Decizia nr. 2055/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată la data 06.05.2022 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, a solicitat: 1. obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui ordin privind stabilirea drepturilor salariale, în care indemnizația de încadrare și sporurile cuvenite să fie stabilite, începând cu data de 01.04.2015 si în continuare, raportat la un coeficient de multiplicare 19,000, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată; 2. obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui ordin de încadrare, în care indemnizația de încadrare și sporurile cuvenite să fie stabilite, începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată; 3. obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui ordin de încadrare, în care indemnizația de încadrare și sporurile cuvenite să fie stabilite, conform capetelor de cerere 1 și 2, fără aplicarea plafonării instituite conform prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, pentru perioada anterioară datei de 01.01.2018; 4. obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui ordin de încadrare, în care indemnizația de încadrare și sporurile cuvenite să fie stabilite, începând cu data de 01.01.2018 cu aplicarea modului de calcul prevăzut de anexa nr. V capitolul I lit. A) și de) art. 4 și art. 5 din anexa nr. V, capitolul VIII, secțiunea I din Legea nr. 153/2017, respectiv prin acordarea sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% (anexa nr. V, capitolul VIII, secțiunea I, art. 4), sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%, sporului pentru păstrarea confidențialității de 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare (anexa nr. V, capitolul VIII, secțiunea I, art. 5); 5. obligarea pârâtei Curtea de Apel București la plata către reclamantă a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform hotărârii ce va fi pronunțată, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație; obligarea pârâtei Curtea de Apel București la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă drepturilor salariale rezultate, calculată de la scadența fiecărui drept salarial până la data plății efective; 6. anularea Ordinului nr. 401/C din 7.02.2022 al Ministrului Justiției.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 11 din data de 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ si fiscal a decis următoarele: (i) a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2015 - 06.11.2016 invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București în ce privește recalcularea drepturilor salariale raportat la coeficientul 19,00 stabilit în anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) pct. 13 și pentru perioada 01.08.2016 - 12.03.2017 în ce privește recalcularea drepturilor salariale raportat la valoarea sectorială de 605,225 și a respins acțiunea ca fiind prescrisă pentru aceste perioade; (ii) a respins celelalte excepții invocate de pârâtul Ministerul Justiției; (iii) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea De Apel București; (iv) a anulat în parte Ordinul Ministerului Justiției nr. 401/C/07.02.2022 în ce privește art. 1, referitor la reclamantă; (v) a obligat pârâta Curtea de Apel București la plata diferențelor dintre veniturile stabilite conform prezentei hotărâri și cele efectiv plătite, diferențe actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală calculată de la scadență până la plata efectivă; (vi) a respins în rest acțiunea.

Calea de atac exercitată 3.1. Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 3.2. Recursul a fost continuat și completat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de succesor în drepturi și obligații al Ministerului Justiției, conform dispozițiilor art. 142 alin. (2) și (8) din Legea nr. 304/2022 și art. 38 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză La dosarul cauzei nu au fost înregistrate întâmpinări față de recursul dedus judecății.

Cererea de renunțare la judecată La data de 03 iulie 2023, intimata-reclamantă a comunicat instanței de recurs, prin intermediul poștei electronice, o cerere, prin care a învederat că renunță la judecata, în dosarul civil nr. x/2022 și solicită anularea în tot a sentinței civile nr. 11 din 17 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) și (6) din C. proc. civ. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea de renunțare la judecata Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă". Dispozițiile art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ. cuprind reglementări privitoare la situația formulării cererii de renunțare la judecată în căile de atac: "(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă." Înalta Curte, având în vedere momentul formulării cererii de renunțare la judecată, respectiv ulterior primului termen stabilit în cauză, constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 406 alin. (4) din C. proc. civ., reținând acordul tacit al celorlalte părți, ca urmare a lipsei unui răspuns cu privire la renunțare, până la termenul de judecată acordat. Drept urmare, având în vedere împrejurarea că manifestarea de voință, în sensul renunțării la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantei, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de cererea de renunțare la judecată, formulată de intimata-reclamantă A.. Întrucât cererea de renunțare la judecată a fost formulată în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte va face aplicarea art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ., republicat, și va anula sentința civilă nr. 11 din data de 17 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr. x/2022.