ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3135/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Asociația Naționala a Evaluatorilor Autorizați din Romarma (ANEVAR), în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ au formulat plângere împotriva Deciziei nr. 3/2022 de soluționare a acțiunii disciplinare, ce face obiectul dosarului Curții de Apel nr. 370/54/2022, solicitând admiterea plângerii, desființarea deciziei si obligarea Consiliului Director din cadrul unității intimate sa adopte o măsura disciplinara dintre cele prevăzute in O.G. nr. 24/2011 privind unele masuri in domeniul evaluarea bunurilor, aprobată cu modificari de Legea nr. x și din regulamentul Comisiei de Etica si Disciplina (CED) privind pe evaluatorul C., membru titular ANEVAR, legitimație nr. 12963.

Prin sentința nr. 300/2022 pronunțată la 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul C., prin întâmpinare, a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România și pârâtul C..

Împotriva sentinței nr. 300/2022 pronunțate la 17 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

- în ce privește critica vizând greșita motivare a judecătorului fondului, respectiv motive străine de natura cauzei, au arătat următoarele.

Instanța de fond în mod greșit a considerat ca nu este o abatere disciplinară menționarea greșită a vârstei plantației de 539 arbori existentă pe suprafață de 510 mp., care a făcut obiectul H.G. nr. 537/24.07.2019, în vigoare la 30 iulie 2019, prin care s-a dispus exproprierea, de către evaluator. Pârâtul C., cu încălcarea standardelor de evaluare, fără să îi consulte pe reclamanți și să se prezinte la fața locului, cu rea credință a făcut mențiuni false în raportul de evaluare care a fost integrat în conținutul Anexei nr. 2 la H.G. nr. x ce completeaza H.G. nr. 537/24.07.2019, în vigoare la 30 iulie 2019 și H.G. nr. x. Daca evaluatorul s-ar fi prezentat pentru a identifica numărul si vârsta plantației precum si soiul arborilor ar fi avut posibilitatea sa constate ca arborii aveau peste 12 ani si nu erau lemn de foc.

Instanta de fond în mod superficial, pentru a-si justifica soluția si pentru a motiva nelegalitatea acesteia a reluat criticile pâraților si reclamanților, fără o justificare a raționamentelor. Mai mult, nu a luat în considerare faptul că Înalta Curte de Casatie și Justitie a dispus, printr-o măsura asiguratorie, identificarea arborilor existenți pe suprafața expusa exproprierii (ICCJ încheierea nr. 4691 din 13.10.2021), iar Curtea de Apel Craiova prin Incheierea din 24 martie 2021 a dispus ca executorul judecatoresc sa se deplaseze la fața locului și sa identifice numărul arborilor, soiul si vârsta sau înălțimea a acestora.

Instanța de fond nu a reținut în mod corect situația de fapt, iar motivele prezentate in considerente sunt străine de natura cauzei, deoarece modalitatea in care evaluatorul a interpretat natura si vârsta arborilor a determinat subevaluarea acestora. Astfel, vătămarea materială a fost distorsionată, tendențioasă si contrară raționamentului logico-juridic, cât și bunului simț.

Instanța de fond a tratat separat motivele invocate de părți, fără să facă legătura între ele, ignorând complet faptul ca a avut la dispoziție Încheierea Înaltei Curți, a Curții de Apel Craiova și procesul-verbal al executorului judecătoresc din care rezulta o alta situație de fapt decât cea invocată de pârați.

Instanța de fond fără sa înțeleagă obiectul litigiului sau apreciind in mod superficial realitatea concreta i-a lăsat fără o protecție juridica, deoarece există o discrepanță mare între valoarea indicata de societatea specializata în plantarea acestui soi de arbori de peste 2.000.000 și suma de 1400 RON prevăzută în raportul de evaluare prevăzută de C., care cu rea-credință a încălcat normele legale.

În susținerea celui de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. (aplicarea greșită a normelor de drept material) recurenții au reiterat faptul că în baza încheierii nr. 5 din 17.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. x/2021 s-a dispus si s-a efectuat o expertiza judiciara care a identificat cei 539 arbori ulmi Turkestan existenți pe suprafața de 510 mp supusa exproprierii stabilind vârsta acestora de peste 12 ani si la o valoare de 724 955 RON fara TVA .

Prin sentința atacată, instanța de fond a considerat în mod nelegal că motivele invocate având ca obiect aplicarea unei sancțiuni disciplinare, chiar în baza textului indicat de pârați față de evaluator, vizează comiterea unei infracțiuni de fals, astfel că aspectele nu sunt de natura să atragă aplicarea unei sancțiuni disciplinare deoarece decizia a fost întocmită cu standardele ANEVAR. Aceasta motivare este nelegală întrucât nu are la baza argumente din care sa rezulte ca evaluatorul nu a fost de rea credință, instanta de fond copiind motivarea ANEVAR și apreciind ca autorul faptei nelegale este nevinovat. A constatat eronat că acesta a respectat standardele ANEVAR, deși din punct de vedere intelectiv instanța putea sa stabilească conduita prejudiciabilă a evaluatorului. Normele de drept au fost aplicate în mod greșit, întrucât judecătorul fondului a ridicat reaua-credință, neglijența și imprudența cu care evaluatorul a executat acțiunea de evaluare la rang de corectitudine.

