ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3028/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2023 sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, petenta Comuna Diosig a solicitat admiterea plângerii formulate, anularea Decizia nr. 1745/C8/1796/1798 din 27.07.2023, C.N.S.C. contestate, în sensul respingerii ca netemeinica și nelegală a contestației formulate de către S.C. A. S.R.L. și menținerea ca temeinic și legal a rezultatului procedurii nr. 13626/23.06.2023 și pe cale de consecință, anularea inclusiv a obligației petentei de a proceda la continuarea procedurii de atribuire. Prin Decizia nr. 1745/C8/1796/1798 din 27.07.2023, C.N.S.C. a luat act de renunțarea la contestația formulată de B. S.R.L., în contradictoriu cu autoritatea contractantă COMUNA DIOSIG (PRIMĂRIA COMUNEI DIOSIG). A admis contestația formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu autoritatea contractantă COMUNA DIOSIG (PRIMĂRIA COMUNEI DIOSIG), a anulat Raportul procedurii nr. x/23.06.2023 și actele subsecvente, respectiv adresele de comunicare a rezultatului procedurii și a dispus continuarea procedurii de atribuire cu respectarea celor consemnate în considerente, a prevederilor legale și a documentației de atribuire, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la comunicarea prezentei.

Soluția instanței de fond Prin decizia nr. 436/CA/2023 din 2 octombrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal în temeiul art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunțarea petentei Comuna Diosig, la judecata plângerii formulate împotriva Deciziei Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor nr. 1745/C8/1796/1798/27.07.2023, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., și a obligat petenta să achite intimatei suma de 2500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva deciziei nr. 436/CA/2023 din 2 octombrie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs petenta Comuna Diosig. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că hotărârea este netemeinică, cu privire strict la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată din următoarele considerente: Menționează că, într-adevăr renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, însă textul alin. (3) al art. 406 C. proc. civ. arată că în acest caz instanța îl va obliga la cheltuielile de judecată doar că este evident că acestea pot fi luate în calcul prin raportarea angajării lor la până la momentul renunțării la judecată. Or, întâmpinarea a fost formulată de către reprezentantul pârâtei la data de 16.08.2023, renunțarea la judecată a fost depusă la data de 17.08.2023 iar delegația avocațială depusă doar la 04.09.2023 dovedește angajarea sa doar la data de 24.08.2023. Adică ulterior renunțării la judecată. Câtă vreme întâmpinarea a fost formulată fără implicarea avocatului care urma să fie angajat doar la o săptămână după depunerea cererii de renunțare la judecată, consideră că nu se poate justifica recuperarea unor cheltuieli de judecată care au fost angajate, cunoscându-se faptul că nu va mai avea loc o judecată. De altfel, activitatea avocatului în acest dosar s-a limitat la solicitarea de a se lua act de renunțarea la judecată. O interpretare contrară a alin. (3) al art. 406 C. proc. civ. ar presupune recunoașterea unui abuz de drept.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că, având în vedere manifestarea de voință expresă a părții reclamante, din data de 18 septembrie 2023, anterior primului termen de judecată ce a avut loc la data de 4 septembrie 2023, dată fiind lipsa de opoziție a părții pârâte, în raport de dispozițiile art. 406 C. proc. civ., instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la judecată și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dovezilor existente la dosar. S-a reținut că renunțarea la judecată a avut loc după comunicarea acțiunii către intimată, înainte cu o zi de momentul la care aceasta a depus întâmpinare, fiind angajate astfel cheltuieli de judecată. Soluția pronunțată de instanța de fond este consecința firească a aplicării art. 406 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia, "dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut". Înalta Curte costată că petenta a renunțat la judecată după comunicarea cererii introductive, astfel că devin active dispozițiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., recurenta în mod corect fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată. Este nefondată critica prin care se susține că întâmpinarea a fost formulată de intimată, fără implicarea avocatului, care urma să fie angajat doar la o săptămână după depunerea cererii de renunțare la judecată, l dosarul cauzei neexistând dovezi care să susțină aceste afirmații. Consecvent se apreciază că afirmațiile recurentei sunt simple supoziții ale acestei părți de vreme ce nu au fost prezentate minime indicii care să justifice o asemenea critică. În ce privește susținerea că apărătorul intimatului a solicitat doar a se lua act de cererea de renunțare, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât din cuprinsul dosarului de fond, respectiv încheierile de amânare a judecării cauzei din datele de 04 septembrie 2023, 18 septembrie 2023 și 2 octombrie 2023 rezultă o altă situație de fapt. Va fi înlăturată și susținerea vizând existența unui abuz de drept în ipoteza în care nu se dă interpretarea solicită de către recurentă dispozițiilor alin. (3) al art. 406 C. proc. civ., întrucât demersul inițiat de intimat nu se încadrează în prevederile art. 15 C. civ.. Recurenta nu a dovedit că scopul solicitării cheltuielilor de judecată de către societatea intimată a fost de "a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe". Instanța de recurs constată că din împuternicirea avocațială depusă la dosarul de fond rezultă că a fost semnată la data de 24.08.2023, că pentru cheltuielile de judecată solicitate au fost prezentate documente justificative, iar onorariul avocatului este proporțional atât cu complexitatea cauzei (dosarul primind mai multe termene de judecată la care apărătorul intimatului a fost prezent), cât și cu munca acestuia, care nu presupune numai prezența fizică la termenele de judecată acordate în cauză. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor aplicabile cauzei. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,