ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1955/2024

Ședința publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, pârâta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., lămurirea dispozitivului sentinței nr. 42/2021 pronunțată la data de 28.04.2021 de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 13.08.2021.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 42/28.04.2021 pronunțate de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2016, formulată de societatea A. S.R.L, în contradictoriu cu Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A..

S-a lămurit înțelesul dispozitivului sentinței civile nr. 42/28.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, în dosar nr. x/2016, în sensul că data de la care se actualizează suma de 3.266.122 RON cu indicele de inflație este 01.01.2017 până la data plății efective.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva încheierii din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., cât și pârâta A. S.R.L.

1.3.1. Recurenta-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a solicitat admiterea recursului formulat, casarea în tot a încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 42/28.04.2021, în sensul că data de la care se actualizează suma de 3.266.122 RON cu indicele de inflație este din luna august 2015 până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

În drept, a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., susținând că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 42/28.04.2021, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2016 și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 430 - art. 432 C. proc. civ. și art. 1531 și următoarele din C. civ.

În esență, a arătat că prin sentința nr. 42/28.04.2021 a cărei lămurire s-a realizat, Curtea de Apel Brașov a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, obligând pârâta la plata sumei de 3.266.122 RON cu titlu de daune-interese, beneficiu nerealizat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală penalizatoare aferentă. Ulterior, urmare a cererii de îndreptare eroare materială, hotărârea a fost modificată în sensul actualizării sumei datorate cu indicele de inflație până la data plății efective.

Or, prin soluția dispusă, instanța de fond a ignorat total dispozitivul hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat, recurenta-reclamantă referindu-se, în mod expres, la mențiunea privind admiterea acțiunii precizate.

În acest sens, a menționat că la data de 09.12.2016 a formulat precizări la acțiune prin care a arătat că valoarea actualizării debitului principal cu indicele de inflație până la data formulării cererii de chemare în judecată este de 7.456,40 RON și a detaliat modul de calcul pentru perioada august 2015 - mai 2016. Totodată, a achitat taxa de timbru aferentă, în cuantum de 478 RON, conform OP nr. x/08.12.2016.

Toate aceste înscrisuri și mențiuni ale instanței, pe care le-a dezvoltat pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, au fost ignorate cu desăvârșire de către Curtea de Apel Brașov, care nu le-a analizat și nu a făcut nicio referire în cuprinsul încheierii atacate. Totodată, a subliniat faptul că, pe parcursul litigiului derulat în dosarul nr. x/2016, A. S.R.L nu a contestat în niciun mod data de început a ratei inflației prin care se actualizează debitul principal și nici modul de calcul prezentate prin actele menționate, motiv pentru care soluția pronunțată a intrat in puterea lucrului judecat.

Prin urmare, câtă vreme Curtea de Apel Brașov a admis cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost precizată, potrivit dispozitivului, rezultă că pârâta este obligat la plata actualizării debitului cu indicele de inflație din luna august 2015, așa cum reclamanta a indicat și achitat taxa de timbru. Nu exisă, așadar, niciun dubiu asupra dispozitivului sub acest aspect, iar constatarea că data de la care se actualizează debitul este 01.01.2017 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 42/28.04.2021, definitivă.

Mai mult decât atât, raportarea la luna august 2015 a fost făcută motivat de împrejurarea că la data de 26.08.2015 a avut loc preluarea secției de circulație Odorhei-Vantori care s-a realizat prin semnarea de către ambele părți a procesului-verbal de predare-preluare nr. x/I/637/25.08.2015, aceasta fiind și data rezilierii contractului de închiriere nr. x/2006, care s-a făcut înainte de termenul de finalizare, din culpa exclusivă a pârâtei, după cum a stabilit instanța de judecată. Rezultă că în patrimoniul CNCF CFR S.A. s-a produs la acea dată un prejudiciu care trebuia reparat constând în neplata chiriei pentru perioada de valabilitate a Contractului nr. x/2006 rămasă neexecutată, respectiv până la 30.06.2021, creanță care a dobândit astfel, caracter cert, lichid și exigibil.

