ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3048/2024

Ședința publică din data de 4 iunie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2023 în cadrul dosarului de recurs nr. x/2023, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de Contencios consemnată prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2023 și intimații-reclamanți au formulat o cerere de recuzare a domnilor judecători A., B. și C., membri ai completului de judecată R3CAF, raportat la refuzul instanței de a aplica prevederile art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013 care statuează că cererea de intervenție se timbrează, precum și la refuzul instanței de a cita părțile care doresc să intervină în proces, amputându-le astfel dreptul de a participa la un proces echitabil, garanții minimale care nu pot fi supuse discuției, în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 raportat la art. 44 C. proc. civ.

De asemenea, prin cererea depusă la data de 20 noiembrie 2023, intimații-reclamanți au formulat cerere de recuzare a domnilor judecători A., B. și C., membri ai completului de judecată R3CAF, din cadrul Curții de Apel Oradea care au fost învestiți cu soluționarea recursului declarat de către recurenții Primarul Municipiului Satu Mare și D.., împotriva sentinței civile nr. 304/23 august 2023 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus suspendarea executării a trei autorizații de construire în baza cărora se edificau trei blocuri de locuințe, având în vedere că imparțialitatea domniilor lor este vădit știrbită, ceea ce rezultă din nesocotirea unor norme procedurale elementare care au avut ca scop admiterea recursului. Ca atare, solicită ca prin încheierea pe care se va pronunța, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (5) C. proc. civ., să dispună admiterea cererii de recuzare. Se solicită ca, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (6) C. proc. civ., ca niciunul dintre actele îndeplinite de către domnii judecători recuzați să nu fie păstrate și, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (1) C. proc. civ., să oblige completul de judecată învestit cu soluționarea cererii de recurs să asculte intimații la momentul soluționării cererii de recuzare.

Prin încheierea pronunțată la 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a domnilor judecători A., B. și C., membri ai completului de judecată R3CAF, formulată de intimații-reclamanți E., F., G. Și H., I., J., K. Și L. Și K., M., N., O., Și P., Q., R., S., T., U. și V., cu privire la soluționarea recursului care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Oradea.

Împotriva acestei încheieri, reclamanții E., G., K., O., S., I., M., Q., U., H., L., P., T., F., J., N., R. și V. au formulat recurs și invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea cererii de recuzare.

În susținerea recursului reclamanții au prezentat amplu istoricul speței, modul de derulare a sedințelor de judecată, prezentând opinii doctrinare și diferite texte legale apreciate ca fiind incidente cauzei, a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță, fără a aduce efectiv critici încheierii atacate, menționând suplimentar următoarele aspecte.

Încheierea atacată este profund nelegală, motivarea acesteia conținând o vădită confuzie între dispozițiile judiciare adoptate de completul de judecată care, afirmative, nu pot fi cenzurate și dispozițiile procedurale imperative încălcate de completul de judecată a cărui recuzare am cerut-o, cu bună știință și cu motivări care vin să contrazică însăși esența unui proces Civil, adică dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, oralitatea, contradictorialitatea.

Se arată că, în condițiile în care instanța de recurs a încălcat vădit prevederile legale procedurale imperative indicate și a negat, practic, dreptul intervenienților de a participa în proces și la procedurile pe care aceasta le implică, este lipsit de orice echivoc că se află în fața unei instanțe de judecată lipsite de imparțialitate. Motivele care au condus la un asemenea derapaj nu le sunt cunoscute și nu este de competența reclamanților nici să le investigheze. Însă, ceea ce își permit să susțină este că în mod cu totul de neînțeles instanța de recurs nu a vrut nici să lectureze cererea de intervenție accesorie care a fost depusă, nici să dispună citarea intervenienților, în scopul ascultării lor și nici să stabilească taxa judiciara de timbru datorată de către aceștia, ignorând cu intenție stabilire taxei judiciare de timbru prevăzute de lege în sarcina lor (n.red. chestiune care ar fi determinat amânarea cauzei), în condițiile în care nici măcar nu avea cunoștință de conținutul cererii de intervenție accesorii depuse la dosarul cauzei.

