ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1997/2024

Ședința publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.07.2022 sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ a formulat contestație împotriva rezoluției C22-1036/11/07/2022 a Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare prin care a fost respinsă plângerea și menținută măsura de clasare dispusă în lucrarea nr. 22-1462 a Direcției de inspecție pentru judecători, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând schimbarea în tot a acestei rezoluții.

Prin sentința civilă nr. 220 din 8 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejduecare să se dispună admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată în sensul că rezoluția nr. C22-1036 a Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare prin care a fost respinsă plângerea și menținută măsura de clasare dispusă în lucrarea nr. 22-1462 a Direcției de inspecție pentru judecători este nelegală, întrucât doamna judecător B. care a soluționat dosarul nr. x/2021, înregistrat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, și-a exercitat funcția cu rea-credință și a încălcat cu bună-știință normele de drept procesual, urmărind vătămarea sa.

A susținut că sunt incidente dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal constatarea nulității căii de atac, întrucât nu sunt aduse critici hotărârii recurate, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei-reclamante, rezultă că aceasta nu a invocat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra dispoziția legală menționată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuție argumentele prezentate în fața instanței de fond în cuprinsul acțiunii, solicitând anularea rezoluției nr. C22-1036 a Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare și sancționarea magistratului B..

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, judecătorul fondului a expus considerentele pentru care a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, respectiv a menționat că, " rezoluția de clasare atacată conține, după o prezentare a premiselor activității desfășurate de Inspecția Judiciară, expunerea situației de fapt, precum și argumentarea soluției administrative, inclusiv raportat la dispozițiile legale relevante." "În sens similar, rezoluția inspectorului șef indică argumentele pentru care a dispus respingerea plângerii formulate de partea reclamantă împotriva rezoluției de clasare."

Prima instanță a constatat totodată că "nu s-a făcut dovada încălcării de către judecătoriul învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2021 a normelor de drept material sau procesual, criticile invocate prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare și preluate în contestația de față vizând în concret operațiunile de stabilire a situației de fapt, interpretare a normelor juridice și apreciere a probelor administrate în cauză, specifice activității de judecată și care se subsumează tocmai raționamentului logico-juridic al magistratului.", că "(...) judecătorul care a pronunțat sentința civilă nr. 530/2022 a făcut o analiză a dispozițiilor legale aplicabile în speță, raportate la situația de fapt ce a fost reținută, aspecte ce se circumscriu activității de judecată propriu-zise.", astfel că "în mod corect a reținut Inspecția Judiciară că eventualele aspecte privind legalitatea sau temeinicia sentinței antemenționate sunt în competența de statuare a instanței de control judiciar, în condițiile legii."

În cauză, recurenta-reclamantă nu a combătut în niciun fel cele reținute de instanță, susținând doar că rezoluția nr. C22-1036 a Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare prin care a fost respinsă plângerea și menținută măsura de clasare dispusă în lucrarea nr. 22-1462 a Direcției de inspecție pentru judecători este nelegală, întrucât doamna judecător B. care a soluționat dosarul său cu nr. x/2021, înregistrat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, și-a exercitat funcția cu rea-credință și a încălcat cu bună-știință normele de drept procesual, urmărind vătămarea sa, fiind necesar a se aplica dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, și nu de a reanaliza situația de fapt și a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ. și nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 220 din 8 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.