ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.04.2017, reclamantul A. a formulat contestație la executare împotriva somației de plată nr. x/2017/25, precum și împotriva Titlului executoriu din dosarul de executare nr. 346039/09.03.2017, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să constate nule, atât somația, cât și titlul executoriu.

Prin sentința civilă nr. 198 din 7 septembrie 2023 Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis sesizarea din oficiu cu privire la perimare și a constatat perimarea cererii de chemare în judecată promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamant A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Galați, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, ce face obiectul prezentului dosar.

Împotriva sentinței civile nr. 198 din 7 septembrie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și continuarea suspendării cauzei până la emiterea de către ANAF a unei decizii de anulare a răspunderii solidare.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat sentința recurată, arătând că aceasta este afectată de motive de nelegalitate, în contextul în care instanța de fond nu a analizat cererea de menținere a suspendării până la soluționarea contestației din procedura administrativă.

Intimata-pârâtă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Jedețeană a Finanțelor Publice Tulcea a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul reclamant A., este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Jedețeană a Finanțelor Publice Tulcea apreciind că, în mod formal, criticile recurenților se circumscriu cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă faptul că în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, judecata recursului declarat a fost suspendată prin încheierea din 13 septembrie 2017, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel apreciind că soluționarea acestei cauze depinde de hotărârea ce va fi pronunțată în cauza ce face obiectul dosarului x/2015 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și de soluționarea contestației formulate în procedură administrativă împotriva Deciziei nr. 351031 din data de 15.12.2016.

Instanța, din oficiu, a dispus verificări privind necesitatea menținerii măsurii suspendării în mai multe rânduri, măsura fiind menținută față de nesoluționarea definitivă, la datele de referință respective, a dosarului nr. x/2015

Fiind efectuate verificări pentru a analiza dacă mai subzistă măsura suspendării, prin rezoluția din 12.06.2023 s-a constatat că prin Decizia nr. 5965/09.12.2022 a fost soluționat definitiv dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că, din oficiu, instanța de recurs a stabilit termen de judecată la data de 07.09.2023 în vederea discutării excepției perimării.

Pentru termenul de judecată din data de 07.09.2023, recurentul a confirmat instanței de judecată că nu mai subzistă motivul suspendării judecății și a solicitat redeschiderea judecății și continuarea judecății, măsuri cu privire la care instanța a rămas în pronunțare.

Prin sentința civilă nr. 198/07.09.2023, Curtea de Apel Constanța a decis următoarele:

"Admite sesizarea din oficiu cu privire la perimare. Constată perimarea cererii de chemare în judecată promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamant A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Galați, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, ce face obiectul prezentului dosar.".

Prin recursul formulat în cauză, recurentul a criticat soluția instanței de fond, apreciind că admiterea excepției perimării recursului este nelegală, instanța nesocotind normele de procedură sub aspectul actelor de procedură efectuate de recurent în vederea continuării judecății. A învederat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și rezultat al încălcării și aplicării greșite a legii, fiind contrară scopului și esenței instituției perimării, astfel cum aceasta este reglementată de legiuitor.

Înalta Curte constată că excepția de perimare, excepție absolută, de procedură și peremptorie, este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din considerente de bună administrare a justiției, legiuitorul a reglementat instituția perimării, ca o sancțiune procedurală ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma sa fie îndeplinit din oficiu.

Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.."

Potrivit art. 417 C. proc. civ.:

"Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Potrivit art. 420 alin. (1), perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.

Astfel, perimarea se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul lipsei de stăruință în judecarea cauzei în timpul prevăzut de lege, fiind necesar a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții.

Astfel cum în mod corect s-a reținut, din înscrisurile aflate la dosar se constată că prin pronunțarea soluției definitive în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 09.12.2022 au încetat motivele pentru care a fost dispusă suspendarea cauzei în ceea ce privește soluționarea dosarului nr. x/2015 apreciat ca având o înrăurire hotărâtoare asupra cauzei de față.

Ceea ce omite instanța de fond este împrejurarea că prin încheierea din data de 13 septembrie 2017 cauza a fost suspendată și până la soluționarea contestației administrative, aspect necontestat în cauză.

În acest sens, se reține că încheierea de suspendare nu a fost contestată, aceasta nu a fost niciodată desființată, argumentele instanței de fond referitoare la faptul că soluționarea contestației administrative nu are natura unei proceduri jurisdicționale, soluția administrativă putând fi contestată judiciar prin învestirea instanței de contencios administrativ în cazul în care cel interesat nu este mulțumit de decizia de soluționare, neputând fi validate de instanța de control judiciar.

În virtutea naturii juridice a instituției suspendării, instanța de fond nu putea analiza legalitatea încheierii de suspendare în cadrul cererii de perimare. În cadrul cererii de perimare instanța este învestită cu constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor instituției perimării.

Așadar, față de împrejurarea că prin încheierea din 13 septembrie 2017, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cauza a fost suspendată până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și până la soluționarea contestației formulate în procedură administrativă împotriva Deciziei nr. 351031 din data de 15.12.2016, Înalta Curte arată că excepția perimării nu poate fi primită.

Constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 416 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va dispune casarea sentinței recurate și, rejudecând, va respinge excepția perimării, ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că, în baza art. 486 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa hotărârea recurată și, rejudecând, va respinge, ca neîntemeiată, excepția perimării, invocată de intimata-pârâtă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Jedețeană a Finanțelor Publice Tulcea și va trimite cauza către Curtea de Apel Constantța, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata pârâtă ANAF DGRFP Galați.

Admite recursul declarat de reclamantul A. prin mandatar B. împotriva sentinței civile nr. 198 din 7 septembrie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și în rejudecare:

Respinge excepția perimării.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.