ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3127/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cerere a de chemare în judecată înregistrată sub numărul de dosar x/2023 la data de 15 decembrie 2023, pe rolul Curții de Apel București - reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Electorală Permanentă și Președintele Autorității Electorale Permanente, pe cale de ordonanță președințială:

- obligarea pârâților să emită de îndată o decizie prin care acordarea subvenției de la bugetul de stat către partidele politice să fie suspendată temporar, până la pronunțarea Curții Constituționale a României asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 și asupra a legii menționate anterior în întregul acesteia cu privire la cuantumul subvenției primite de partidele politice de la bugetul de stat.

A invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 56 alin. (2), și art. 148 alin. (2) din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 2136 pronunțată la 21 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele Autorității Electorale Permanente, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 și a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, în ansamblul acesteia și a respins, ca neîntemeiată cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Electorală Permanentă și Președintele Autorității Electorale Permanente.

Împotriva sentinței civile nr. 2136 pronunțate la 21 decembrie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, pe fond, să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu cererea de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 și a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, în ansamblul acesteia cu privire la cuantumul subvenției primite de partidele politice de la bugetul de stat, întrucât sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992.

În mod greșit instanța de fond reține că dispozițiile legale invocate nu au legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății și nu reprezintă temeiul de drept substanțial al măsurii solicitate de către reclamantă astfel că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Recurenta susține că că Legea nr. 334/2006 prin care se dau sume exorbitante partidelor politice este imorală și umilitoare, generând prejudicii atât morale cât și materiale și, cel mai important, îi încalcă drepturile constituționale și Curtea Constituțională este singura autoritatea care poate decide dacă o lege sau articole dintr-o lege sunt sau nu constituționale.

De aceea, ceea se cere prin ordonanța președințială este ca justiția să aplice măsuri provizorii (să blocheze banii) până când Curtea Constituțională va decide asupra excepției de neconstituționalitate invocată. Legătura de cauzalitate reiese cu o evidență incontestabilă din însuși modul în care a fost formulată cererea.

Finalitatea juridică și practică a cererii sale rezultă din soluția Curții Constituționale, indiferent dacă este de admitere sau de respingere, respectiv, dacă se va admite excepția, banii vor rămâne în bugetul statului, în virtutea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, iar, dacă se va respinge excepția, banii vor fi deblocați și vor fi virați partidelor politice.

Susține că prin simpla ei existență și aplicare, Legea nr. 334/2006 încalcă drepturi fundamentale, astfel că a invocat excepția de neconstituționalitate a acestei legi, pentru a permite Curții Constituționale să se pronunțe asupra criticilor formulate.

Intimații-pârâți au depus întâmpinari, în cuprinsul cărora au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul reclamantei împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere că solicitarea sa îndeplinește cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Înalta Curte constată că, înainte de a sesiza Curtea Constituțională, instanța trebuie să analizeze dacă excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se și condiția ca dispoziția din lege/legea criticată pe motiv de neconstituționalitate, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Instanța de control judiciar, în acord cu instanța de fond, apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale.

În acest sens, reține Înalta Curte că, referitor la condiția privind legătură normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret asupra soluției ce se va da în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, motivat de faptul că "cererea de chemare în judecată nu are ca obiect refuzul administrativ al pârâtului Președintele Autorității Electorale Permanente de a emite decizia prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea 334/2006 și legea (...), în ansamblul acesteia, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât dispozițiile Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale nu au legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății și nu reprezintă temeiul de drept substanțial al măsurii solicitate de către reclamantă".

În concret, instanța de recurs observă că, recurenta a solicitat direct instanței de contencios administrativ, pe cale de ordonanță președințială întemeiată pe C. proc. civ. coroborat cu Legea nr. 554/2004, obligarea pârâților să emită o decizie de suspendare a veniturilor partidelor politice, fără a solicita în prealabil instituției pârâte emiterea actului, în temeiul art. 18 din Legea nr. 334/2006.

Prin recurs, reafirmând argumentele sale de neconstituționalitate recurenta-reclamantă pretinde că simpla existență a Legii nr. 334/2006 încalcă grav legea fundamentală a statului român și susține că acest aspect trebuie reglat de Curtea Constituțională.

Înalta Curte având a aprecia asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, constată că, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 334/2006, întrucât nu are legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății, nefiind astfel întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

În concret și în acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs observă că admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 nu ar avea niciun efect juridic în cauză, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este generic și nu se încadrează în prevederile art. 24 din aceeași lege.

Așa fiind, în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate de către asociația recurentă nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

Față de argumentele anterior reținute, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., împotriva sentinței civile nr. 2136 pronunțate la 21 decembrie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., împotriva sentinței civile nr. 2136 pronunțate la 21 decembrie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.