Hotărârea a fost data cu aplicarea greșită a normelor reprezentate de regulamentul comisiei si O.G. nr. 24/2011, iar faptul că nu pot susține în recurs situația de fapt și doar indicarea în considerente a dispozițiilor legale încălcate nu reprezintă un model de motivare legală.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Intimatul - pârât C. a depus întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri. În cuprinsul întâmpinării pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea recursului și, pe fond, a solicitat respingerea ca nefondată a căii de atac și acordarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1500 de RON.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În prealabil, instanța de recurs constată că excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea recursului invocată prin întâmpinare, este nefondată.

Interesul recurenților-reclamanți în desființarea sentinței recurate este actual, întrucât prin cererea de chemare în judecată au solicitat admiterea acțiunii, desființarea Deciziei nr. 3/2022 și aplicarea unei măsuri disciplinare evaluatorului-pârât C..

Înalta Curte nu poate primi argumentul invocat de către pârâtul C., referitor la faptul că reclamanții nu mai justifică interes în susținerea căii de atac, întrucât ar fi rămas supusă exproprierii doar suprafața de 3m

2

din proprietatea reclamanților și astfel, raportul de evaluare nu mai este actual.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție sau a căii de atac, necesară atât în momentul declanșării procedurii judiciare, cât și pe tot parcursul derulării cauzei, iar recurenții-reclamanți justifică un astfel de interes, în condițiile în care actul administrativ contestat vizează verificarea pârâtului-persoană fizică pentru încălcarea normelor legale și a celor de etică profesională și nu suprafața supusă exproprierii.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții B. și A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanții au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 3/2022 de soluționare a acțiunii disciplinare depusa în dosarul Curții de Apel nr. 370/54/2022.

Curtea de Apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ca neîntemeiată, motiv pentru care aceștia au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar și împărtășind opinia judecătorului fondului în ceea ce privește soluția pronunțată, apreciază că toate criticile sunt nefondate, urmând să le analizeze și să le răspundă în raport de finalitatea concretă a acestora.

În prealabil, trebuie precizat că recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor și stabilirea unei alte situații de fapt, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" și, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de către recurenți, în privește modul de administrare a probatoriului.

În ceea ce privește prima categorie de critici formulată de recurenți, acestea se referă, în esență, la motivarea greșită a instanței cu privire la argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată de către reclamanți, respectiv argumentarea străină de natura cauzei.

Nu sunt întemeiate criticile formulate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care, soluția de respingere a acțiunii este pe deplin reflectată în considerentele sentinței și argumentată de acestea.

Faptul că judecătorul fondului a răspuns pe rând, criticilor reclamanților și apoi pârâților, "fără să facă legătura între ele" conform aprecierii părților recurente, nu înseamnă că a ignorat probatoriul, ci a verificat Decizia nr. 3 sub aspect procedural și juridic, conform dispozițiilor prevederilor legale incidente în vigoare (O.G. nr. 24/2011 și Regulamentul ANEVAR aprobat prin H.G. nr. 353/2012 acte în vigoare la momentul pronunțării, ce nu au fost atacate cu acțiune în anulare și nici nu au fost supse controlului judiciar) și fără a se subsitui instituției care a emis actul atacat.

Înalta Curte reține că aceste dispoziții legale, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumente pertinente pe care se întemeiază soluția și faptul că hotărârea pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurenților nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte observă că dispozițiile pct. 6 a alin. (1) din art. 488 C. proc. civ. se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente și atunci când din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă. Or, niciuna dintre aceste situații nu se identifică în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurentii-reclamanți ca atare.

Cât privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nici acesta nu este incident în cauză.

Cu titlu prealabil, amintește că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Cu alte cuvinte, textul articolului anterior menționat se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În completare la faptul că recursul, cale de atac extraordinară, nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor și stabilirea unei alte situații de fapt, instanța de recurs în urma verificării sentinței atacate, constată că judecătorul fondului nu a încălcat dispozițiile incidente cauzei, întrucât a verificat dacă institutuția pârâtă a emis decizia contestată cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) și art. 25 din O.G nr. 24/2011 și Regulamentului de organizare și funcționare ANEVAR aprobat prin H.G. nr. 353/2012.

Conform art. 12 din Regulamentul ANEVAR, abaterile disciplinare includ nerespectarea standardelor de evaluare, a codului de etică, refuzul de a furniza documente solicitate, necomunicarea la termen a modificărilor, desfășurarea de activități politice în cadrul Uniunii, exercitarea profesiei de către membri inactivi sau suspendați, nerespectarea dispozițiilor legale și utilizarea neautorizată a siglei Uniunii.