A considerat că încheierea pronunțată este nelegală prin faptul că încalcă dispozițiile art. 430 alin. (2) coroborat cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (efectul pozitiv al autorității de lucru judecat), întrucât prin dispozitiv, Curtea de Apel Brașov a statuat în mod definitiv asupra datei de curgere a ratei inflației, respectiv din august 2015, așa cum s-a arătat în cererea precizatoare a acțiunii.

În continuare, recurenta-reclamantă a susținut că instanța a încălcat dispozițiile art. 1531 C. civ.. Astfel, argumentarea primei instanțe în ceea ce privește admiterea cererii de lămurire dispozitiv formulată de pârâtă, prin acordare indicelui de inflație din data de 01.01.2017, motivat de împrejurarea că prin sentința nr. 42/28.04.2021 instanța a reținut culpa proprie a reclamantei pentru intervalul 28.08.2015 - 31.12.2016, încalcă principiul reparării integrale a prejudiciului stipulat de art. 1531 C. civ.

Având în vedere că instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, rezultă că, recurenta-reclamantă a considerat că i se cuvine, în mod distinct față de creanța propriu-zisă și actualizarea acesteia cu rata inflației, de la data de 26.08.2015 când a avut loc rezilierea contractului de închiriere nr. x/2006, din culpa exclusivă a A. S.R.L. Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflației de la această dată se impune și față de acest principiu, astfel riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului, iar prin actualizarea debitului se realizează echilibrul prestațiilor voite de părți la încheierea contractului, mai cu seamă cu cât acest litigiu a durat 7 (șapte) ani, iar în prezent debitorul nu achită nimic din debit.

1.3.2. Recurenta-pârâtă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și, rejudecând cauza în limitele casării, lămurirea dispozitivului sentinței nr. 42/2021 pronunțate la data de 28.04.2021 de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x/2016, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 13.08.2021, în sensul stabilirii că suma de 3.266.122 RON va fi actualizată cu indicele de inflație de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective; acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În drept, a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, a arătat că instanța a admis în mod legal cererea sa, considerând că se impun lămuriri cu privire la întinderea dispozitivului sentinței, însă a stabilit că data de la se va face actualizarea debitului principal cu indicele de inflație este 01.01.2017, validând așadar teza subsidiară pe care recurenta-pârâtă a susținut-o în motivarea cererii de lămurire.

Or, în opinia recurentei-pârâte, soluția corectă și legală ar fi fost de recunoaștere a dreptului de actualizare cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a sentinței nr. 42/2021.

A arătat faptul că instanța nu a făcut nici măcar o minimă analiză a solicitării sale principale și a argumentelor expuse în susținerea tezei potrivit căreia actualizarea cu indicele de inflație s-ar face doar de la data rămânerii definitive a hotărârii. Din această perspectivă, o primă critică pe care a adus-o hotărârii recurate constă în încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care stabilește în sarcina instanței obligația de a arăta deopotrivă motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În continuare, a susținut că încheierea atacată încalcă dispozițiile art. 1073, art. 1082, art. 1084 din C. civ. de la 1864 și nesocotește principiul reparării integrale a prejudiciului (în concret prin acordarea unor daune compensatorii mai mari decât ar fi fost legal), precum și dispozițiile art. 663 din C. proc. civ. care definesc noțiunea de creanță certă, lichidă și exigibilă. Prin urmare, din această perspectivă este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speță, cuantumul daunelor-interese pentru repararea prejudiciului nu a fost evaluat anticipat de părți printr-o clauză penală, ci s-a stabilit pe cale judiciară, fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă doar de la momentul rămânerii definitive a hotărârii. Prin urmare, doar de la acest moment poate fi făcută și actualizarea creanței principale cu indicele de inflație. În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia de casare nr. 1770/2020 din 08.04.2020 în dosarul nr. x/2016, raționamentul instanței, deși cu referire la situația dobânzii legale, rămânând pe deplin aplicabil.