În finalul au arătat că în cauză s-a produs o încălcare flagrantă a regulilor procedurale, încălcare care a profitat, în mod exclusiv, pârâților, conduită ce nu se încadrează în "dispozițiile judiciare ale completului de judecată" - astfel cum, în mod gresit - s-a reținut în motivarea încheierii atacate, ci ține de respectarea regulilor procedurale cu caracter imperativ, precum si de respectarea drepturilor unor persoane care doresc să intervină în sprijinul apărărilor reclamanților în etapa recursului.

Intimat-pârâtă D. S.R.L., a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal constatarea nulității căii de atac, întrucât nu sunt aduse critici încheierii recurate, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Preliminar, în ceea ce privește excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă D. S.R.L., Înalta Curte reține că este neîntemeiată și urmează să o respingă ca atare, având în vedere că recursul este declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul promovat de către reclamanții E., G., K., O., S., I., M., Q., U., H., L., P., T., F., J., N., R. și V. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurenților-reclamanți, rezultă că aceștia nu au invocat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra dispoziția legală menționată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-au limitat la a aduce în discuție argumentele prezentate în fața instanței de fond în cuprinsul acțiunii, solicitând admiterea cererii de recuzare.

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, instanța a expus considerentele pentru care a apreciat că cererea este nefondată. Curtea de apel Oradea a menționat că "dispozițiile judiciare ale completului de judecată nu pot fi cenzurate în cadrul procesual al instituției recuzării, (...), faptul că părțile sunt nemulțumite de măsurile judiciare dispuse nu îndreptățește instanța care soluționează cererea de recuzare să prezume existența unui interes, în accepțiunea art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., al judecătorilor desemnați să soluționeze un litigiu, cu privire la pricina pe care o judecă", fiind necesar ca existența interesului judecătorului, la care face referire textul legal, să fie probat, nefiind prezumat de lege. Totodată "că simplul fapt al adoptării unor dispoziții judiciare de către magistrații judecători învestiți cu soluționarea litigiului, nu poate genera, per se, o situație de incompatibilitate cu privire la judecătorii desemnați în mod aleatoriu să soluționeze litigiul, în accepțiunea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. Pe de altă parte, modalitatea de conducere a ședinței de judecată este un atribut legal al magistratului judecător care prezidează ședința de judecată, conform art. 217 C. proc. civ., acesta putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii, a bunei-cuviințe, respectiv a solemnității ședinței de judecată." Astfel că, având în vedere că "intimații-reclamanți nu au indicat alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor recuzați și nici instanța nu a identificat alte elemente care să pună sub semnul îndoielii imparțialitatea domnilor judecători, se va reține că nu se poate presupune în mod legitim, din motivarea cererii de recuzare sau din actele dosarului, că judecătorii recuzați ar fi lipsiți de obiectivitate, pentru a fi incident art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.."

În cauză, recurenții-reclamanți nu a combătut în niciun fel cele reținute de instanță, susținând doar că:

"Încheierea atacată este profund nelegală, motivarea acesteia conținând o vădită confuzie între dispozițiile judiciare adoptate de completul de judecată care, afirmative, nu pot fi cenzurate și dispozițiile procedurale imperative încălcate de completul de judecată a cărui recuzare am cerut-o, cu bună știință și cu motivări care vin să contrazică însăși esența unui proces Civil, adică dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, oralitatea, contradictorialitatea.", "nu mică ne-a fost mirarea când, dintr-o nejustificată și totodată grabă, completul a stabilit" ... "că nu se impunea audierea intervenientului", "o astfel de grosolănie procedurală și încălcare flagrantă a prevederilor legale nu am mai întâlnit până în prezent și nu înțelegem ce a determinat instanța de recurs să procedeze astfel", "instanța de recurs a încălcat vădit prevederile legale procedurale imperative indicate și a negat practic dreptul intervenienților de a participa la proces și la procedurile pe care aceasta le implică, este lipsit de echivoc că ne aflăm în fața unei instanțe de judecată lipsite de imparțialitate", etc.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, și nu de a reanaliza situația de fapt și a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ. și nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a respinge excepția tardivității și va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanții E., G., K., O., S., I., M., Q., U., H., L., P., T., F., J., N., R. și V. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.