ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1785/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B.-vicepreședinte al CNATDCU, C.-vicepreședinte al CNATDCU și D.-președinte al CNATDCU, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să dispună aplicarea conducătorului/persoanei obligate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare ("CNATDCU"), ce își derulează activitatea în cadrul și la sediul Ministerului Educației, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum și obligarea la plata către unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 945 din 6 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității pentru lipsa litisconsorțiului procesual pasiv obligatoriu, invocată din oficiu în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B.-vicepresedinte al CNATDCU, C.-vicepreședinte al CNATDCU și D.-presedinte al CNATDCU, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 78 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ. întrucât, deși reclamantul a considerat că introducerea în cauză a CNATDCU nu este necesară, pârâtul a exprimat în mod expres și neechivoc, cu argumente ample, necesitatea introducerii în cauză a CNATDCU.

În aceste condiții, instanța de fond ar fi trebuit să introducă terțul în cauză, astfel că ridicarea din oficiu a excepției inadmisibilității pentru lipsa litisconsorțiului pasiv a fost nelegală, ca și admiterea excepției, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Recurentul a invocat și neîndeplinirea condiției de la art. 78 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., arătând că raportul juridic nu impune introducerea în cauză a terțului, prezența lui nefiind necesară.

A menționat recurentul că un răspuns legal complet al autorității la sesizarea recurentului trebuia să acopere integral fiecare dintre cele patru puncte ale sesizării. Din înscrisurile ce emană chiar de la autoritate se observă că aceasta nu își executase obligația de a formula un răspuns complet.

A mai arătat recurentul că instanța de fond cunoștea poziția CNATDCU, ca terț căruia îi revine obligația de a face, deci știa că respectivul terț nu își executase obligația, în consecință citarea lui nu ar fi fost necesară. Cu alte cuvinte, instanța putea soluționa cauza pe baza înscrisurilor menționate.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes și excepția nulității, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, reținând că reclamantul, fiind situat pe poziția părții care a pierdut procesul în primă instanță, justifică interesul de a ataca sentința civilă pronunțată în cauză, motiv pentru care este îndeplinită această condiție de exercitare a acțiunii civile și în privința formulării căii de atac a recursului.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că este neîntemeiată și excepția nulității recursului, întrucât, prin criticile aduse soluției de respingere, drept inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată, recurentul tinde să invoce incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în contextul în care apreciază că prin hotărârea pronunțată ar fi fost încălcate normele procedurale reglementate de art. 78 din C. proc. civ., în timp ce, prin argumentele ce vizează fondul cauzei, recurentul tinde să invoce prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să dispună aplicarea conducătorului/persoanei obligate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, ce își derulează activitatea în cadrul și la sediul Ministerului Educației, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum și obligarea la plata unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere.

Astfel, cum s-a arătat, cauza de față are ca obiect o acțiune promovată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, în contextul neexecutării benevole a sentinței civile nr. 2026/03.11.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul CNATDCU și a fost obligat pârâtul să emită un răspuns la sesizarea reclamantului din data de 20.04.2022.

Soluționând cauza, curtea de apel a respins cererea ca inadmisibilă pentru lipsa litisconsorțiului procesual pasiv obligatoriu, iar recurentul a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este motivat în concret prin cererea de recurs, iar în aceste condiții, simpla indicare a unui articol din legea generală, lipsită însă de descrierea și motivarea faptică a situației care să dea legitimitate dispoziției legale invocate, nu este suficientă prin raportare la cerința obligatorie a motivării recursului.

Prin prima critică formulată în cadrul memoriului de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 78 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ. întrucât, deși reclamantul a considerat că introducerea în cauză a CNATDCU nu este necesară, pârâtul a exprimat în mod expres și neechivoc, cu argumente ample, necesitatea introducerii în cauză a acestuia.

În aceste condiții, a apreciat recurentul că instanța de fond ar fi trebuit să introducă terțul în cauză, astfel că ridicarea din oficiu a excepției inadmisibilității pentru lipsa litisconsorțiului pasiv a fost nelegală, ca și admiterea excepției, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că, potrivit încheierii de ședință din 26 mai 2023, judecătorul fondului a pus în discuție din oficiu, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., necesitatea introducerii în cauză a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, respectiv dacă raportul juridic dedus judecății impune citarea Consiliului, titularul obligației din hotărârea judecătorească, chiar și atunci când nu se solicită obligarea acestuia direct la amenzi/penalități, ci a conducătorului, dacă nu este obligatorie citarea și a entității respective, sancțiunile urmărite vizând totuși raportul juridic inițial născut.

