ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3125/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cerere a de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023 la data de 15 decembrie 2023 pe rolul Curții de Apel București - reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Electorală Permanentă și Președintele Autorității Electorale Permanente, pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților să emită de îndată o decizie prin care acordarea subvenției de la bugetul de stat către partidele politice să fie suspendată temporar, până la pronunțarea Curții Constituționale a României asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 și asupra a legii menționate anterior în întregul acesteia cu privire la cuantumul subvenției primite de partidele politice de la bugetul de stat.

Totodată a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 56 alin. (2), și art. 148 alin. (2) din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 2136 pronunțată la 21 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele Autorității Electorale Permanente, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 și a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, în ansamblul acesteia și a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Electorală Permanentă și Președintele Autorității Electorale Permanente.

Împotriva sentinței civile nr. 2136 pronunțată la 21 decembrie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

După prezentarea istoricului speței, recurenta-reclamantă a susținut următoarele:

- instanța de fond a pus în discuție introducerea în cauză a altor persoane, respectiv a partidelor politice care primesc subvenție de la bugetul de stat fără a informa reprezentantul reclamantei că refuzul său ar putea duce la respingerea cererii fără a se pronunța pe fond. Dacă toate celelalte motive de respingere a cererii vor fi înlăturate, instanța de recurs fie va înlătura acest motiv, fie, dacă va considera absolut necesară prezența în cauză a partidelor politice, să dispună introducerea în cauză a acestora fie să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare instanței de fond, aplicând prevederile art. 20 alin. (3) din Legea 554/2004, dar înlăturând explicit celelalte motive de respingere a cererii.

- Instanța de fond susține că a analizat cererea de ordonanță președințială raportându-se și la art I alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar nu a oferit alte detalii și nu a motivat legătura concretă cu aceste prevederi legale.

- temeiul de drept al cererii de ordonanță președințială este art. 997-1003 din C. proc. civ., iar dispozițiile Legii nr. 554/2004 a fost invocată doar în subsidiar, având în vedere că pârâta este o autoritate publică iar decizia ce ar trebui emisă este un act administrativ. Aplicarea sau neaplicarea în cauză a Legii nr. 554/2004 determină competența instanței. În consecință, dacă instanța de fond a considerat că nu pot fi aplicabile prevederi ale Legii nr. 554/2004 de care depinde soluționarea cauzei, în virtutea principiului disponibilității părților ar fi trebuit să-și decline competența și nu să respingă cererea. Consideră că soluția legală era declinarea competenței și nu respingerea cererii, întrucât că instanța este cea care trebuie să stabilească încadrarea juridică corectă, deși a reținut că reclamanta are interesul de acționa în baza dreptului comun, respectiv pentru a "preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara" (art. 33 C. proc. civ.).

Mai mult, există decizii ale Președintelui Autorității Electorale Permanente prin care se distribuie partidelor politice subvenția de la bugetul de stat și, față de aceste acte Asociația are calitatea de terț vătămat. Asociația nu are cum să ceară anularea acelor acte administrative prin care s-au dat banii partidelor politice, deoarece acestea își produc efectele imediat. Asociația nu poate cere nici obligarea Președintelui Autorității Electorale Permanente să nu mai emită astfel de decizii deoarece sunt emise cu respectarea legii, nu se poate cere unei instanțe de judecată să oblige o autoritatea publică să nu respecte legea atât timp cât legea este în vigoare. Problema este existența și aplicarea acestei legi.

- Susține că le sunt încălcate drepturi fundamentale garantate de Constituție, fiind persoane vătămate, dar nu neapărat în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) a Legii nr. 554/2004 ci în sensul comun al cuvântului, adică persoană prejudiciată.

În mod greșit instanța de fond consideră că măsură suspendării ar produce o pagubă partidelor politice deoarece acestea nu și-au putut exprima punctul de vedere.

Preciezază că nu a susținut și nu susține că paguba s-ar datora excesului de putere al pârâților, ci doar că aplicarea Legii nr. 334/2006 este ceea ce generază prejudiciul. Pentru a nu fi îndeplinită condiția urgenței așa cum a fost invocată de reclamantă, justiția trebuie să se pronunțe în sensul că, fie nu există pabugă iminentă (să explice de ce), fie că, deși există o pagubă iminentă, aceasta ar putea fi reparată și să indice modul în care paguba ar putea fi reparată.

