ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2301/2024

Circumstanțele cauzei Prin sentința civilă nr. 2114 din 06.09.2022, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul de Informare și Relații Publice. Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat apel prin care a solicitat anularea în totalitate a acestei hotărâri întrucât este netemeinică și nelegală.

Hotărârea atacată Prin Decizia nr. 23 din 8 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 2114 din 06.09.2022 pronunțată de Tribunalul Cluj, ca inadmisibil.

Calea de atac exercitată Împotriva Deciziei nr. 23 din 8 decembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimataul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul de Informare și Relații Bublice nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 18 aprilie 2024, cu citarea părților. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs și hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În speță, calea de atac a recursului se putea exercita împotriva sentinței nr. 2114 din 06 septembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 15 zile de la comunicare (cum corect a fost menționat în dispozitivul acestei hotărâri), și nu împotriva deciziei nr. 23 din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, care este definitivă, nefiind, așadar, susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că reclamantul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv. 5. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,