Înalta Curte analizând hotărârea atacată reține că, în cauză, în mod legal prima instanță a verificat decizia nr. 3/2022, doar în ceea ce privește modul de soluționare a cererii depuse de către reclamanții prin care solicitau sancționarea pârâtului C. pentru subevaluarea lotului lor supus exproprierii, iar nu criticile acestora ce priveau falsificarea de înscrisuri în cadru procedurii de evaluare.

În mod corect, atât instituția pârâtă, cât și judecătorul fondului au încadrat solicitarea reclamanților din cererea nr. x/2021 vizând "nemultumirea noastră are ca obiect falsificarea documentației de către evaluatorul C. ... " ca fiind o sesizare cu privire la comiterea unei infracțiuni de fals ce atragea clar o altă competență, cea a organelor de cercetare penală și instanței penale.

Judecătorul specializat de contencios administrativ, sesizat cu un litigiu care pune în discuție validitatea unui act administrativ, va verifica doar respectarea dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis, precum și întreaga legislație specifică domeniului de aplicare înscrisului.

Instanța de recurs constată că nu poate verifica dacă valoare de despăgubire pentru terenul recurenților a fost corect stabilită în cadrul procedurii de expropriere, întrucât în cauza pendinte instanța verifică doar legalitatea actului administrativ la cererea persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, adică controlează jurisdicțional modul în care instituția pârâtă a respectat legea, exercitarea competențelor în limitele conferite de lege, cu scopul de a garanta drepturile și libertățile persoanelor. În cauză instanța de fond a verificat, dacă Asociația Națională a Evaluatorilor a analizat corect respectarea în cadrul evaluării a standardelor ANEVAR.

Conform art. 12 din Regulamentul ANEVAR, aprobat prin H.G. nr. 353/2012, abaterile disciplinare includ nerespectarea standardelor de evaluare, a codului de etică, refuzul de a furniza documente solicitate, necomunicarea la termen a modificărilor, desfășurarea de activități politice în cadrul Uniunii, exercitarea profesiei de către membri inactivi sau suspendați, nerespectarea dispozițiilor legale și utilizarea neautorizată a siglei Uniunii.

Prima instanță a respectat dispozițiile legale incidente analizând decizia atacată, prin care Consiliul Director a concluzionat că evaluatorul nu a comis nicio abatere disciplinară. Aprecierea instanței de fond asupra admiterii sau respingerii probatoriului efectuat în cauză nu poate fi cenzurată de către instanța de recurs care, astfel cum s-a menționat anterior, nu poate face obiectul recursului, recurenții făcând confuzie între încuviințarea spre administrare a probelor, solicitată de către părți în dovedirea cererilor și/sau apărărilor lor și aprecierea probelor în contextul analizării acestora din urmă.

Instanța de fond are plenitudine de apreciere cu privire la probele administrate în cauză, fiind suverană în a hotărî asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

În cauzul în speță nemulțumirile reclamanților se referă la rezultatul evaluării expertului privind plantația de Ulm de Turkestan (Ulmus pumila celer), fără a aduce în recurs, critici concrete asupra legalității actului administrativ contestat.

Fiind o cale extraordinară de atac, prin intermediul recursului pot fi invocate numai motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, putându-se susține greșita alegere a normei aplicabile, interpretarea eronată a acesteia, aplicarea greșită în timp a unei prevederi legale etc., fără a se putea readuce în discuție ansamblul probator administrat și modul în care instanța de fond a interpretat aceste probe și a stabilit situația de fapt. În recurs poate fi analizată legalitatea deciziei atacate din perspectiva modului de aplicare și interpretare a legii, fără a se putea analiza corecta reținere a situației de fapt.

În realitate, susținerile recurenților vizând aplicabilitatea în cauză a unor încheieri, rapoarte de expertiză efectuate sau dispoziții date în alte cauze, aflate în curs de judecare pe rolul instanțelor, echivalează cu veritabile critici la probatoriul administrat și nu au legătură cu legalitatea Deciziei ANEVAR nr. 3/2022.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a verificat actul administrativ atacat conchizând că acesta a fost întocmit conform prevederilor legale aplicabile, respectând toți pașii procedurii disciplinare conform Regulamentului Comisiei de etică și disciplină a ANEVAR, cu o motivare adecvată în fapt și în drept și precizând că, nemulțumirea față de rezultatul unei evaluări nu constituie, în sine, o abatere disciplinară, în absența dovezii comiterii unei fapte prevăzute de lege.

Astfel, raportat la circumstanțele factuale ale cauzei și având în vedere cadrul normativ aplicabil în materie, instanța de fond a observat legalitatea deciziei contestate, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de exercițiu a acțiunii civile, astfel că toate criticile promovate prin cererea de chemare în judecată și reiterate prin calea de atac extraordinară promovată nu au fundament în dispozițiile invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes invocată de intimatul-pârât C. și va respinge recursul declarat de B. și A. împotriva sentinței nr. 300/2022 pronunțate la 17 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În temeiul art. 451 C. proc. civ. va obliga recurenții-reclamanți la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimatul-pârât C..

Respinge recursul declarat de B. și A. împotriva sentinței nr. 300/2022 pronunțate la 17 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții-reclamanți la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.