Caracterul provizoriu (vremelnicia) apreciază necesar a exista mențiune privind durata ordonanței, respectiv până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției invocate.

În al doilea rând printr-o eventuală decizie de admitere a excepției invocate, Curtea Constituțională va declara neconstituționale prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 și va constanta că sumele acordate partidelor politice din bugetul statului sunt nejustificat de mari. Dar hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii adică obligatorii atât pentru instanțele de judecată cât și pentru toate autoritățile publice, inclusiv autoritatea publică pârâtă. Președintele Autorității Electorale Permanente nu va mai putea emite decrete prin care acorda sume aberant de mari partidelor politice pentru că altfel ar însemna să nesocotească decizia Curții Constituționale, adică să încalce legea.

Faptul că a fost soluționat în fond dosarul nr. x/2023 nu are cum să ducă la neîndeplinirea cerinței caracterului provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispuse deoarece hotărârea în acel dosar nu este definitivă, iar prezenta cerere de ordonanță președințială nu este legată de hotărârea din dosarul nr. x/2023 ci de modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu prevederea legală care permite finanțarea partidelor politice.

Sub aspectul aperenței dreptului, arată că vătămarea Asociației este datorată existenței și aplicării Legii nr. 334/2006 prin care se fură practic sume imense de bani din bugetul statului. Existența, încetarea și necesitatatea reparării acestui prejudiciu sunt motivele pentru care Asociația a sesizat instanțele de judecată, rezultând și dosarul nr. x/2023. Aceste lucruri pot fi înțelese fără o analiză amănuțită a documentelor din dosarul antereferit. Mai mult, ceea ce trebuie probat este doar aparența dreptului și nu dreptul în sine, iar aparența dreptului rezultă, cu evidență, din susținerile expuse în dosar.

Deși instanța de fond susține că nu este îndeplinită nici neprejudicierea fondului ca și condiție de admisibilitate a acțiunii, nu spune exact de ce. Măsura provizorie cerută în cauză nu poate rezolva problema de fond pentru că asta ar însemna să se substituie Curții Constituționale și să decidă în locul acesteia ce este constituțional și ce nu. În dosarul nr. x/2023, prin faptul că a cerut daune morale și materiale, încercă repararea prejudiciului care îi este cauzat Asociației. Măsura solicitată pe calea ordonanței președințiale nu are nici un efect asupra sumelor de bani cerute pârâților în dosarul nr. x/2023.

Intimații-pârâți au depus întâmpinari, în cuprinsul cărora au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat.

Pe fondul cauzei se reține că, prin intermediul procedurii speciale a ordonanței președințiale, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Autoritatea Electorală Permanentă și B. al Autorității Electorale Permanente să emită de îndată o decizie prin care acordarea subvenției de la bugetul de stat către partidele politice să fie suspendată temporar, până la pronunțarea Curții Constituționale a României asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 și asupra a legii menționate anterior în întregul acesteia cu privire la cuantumul subvenției primite de partidele politice de la bugetul de stat.

Soluția primei instanțe, de respingere ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță președințială, este împărtășită de Înalta Curte, care reține că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamntă A..

Înalta Curte reține că ordonanța președințială este o instituție de drept, reglementată de C. proc. civ. în cadrul procedurilor speciale, prin intermediul căreia reclamantul, care afirmă o aparență de drept, solicită instanței să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, în art. 997 C. proc. civ., având denumirea marginală "condiții de admisibilitate", se arată:

"(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (...) (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt".

Așadar, din acest text legal rezultă că cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele: (a) aparenței dreptului, (b) caracterului provizoriu al măsurilor, (c) existența unor cazuri grabnice și (d) neprejudecării fondului.

Verificând condițiile de admisibilitate enumerate mai sus, instanța de fond a apreciat în mod judicios că acestea nu sunt întrunite cumulativ în cauză.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că acțiunea de obligare la emiterea deciziei de suspendare a Legea nr. 334/2006 promovată pe calea ordonanței președințiale nu îndeplinește nici una dintre condițiile stabilite de Legea nr. 334/2006 prin art. 24 pentru suspendarea temporară a acordării subvenției de la bugetul de stat pentru partidele politice.

Principiul celerității este unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, iar în procedura ordonanței președințiale, imperativul celerității este cu prisosință realizat, fiind reglementată tocmai pentru evitarea neajunsurilor legate de lentoarea inerentă procedurilor de drept comun care presupun respectarea principiilor contradictorialității, dreptului la apărare și libertății de probațiune.