Recurenta-pârâtă a mai criticat încheierea recurată și prin prisma încălcării prevederilor art. 628 alin. (3) din C. proc. civ., la care de altfel a făcut trimitere și Curtea de Apel Brașov, cu referire concretă la ultima teză.

Deși acest text legal a fost invocat de Curtea de Apel Brașov, în concret a fost ignorat, instanța reținând ca punct de plecare pentru actualizare data de 01.01.2017, iar nu data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie. Or, din această perspectivă, instanței i se poate reproșa nu doar o nesocotire a art. 628 alin. (3) din noul C. proc. civ., ci și o motivare contradictorie circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Deși textul de lege are în vedere ipoteza actualizării debitului principal de către executorul judecătoresc în lipsa unor criterii prevăzute în titlul executoriu, acesta constituie o confirmare în plus a corectitudinii raționamentului pe care și l-a asumat, corelând momentul de la care se calculează actualizarea cu momentul la care hotărârea judecătorească este executorie. Or, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recursul suspendă executarea (or ambele părți au recurat sentința nr. 42/2021), iar conform art. 22 din Legea nr. 554/2004 sunt titluri executorii hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit Legii contenciosului.

În concret, sentința nr. 42/2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a devenit executorie doar la momentul soluționării definitive de către ICCJ prin respingerea recursurilor, așadar în 05.04.2023. La acest moment creanța pretinsă de CNCF CFR a devenit certă și exigibilă, și prin urmare doar de la acest moment se justifică și actualizarea creanței cu indicele de inflație (în susținerea tezei, a reamintit cu titlu de practică judiciară decizia civilă nr. 683/2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x/2017).

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta A. S.R.L., ca nefondat.

De asemenea, recurenta-pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., ca nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 07 martie 2024, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și de pârâtul A. S.R.L. sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin sentința civilă nr. 42/28.04.2021 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea promovată de către reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 3.266.122 RON cu titlu de daune-interese - beneficiu nerealizat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume pentru intervalul cuprins între data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și data plății efective. A respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Totodată, prin încheierea de ședință din 13.08.2021 a fost admisă cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., dispunându-se îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul și în considerentele sentinței civile nr. 42/28.04.2021, în sensul că s-a menționat actualizarea sumei cu indicele de inflație "până la" data plății efective în loc de "la" data plății efective, cum, din eroare, s-a menționat, iar în considerente s-a menționat în alineatul penultim din pagina a noua a sentinței, perioada "26.08.2015 până la 30.06.2021" în loc de "01.07.2017 până la 30.06.2021", cum, din eroare, s-a menționat.

Pârâta societatea A. S.R.L. a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 42 pronunțate la data de 28.04.2021 de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2016, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 13.08.2021.

Instanța de fond a admis cererea pârâtei și a lămurit înțelesul dispozitivului sentinței civile nr. 42/28.04.2021, în sensul că data de la care se actualizează suma de 3.266.122 RON cu indicele de inflație este 01.01.2017 până la data plății efective.

Ambele părți au criticat încheierea din 26 septembrie 2023 prin care instanța a lămurit dispozitivul sentinței nr. 42/28.04.2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

2.2. În ceea ce privește recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate privind încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 42/28.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal sunt nefondate.

Recurenta-reclamantă susține faptul că pârâta este obligată la plata actualizării debitului cu indicele de inflație din luna august 2015, însă prin sentința a cărei lămurire s-a solicitat, definitivă, s-a constatat culpa proprie a reclamantei în intervalul 28.08.2015 - 31.12.2016, pârâta fiind obligată, raportat la această perioadă, la plata sumei de 3.266.122 RON cu titlu de daune - interese, beneficiu nerealizat. Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, considerentele sentinței sunt fără echivoc în acest sens.

