ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3536/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 11 august 2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022 și a solicitat instanței să dispună:

- judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiției potrivit Ordinului nr. 221/26.10.2020 a Președintei ÎCCJ;

- magistraților judecători și procurori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii potrivit Dispoziției Secretarului general al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2.04.2021;

- magistraților judecători și procurori în cadrul Inspecției Judiciare potrivit Ordinului nr. 143/28.12.2020 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare;

- magistraților procurori potrivit Ordinului nr. 2295 din 07 decembrie 2021, pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400 din 27 decembrie 2021, ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 581 din 28 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamantă un nou ordin de încadrare salarială, cu luarea în considerare, începând cu data de 01 aprilie 2022 și în continuare, pentru viitor, a coeficientului de multiplicare de 22,500 prevăzut de lit. A) pct. 7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 27/2006, respingând în rest acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 581 din 28 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Justiției și recurenta Înalta Curte de Casație și Justiție.

3.1 Recurentul-pârât Ministerul Justiției a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar în măsura în care se va aprecia acțiunea ca admisibilă, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că, față de obiectul litigiului, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 368/2022, instanța era ținută să ia act de subrogarea prevăzută de art. 142 din Legea nr. 304/2022, subrogare care a operat de drept, și să modifice în mod corespunzător cadrul procesual, fără a mai fi necesară vreo solicitare din partea părților, invocând în acest sens și prevederile art. 148 și ale art. 162 din același act normativ.

Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât Minsterul Justiției a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1, ale art. 44 pct. 11 și pct. 20 din Legea nr. 153/2017, reiterând, totodată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

3.2 Recurenta Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar în măsura în care se va aprecia acțiunea ca admisibilă, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Recurenta a învederat, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de Ministerul Justiției.

Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că instanța de fond a dispus acordarea unor drepturi bănești în baza unor prevederi legale abrogate. Astfel, prin art. 44 pct. 11 din Legea nr. 153/2017, cu modificări și completări a fost abrogat art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 (introdus prin Legea nr. 71/2015), iar prin art. 44 pct. 20 din Legea nr. 153/2017 au fost abrogate prevederile O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările din O.U.G. nr. 20/2016.

Totodată, contrar opiniei primei instanțe, acordarea coeficienților corespunzători personalului DNA și DIICOT nu se încadrează în categoria drepturilor salariate la care se referă Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, nu constituie drepturi reglementate de norme cu "aplicabilitate generală" așa cum era situația majorărilor de 2%, 5%, 11% de la care plecase analiza Curții Constituționale, care au fost aplicate pentru întreg sistemul justiției, fără niciun fel de circumstanțiere față de situația personală a fiecărui angajat în parte, nu au determinat majorarea indemnizațiilor de încadrare și ca atare, decizia reținută de instanța de fond nu este aplicabilă prezentei cauze.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și de recurenta Înalta Curte de Casație și Justiție sunt fondate, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A., judecător - vicepreședinte a Tribunalului Bihor, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitând:

- judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiției potrivit Ordinului nr. 221/26.10.2020 a Președintei ÎCCJ;

- magistraților judecători și procurori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii potrivit Dispoziției Secretarului general al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2.04.2021;

- magistraților judecători și procurori în cadrul Inspecției Judiciare potrivit Ordinului nr. 143/28.12.2020 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare;

- magistraților procurori potrivit Ordinului nr. 2295 din 07 decembrie 2021, pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400 din 27 decembrie 2021, ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 142, 148, 162 din Legea nr. 304/2022.

Astfel, se reține că în conformitate cu prevederile art. 142 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară:

"(...)(2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor aprobat pentru cheltuielile de personal ale acestor instanțe, precum și cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și este gestionat de aceasta, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești cu privire la aceste categorii de cheltuieli.(...)

(5) Drepturile salariale sau alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor de la instanțele prevăzute la alin. (2), inclusiv dobânzi și alte drepturi intrinseci legate de drepturile salariale, se asigură de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar actele privind salarizarea și alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor acestor instanțe se emit de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(6) Înalta Curte de Casație și Justiție se subrogă de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală și cele care decurg din hotărâri judecătorești și alte titluri executorii.(...)

(8) Prevederile prezentului articol se aplică începând cu data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2023. În acest scop, proiectul de buget al Înaltei Curți de Casație și Justiției și cel al Ministerului Justiției pe anul 2023 vor cuprinde modificările prevăzute în prezenta lege."

Potrivit dispozițiilor art. 148 din aceeași lege:

"(1) Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii se aprobă prin ordin al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Art. 162 din Legea nr. 304/2022 prevede următoarele:

Până la data aplicării dispozițiilor art. 142:

a) bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești cu privire la acele categorii de cheltuieli;

b) actele privind salarizarea și alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești prevăzute la lit. a) se emit de ministrul justiției;

c) statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii se aprobă prin ordin al ministrului justiției.

Legea nr. 368/2022 a bugetului de stat pe anul 2023, la care face trimitere art. 142 din Legea nr. 304/2022, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1214 din data de 19 decembrie 2022, intrând în vigoare la data de 22 decembrie 2022.

Înalta Curte constată că, în analiza de legalitate a Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022, emis de Ministerul Justiției, judecătorul fondului în mod greșit s-a raportat la legislația aplicabilă la momentul declanșării procesului.

Astfel, pe parcursul derulării procedurilor judiciare în fața primei instanțe, a intrat în vigoare Legea nr. 304/2022, precum și dispozițiile art. 142 alin. (5) și (6) din Lege, aplicabile prin intrarea în vigoare a Legii nr. 368/2022 a bugetului de stat pe anul 2023, la data de 22 decembrie 2022, care prevăd atât subrogarea de drept a Înaltei Curți de Casație și Justiție în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției decurgând din aplicarea prevederilor menționate expres, inclusiv în cele de natură procesuală și cele care decurg din hotărâri judecătorești și alte titluri executorii, cât și dispozițiile art. 148 alin. (1) cu privire la statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, care se aprobă prin ordin al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte amintește că recursul este o cale de atac de reformare, care urmărește, așa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legale mai sus amintite, precum și a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, se desprinde concluzia că instanța supremă se pronunță exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situații de fapt pe deplin stabilită.

Or, prima instanță, prin pronunțarea la data de 28 martie 2023 a sentinței recurate a ignorat dispozițiile legale în vigoare pe parcursul judecării cauzei anterior referite, care impuneau discutarea introducerii în cauză a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de aceste motive, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care, dată fiind necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la stabilirea în mod corect a cadrului procesual, la examinarea tuturor susținerilor părților, în raport de dispozițiile legale incidente cauzei și vor fi avute în vedere și celelalte critici de nelegalitate formulate de recurenți, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ale căror analiză nu se mai impune a fi făcută de instanța de control judiciar, ținând cont de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și de recurenta Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 581/2023 din 28 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.