ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2300/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 08.12.2022, sub număr unic de dosar x/2022, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, acțiune în contencios administrativ, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat în dreptul și în interesul legitim, public și privat prin nesoluționarea de către pârât, în termenul legal, a cererilor sale. A apreciat reclamantul că i-au fost încălcate în mod flagrant drepturile și libertățile, aducându-i-se atingeri nepermise dreptului său, prevăzut de art. 51 alin. (1) din Constituție.

Totodată, a solicitat instanței obligarea instituției pârâte să emită actele administrative necesare, pronunțarea asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actelor supuse judecății, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor constând în daune morale cauzate de autoritatea pârâtă, stabilirea unui termen de executare și amenda aferentă prevăzută la art. 24 alin. (2)-(3) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 88 din 2 martie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile nulității, lipsei de obiect, inadmisibilității/lipsei de interes, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății.

De asemenea, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, fără cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii și judecarea litigiului în fond, cu dispunerea obligării autorității publice centrale să emită actul administrativ cu caracter individual necesar, cu stabilirea termenului de executare prin dispozitivul hotărârii, după efectuarea operațiunii administrative necesare de către Colegiul Medicilor din România.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea recurată cuprinde motive vădit contradictorii, compromițătoare, discriminatorii, samavolnice, corupe, incriminatorii, ilicite, tendențioase.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 și ale Legii nr. 212/2018, coroborat cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, arătând că nu sunt aduse critici punctuale de nelegalitate a sentinței, fiind reluate susținerile din fața instanței de fond. În opinia sa, argumentele prezentate nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința primei instanțe este legală.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 18 aprilie 2024, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În speță, recursul declarat de reclamant a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în motivul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul procedură, nefiind altceva decât o reiterare a solicitărilor expuse la fond prin cererea de chemare în judecată, fără ca recurentul-reclamant să circumstanțieze în niciun mod criticile sale în raport cu soluția instanței de fond.

În concret, recurentul-reclamant a susținut că sentința atacată cuprinde motive vădit contradictorii, compromițătoare, discriminatorii, samavolnice, corupe, incriminatorii, ilicite, tendențioase.

Motivele contradictorii din cuprinsul unei hotărâri se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța ori există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată. Înalta Curte constată că niciuna dintre aceste situații nu se identifică în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurentul-reclamant ca atare, acesta limitându-se la a susține că sentința cuprinde motive vădit contradictorii.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la reiterarea solicitărilor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății și va constata nul recursul formulat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 88 din 2 martie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.