui act administrativ, fiind doar o operațiune administrativă premergătoare. Hotărârea de Guvern de atestare a apartenenței bunurilor la domeniul public, emisă pe baza hotărârii consiliului local, este act administrativ individual. Susține că excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului referitor la petitul cererii privind anularea unei hotărâri emise de un organ de specialitate al administrației publice locale a fost respinsă eronat. Poziția procesuală a Guvernului României se justifică numai în cazul în care a emis sau urmează să adopte acte administrative constând în hotărâri și ordonanțe. Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, precizează că H.G. nr. 1353/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 205/26.03.2002, realizându-se astfel comunicarea către persoanele interesate. Acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului de 6 luni de la comunicare sau de un an de la emiterea actului administrativ, conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004. Mai arată că anularea parțială a H.G. nr. 1353/2001 a fost dată cu aplicarea greșită a legii, actul administrativ având doar rolul de atestare a apartenenței bunurilor la domeniul public al statului sau unităților administrativ-teritoriale, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998. Actul de atestare a bunurilor la domeniul public local nu creează drepturi noi și nu modifică regimul juridic al bunurilor, deci nu vatămă vreun drept, ci constată apartenența acestor bunuri Potrivit dispozițiilor Legii nr. 102/2014 privind cimitirele și Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, autoritățile publice locale au obligația de a înființa și a avea în proprietate cimitire în fiecare localitate, acestea neputând fi administrate de către parohiile locale, ci de operatori economici, conform art. 25 din Legea nr. 102/2014. În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatei Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și excepția inadmisibilității căii de atac. În ce privește motivele de recurs, a menționat că excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României a fost corect respinsă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul actelor administrative care nu mai pot fi revocate nu este obligatorie procedura prealabilă. Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost în mod legal respinsă, intimata pârâtă având un interes legitim în formularea unei acțiuni pentru restabilirea ordinii de drept încălcate prin emiterea actelor administrative cu caracter individual. Totodată, susține că motivul de casare privind excepția tardivității acțiunii este neîntemeiat, recurentul-pârât nefăcând dovada comunicării actului administrativ, iar publicarea H.G. nr. 1353/2001 nu echivala cu luarea la cunoștință. De asemenea, arată că H.G. nr. 1353/2001 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 3 și 6 din Legea nr. 213/1998. A solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

Alte aspecte procedurale Excepția nulității recursului și a inadmisibilității acestuia au fost respinse la termenul din 11 decembrie 2024, pentru motivele regăsite în practicaua prezentei decizii. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României este fondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate. Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente respectiv a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/204 și a dispozițiilor Legii nr. 213/1998, atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate de această parte, cât și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii pronunțată cu privire la fondul cauzei. Înalta Curte constată că argumentele privind excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității acțiunii, respinse de către instanța de fond, sunt subsumabile motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din perspectiva acestor dispoziții legale. Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii respinsă prin sentința atacată se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă la data de 31.01.2023 cu depășirea termenelor de 6 luni sau 1 an de la data publicării/aducerii la cunoștință publică - respectiv 26 martie 2002, inclusiv anexele hotărârii de guvern. Excepția tardivității formulării acțiunii a fost respinsă de prima instanță, reținând că art. 11 alin. (1) lit. d) 1 din Legea nr. 554/2004 face vorbire nu despre publicarea actului, ci despre luarea la cunoștință a actului, moment care se determină prin aprecierea situației de fapt de la caz la caz. Astfel, în cazul unei hotărâri adoptate de Guvern în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, pentru atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public, momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial, pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat, în numerele "bis" ale Monitorului Oficial al României, Partea I, care nu se aduc la cunoștința generală a publicului, ci sunt distribuite doar persoanelor interesate, interpretare impusă de respectarea principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 21 din Constituția României și în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Fiind contestată în calitate de terț, termenul de 1 an a început să curgă de la data luării la cunoștință a H.G. nr. 1353/2001 - respectiv a anexelor cuprinse vizând termenul în litigiu, iar această dată nu este data publicării în Monitorul României respectiv data de 26.03.2002. Referitor la momentul luării la cunoștință, a constatat prima instanță că anexa nr. 34 la H.G. nr. 1353/2001 în care la poziția nr. 30 se regăsește cimitirul Traian a fost comunicată pentru prima dată instanței în cursul litigiului, la data de 9 ianuarie 2024, pârâtul Guvernul României nefăcând dovada faptului că a comunicat reclamantului, anterior declanșării litigiului, respectiva anexă și H.G. menționată și nici nu a probat că reclamantul a luat cunoștință cu privire la anexa nr. 34 la H.G. nr. 1353/2001 pe altă cale, anterior litigiului. Reținând corect temeiul legal al calculării termenului de introducere a acțiunii, instanța de fond a apreciat însă eronat asupra momentului luării la cunoștință de cuprinsul actului administrativ de către reclamantă. În raport de actele dosarului, Înalta Curte nu poate primi această constatare a judecătorului fondului, observând că la dosarul de fond, vol. I se află adresa nr. x/22.08.2008 emisă de Primăria Comunei Traian privind confirmarea înregistrării cererii preotului paroh A. al Parohiei "Sf. Dumitru" din comuna Traian, precum și răspunsul autorității pârâte înregistrat sub nr. x/08.09.2008, prin care se comunică în copie H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al județului Ialomita, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Ialomita, conținând și precizarea că în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Grivița se regăsește la poziția 30 cimitirul Traian. Așadar, intimata-reclamantă a luat la cunoștință de conținutul actului administrativ atacat la data comunicării adresei nr. x/08.09.2008, aspect care, față de momentul formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 31.01.2023, impune cu forța certitudinii concluzia împlinirii termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că Înalta Curte, față de constatarea incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României în sensul admiterii excepției invocate. Înalta Curte nu va mai analiza al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea primului motiv de casare făcând superfluă cercetarea criticilor subsumate. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 131 din 30 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea, ca tardiv formulată.