Or, tocmai pentru a nu fi sacrificate celelalte principii care compun dreptul la un proces echitabil, în favoarea celerității, condițiile de admisibilitate a procedurii ordonanței președințiale sunt strict prevăzute de art. 997 C. proc. civ., iar acestea nu pot fi eludate.

Instanța de recurs constată, în acord cu judecătorul fondului, că nu există urgență, deoarece măsura solicitată de reclamantă nu are o bază legală conform Legii 334/2006 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale și având în vedere că, în cadrul legii speciale, articolul 24 reglementează strict condițiile suspendării temporare a subvențiilor de la bugetul de stat pentru partidele politice.

Înalta Curte precizează că măsura specială are un caracter general și nu se referă la un refuz administrativ concret al pârâților de a emite decizia de suspendare temporară a subvențiilor, întrucât partea recurentă nu a solicitat în cadrul unei proceduri prealabile emiterea acesteia.

În mod corect judecătorul fondului a respins acțiunea, reținând că acțiunea nu se bazează pe un raport juridic de drept administrativ "întemeiat pe articolul 24 din Legea 334/2006, aspect ce ar conduce la încălcarea prevederilor art. 8 din Constituția României privind pluralismul politic și rolul partidelor politice".

Susținerea în sensul că "Aplicarea sau neaplicarea în cauză a Legii nr. 554/2004 determină competența instanței", este nefondată. S-a susținut că dacă instanța de fond a considerat că nu pot fi aplicabile prevederi ale Legii nr. 554/2004 de care depinde soluționarea cauzei, în virtutea principiului disponibilității părților, ar fi trebuit să-și decline competența și nu să respingă cererea.

Înalta Curte reține că reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 334/2006 și C. proc. civ., astfel că în soluționarea ordonanței președențiale nu se putea face abstracție de acest temei legal pentru a dispune o declinare a competenței de judecată către instanța civilă, întrucât ar fi avut efectul încălcării principiului disponibilității specific procesului civil prin interferarea instanței judecătorești în acțiunea formulată și înlăturarea temeiului său esențial de drept.

Aprecierea recurentei-reclamante în sensul că "instanța are obligația să se pronunțe în sensul că, fie nu există pabugă iminentă (să explice de ce), fie că, deși există o pagubă iminentă, aceasta ar putea fi reparată și să indice modul în care paguba ar putea fi reparată", depășește limitele interpretării legii, fiind o încercare a părții de a eluda dispozițiile legale incidente în materia suspendării finanțării partidelor politice, respectiv prevederile art. 24 din Legea nr. 334/2006.

Instanța investită cu o cerere pe calea ordonanței președințiale constată că există sau nu pagubă iminentă în baza actelor depuse la dosar, din care rezultă acest aspect. Temeiul legal apreciat de un justițiabil că este incident cauzei sale trebuie aplicat în integralitate și nu în parte, prioritate în fața normei generale având norma specială.

Este nefondată și susținerea recurentei că a dovedit caracterul provizoriu (vremelnicia) acțiunii sale, respectiv a solicitat suspendarea până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției invocate, întrucât modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate nu vizează fondul cauzei.

Mai mult, instanța de recurs reține că, în dosarul nr. x/2023 prin sentința nr. 1916 pronunțată la 13 decembrie 2023, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 și a Legii nr. 334/2006 în ansamblu cu privire la cuantumul subvenției primite de partidele politice de la bugetul de stat, a respins, ca neîntemeiate: cererea de suspendare a judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele Autorității Electorale Permanente și cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâților de a soluționa cererea reclamantei din data de 30.07.2023.

Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că nici aspectul aparenței dreptului nu poate fi verificat, având în vedere soluția dată în dosarul nr. x/2023, criticile formulate de recurenta-reclamantă sub acest aspect fiind neîntemeiate, față de cele antereferite.

Instanța de recurs conchide că, în mod legal curtea de apel a respins acțiunea, partea încercând prin măsura provizorie cerută să obțină obligarea unei instituții să emită o decizie de suspendare a unor subvenții stabilite prin Legea nr. 334/2006, fără a respecta chiar dispozițiile de strictă interpretare ale acesteia, adică art. 24 din lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură că conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2136 pronunțate la 21 decembrie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.