Sunt nefondate și motivele de recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 1531 din noul C. civ., potrivit cărora "(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului", a principiului reparării integrale a prejudiciului.

Prin sentința a cărei lămurire se solicită, cât și prin decizia prin care a rămas definitivă, au fost reținute ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1084 din vechiul C. civ., potrivit cărora "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit", s-a observat diferența între paguba efectivă și beneficiul nerealizat și faptul că reclamanta a înțeles să solicite doar componenta prejudiciului constând în "beneficiul nerealizat", reținându-se culpa proprie a reclamantei pentru intervalul 28.08.2015 - 31.12.2016.

Nu este încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului, întrucât prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Pierderea efectiv suferită de creditor constă în actualizarea sumelor, iar beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans) constă în dobânda legală.

Prin sentință a cărei lămurire s-a solicitat, pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 3.266.122 RON, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume pentru intervalul cuprins între data rămânerii definitive a hotărâri și data plății efective, iar prin sentința recurată s-a lămurit faptul că actualizarea se realizează de la data de 01.01.2017 până la data plății efective.

În condițiile în care pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.266.122 RON cu titlu de daune - interese pentru perioada ulterioară datei de 31.12.2016, până la care s-a constatat culpa proprie a reclamantei, sunt nefondate susținerile acesteia privind actualizarea, cu rata inflației, începând de la data de 26.08.2015.

2.3. Referitor la recursul formulat de pârâtă, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate privind neanalizarea cererii și încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. sunt nefondate.

Deși motivarea este succintă, încheierea este motivată, din considerentele acesteia rezultând raționamentul instanței de fond, având în vedere obiectul cererii, de lămurire a dispozitivului. Au fost avute în vedere considerente sentinței nr. 42/28.04.2021 și s-a arătat faptul că s-a reținut culpa proprie a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. pentru intervalul 28.08.2015 - 31.12.2016, excluzând beneficiul nerealizat pentru această perioadă.

Motivarea nu este contradictorie. Instanța a reținut dispozițiile art. 628 alin. (3) ultima teză din C. proc. civ., cu referire la actualizarea până la data plății efective.

Art. 628 alin. (3) din C. proc. civ., a cărui încălcare se invocă, nu este incident în sensul invocat, acesta se referă la situația în care titlul executoriu nu conține niciun criteriu pentru actualizarea valorii obligației principale stabilite în bani.

De asemenea, art. 20 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 554/2004 se referă la faptul că în contenciosul administrativ recursul suspendă executarea și sunt titluri executorii hotărârile judecătorești definitive, nu sunt incidente în sensul invocat, în ceea ce privește conținutul dispozițiilor hotărârii.

Motivele de recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 1073, art. 1082, art. 1084 din C. civ., a principiului reparării integrale a prejudiciului sunt nefondate.

Actualizarea cu rata inflației privește tocmai repararea prejudiciului efectiv suferit de creditor ca urmare a existenței fluctuațiilor monetare ce se produc după expirarea scadenței obligațiilor de plată, urmărind acoperirea valorii reale a obligației bănești la data efectuării plății.

Instanța de fond a fost învestită cu o cererea de lămurire a dispozitivului, în condițiile art. 443 din C. proc. civ., prevederi față de care, având în vedere modalitatea în care a fost redactat dispozitivul sentinței civile nr. 42/28.04.2021, prin raportare la considerentele acesteia, faptul că prin sentința a cărei lămurire s-a solicitat, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului, suma acordată cu titlu de despăgubiri a fost actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, în mod corect a lămurit dispozitivul în sensul că data de la care se actualizează este data de 01.01.2017.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este corectă, criticile de nelegalitate formulate de recurente nefiind în măsură să atragă casarea încheierii atacate.

2.4. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursurile formulate de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și pârâta A. S.R.L., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și pârâta A. S.R.L. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.