Având cuvântul pe acest aspect, reclamantul A. a considerat că nu este necesară citarea CNATDCU, deoarece această procedură se referă la persoanele fizice, în mod concret la persoana obligată, și nu la conducător, și drept urmare nu este necesară introducerea în cauză a CNATDCU, organism fără personalitate juridică.

Pârâtul C., prin avocat, a considerat că era necesară citarea CNATDCU, întrucât cadrul procesual impune citarea autorității, tocmai față de faptul că în dosarul de fond CNATDCU a fost obligat, însă, față de mențiunile reclamantului, poate fi verificată și poziția unor persoane fizice, dar acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să fie în proces și autoritatea.

În raport de acest aspect, instanța de fond a apreciat că raportul juridic dedus judecății impune discutarea introducerii în cauză a autorității publice obligate.

Reclamantul A. a arătat că nu solicită introducerea în cauză a CNATDCU, iar instanța de fond a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității pentru lipsa litisconsorțiului procesual pasiv obligatoriu odată cu excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pârâtul C., prin avocat, a arătat că înțelege să invoce și excepția lipsei de interes.

Prin urmare, deși pârâtul a apreciat că era necesară citarea autorității, având în vedere faptul că este partea obligată în dosarul de fond, nu a solicitat introducerea acesteia în cauză, iar la momentul în care instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității pentru lipsa litisconsorțiului procesual pasiv obligatoriu, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, acesta a arătat că înțelege să invoce și excepția lipsei de interes.

În aceste condiții, nu se poate reține că, din această perspectivă, instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 78 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ.

A doua critică a recurentului privește faptul că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că ar fi fost necesară citarea în cauză a autorității.

Astfel, recurentul a invocat și neîndeplinirea condiției de la art. 78 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., arătând că raportul juridic nu impune introducerea în cauză a terțului, prezența lui nefiind necesară, în condițiile în care instanța de fond cunoștea poziția CNATDCU, ca terț căruia îi revine obligația de a face, deci știa că respectivul terț nu își executase obligația, astfel că citarea acestuia nu era necesară. Cu alte cuvinte, a apreciat recurentul, instanța putea soluționa cauza pe baza înscrisurilor menționate.

Înalta Curte reține că și această critică este nefondată, întrucât prin titlul executoriu au fost stabilite obligații în sarcina CNATDCU, în calitatea sa de autoritate publică chemată să efectueze anumite operațiuni administrative, astfel că prezența sa în procesul declanșat în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, ce tinde tocmai la executarea titlului executoriu, respectiv la îndeplinirea de către autoritate a obligațiilor stabilite în sarcina sa, este indispensabilă, fiind obligatoriu ca acțiunea întemeiată pe art. 24 din Legea contenciosului administrativ să fie promovată în contradictoriu și cu autoritatea, debitor al obligației a cărei neexecutare se pretinde, nu doar în contradictoriu cu conducătorul autorității.

Astfel, doar în contradictoriu cu persoana obligată prin titlul executoriu se poate stabili existența unei neexecutări culpabile a acestuia și, de asemenea, se poate da eficiență caracterului constrângător al hotărârii favorabile pronunțate în condițiile art. 24 din lege, în vederea atingerii scopului ultim pentru care s-a reglementat această procedură de executare silită - acela de a obține, în final, executarea titlului executoriu.

Prin urmare, având în vedere că, în speță, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare nu a fost chemat în judecată, Înalta Curte reține că în mod corect s-a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în condițiile art. 78 din C. proc. civ., pentru lipsa litisconsorțiului procesual pasiv obligatoriu a fi constituit în pricini de această natură, din care să facă parte nu doar conducătorul autorității, ci și autoritatea însăși, obligată prin titlul executoriu.

În consecință, întrucât nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, aceasta fiind pronunțată cu respectarea regulilor de procedură și cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente în materie, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul și va menține sentința atacată sub aspectele criticate ce vizează soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 945 din 6 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes și excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 945 din 6 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 martie 2024.