ÎCCJ, decizie (scj.ro #220654)

A. Calitatea procesuală pasivă în materia contenciosului administrativ. B. Daune morale

Cuprins pe materii:

Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin Legea nr. 554/2004. Obiectul acțiunii judiciare

Index alfabetic:

Contenciosul administrativ

Calitate procesuală pasivă

Daune morale

Legea nr. 554/2004, art. 13, art. 24

A.

În materia contenciosului administrativ, din cuprinsul art. 13 din Legea nr. 554/2004, rezultă că are calitatea procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat sau autoritatea publică ce refuză în mod nejustificat soluționarea unei cereri sau nu o soluționează în termenul legal.

Pârâtul persoană fizică nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece raportul juridic litigios dedus judecății prin cererea de chemare în judecată nu poate fi legat între reclamantă și acest pârât, nefiind formulată în concret vreo cerere privind competențele ori obligațiile acestuia. Pârâtul nu este emitent al refuzului de soluționare a contestației administrative împotriva soluției de invalidare a tezei de doctorat, nici nu poate răspunde alături de autoritatea publică pentru nesoluționarea contestației, câtă vreme este persoana care a propus invalidarea tezei de doctorat și nici nu poate răspunde în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât în sarcina acestuia nu se identifică vreo obligație prevăzută de aceste dispoziții, stabilită în mod definitiv printr-o hotărâre a instanței de contencios administrativ pe care a refuzat să o ducă la îndeplinire.

B. Daunele morale au rolul de a compensa consecințele negative produse de refuzul de soluționare a cererii, iar criteriile pentru acordarea daunelor morale includ, nu doar aceste consecințe negative, în cadrul cărora se evaluează impactul afectiv asupra persoanei vătămate, dar și importanța valorilor lezate, respectiv, gravitatea încălcării drepturilor persoanei vătămate, intensitatea impactului afectiv și proporționalitatea despăgubirilor.

Întârzierea în rezolvarea contestației nu constituie „per se” o cauză de suferință morală cu consecința compensării financiare, însă, întârzierea pentru o perioadă lungă de timp a avut un impact afectiv semnificativ asupra reclamantei, valorile personale și profesionale ale acesteia fiind profund lezate. Starea de incertitudine prelungită a avut impact asupra cinstei, demnității și onoarei profesionale, componentele esențiale ale integrității unui judecător. Orice aspect negativ care planează asupra acestor valori trebuie degrabă tranșate astfel încât imaginea și integritatea judecătorului să nu fie periclitată, cu consecințe asupra activității sale profesionale.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411 din 19 iunie 2024

I. Circumstanțele cauzei

1.1.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 octombrie 2022, pe rolul Curții de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Științe Juridice din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U), Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U) și B., a solicitat:

(i) obligarea pârâților la soluționarea contestației, înregistrată la registratura Ministerului Educației și Cercetării cu nr. x/05.08.2021;

(ii) aplicarea unor penalități în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina pârâților, de la data introducerii prezentei cereri până la data soluționării contestației;

(iii) obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 12.000 lei, cu titlu de daune morale.

1.2.

La termenul de judecată din data de 28 martie 2023, instanța de fond a dispus rectificarea citativului, în sensul indicării numelui complet al pârâtului persoană fizică, respectiv B.

Prin sentința civilă nr. 104 din 30 mai 2023, Curtea de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere, ca neîntemeiată;

(ii) a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B., ca neîntemeiată;

(iii) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Științe Juridice din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U), Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U) și B.;

(iv) a dispus obligarea pârâților la soluționarea contestației, înregistrată la registratura Ministerului Educației și Cercetării cu nr. x/05.08.2021, sub sancțiunea plății unor penalități în cuantum de 1000 de lei pe zi de întârziere, până la data soluționării acesteia;

(v) a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 12.000 lei, cu titlu de daune morale;

(vi) a respins, în parte, acțiunea, ca neîntemeiată;

(vii) a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 183,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 104 din 30 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recursuri pârâții B., respectiv Ministerul Educației, prin intermediul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.).

3.1.

Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâtul B. a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În esență, recurentul-pârât a susținut greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză și existența unor motive contradictorii.

Dezvoltând motivele de recurs, se arată următoarele:

Capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura specială de executare silită a unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță de contencios administrativ este inadmisibil, deoarece nu există o hotărâre judecătorească rămasă definitivă al cărei dispozitiv să fi fost nesocotit de către partea căzută în pretenții, aspect recunoscut chiar de către instanța de fond.

Cu toate acestea, a fost respinsă excepția inadmisibilității petitului cu nr. 2, apreciind greșit că instanța de contencios administrativ poate dispune în sarcina autorității pârâte obligația de a suporta penalități de întârziere, chiar și în această etapă, în temeiul art. 18 alin. (3) Legea nr. 554/2004, soluția încălcând principiul disponibilității consacrat de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., fiind dată și cu depășirea limitelor rolului activ al judecătorului, descrise în art. 22 C. proc. civ.

În al doilea rând, calitatea procesuală pasivă nu poare fi reținută în sarcina sa, instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. D) și alin. (2) din Anexa la Ordinul nr. 4621/2020, at. 29-31 din Anexa 2 la Ordinul nr. 5229/2020.

Susține recurentul că, din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că C.N.A.T.D.C.U. este alcătuit din mai multe structuri, fiecare cu competență proprie, că în cadrul acestor structuri pot fi numite „Comisii de lucru”, de către președintele C.N.A.T.D.C.U., președintele de panel sau președintele comisiei de specialitate, după caz, și că o astfel de comisie se numește în eventualitatea formulării de contestații împotriva deciziilor C.N.A.T.D.C.U. de către președintele panelului la care este arondată comisia de specialitate care a propus invalidarea tezei de doctorat.

În situația reclamantei, teza de doctorat a fost analizată în cadrul comisiei de evaluare, recurentul întocmind referatul sintetic de evaluare conținând argumentarea referitoare la propunerea de invalidare a tezei de doctorat și, în baza propunerii comisiei de evaluare, C.N.A.T.D.C.U. a emis decizia privind invalidarea tezei de doctorat, împotriva căreia, reclamanta a formulat contestație care nu a fost soluționată până în prezent.

Prin urmare, recurentul susține că, având în vedere și dispozițiile art. 36 C. proc. civ., nu are calitate procesuală pasivă față de pretențiile reclamantei legate de numirea comisiei de lucru pentru analizarea contestației sale și cu atât mai puțin legate de soluționarea acestei contestații. Dimpotrivă, în calitate de președinte al comisiei de evaluare a tezei de doctorat, recurentul nu poate participa în nicio situație la procedura de soluționare a contestației, în acest sens fiind invocate prevederile art. 54 din Anexa 1 la ROF C.N.A.T.D.C.U..

Față de reținerile instanței de fond sub acest aspect, recurentul consideră că nici calitatea de președinte al comisiei de specialitate nr. 24 - Științe juridice, și nici calitatea de membru al panelului 4 - Științe sociale, nu îl îndreptățesc/nu îi recunoaște competența de numire a comisiei de lucru pentru soluționarea contestației reclamantei și de soluționare a contestației.

Consideră că susținerea instanței de fond că recurentul-pârât ar fi trebuit să facă dovada că dispozițiile art. 10 din ROF și cele ale art. 30 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat au fost respectate este contrară principiilor de drept, textelor legale în vigoare și nesocotește afirmațiile clare din întâmpinarea Ministerului Educației. Se invocă art. 14 alin. (2) C. civ., privind prezumția de bună credință până la proba contrară, afirmând că reclamanta era datoare a dovedi reaua credință, afirmațiile nedovedite fiind presupuneri fără valoare juridică.

Mai consideră recurentul că nu ar fi putut aduce niciun fel de dovezi, întrucât trebuie să respecte secretul de serviciu și să protejeze identitatea membrilor comisiei de analiză a contestației.

Obligația de a depune documentația care a stat la baza Ordinului Ministrului Educației nr. 3091/14.02.2022, prin care s-a numit comisia de analiză a contestației reclamante trebuia depusă de emitent nu de către recurent.

În al treilea rând, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul critică soluția pronunțată asupra fondului cauzei, considerând-o neîntemeiată, cel puțin în ceea ce îl privește, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 2 alin. (2), coroborat cu art. 18 alin. (1), (3) și (5), art. 28 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 1357 C. civ.

În esență, recurentul susține că, atâta timp cât nu are competența în temeiul legii de a numi comisia de soluționare a contestației reclamantei și nici competența de a soluționa această contestație, obligarea sa, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 la soluționarea acestei contestații și la repararea prejudiciului pretins de reclamantă este nejustificată.

Susține că art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 554/2004, referitoare la repararea prejudiciului pretins într-un litigiul de contencios administrativ și la obligația de plată a penalităților de întârziere, au la bază regulile răspunderii civile delictuale, ceea ce înseamnă că, cele două soluții pot fi dispuse numai în măsura în care instanța constată că în persoana pârâtului sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale descrise în art. 1357 C. civ. Or, în lipsa competenței sale, nu i se poate atribui pretinsa faptă ilicită, constând în nesoluționarea contestației reclamantei și nu i se poate atribui prejudiciul pretins.

În drept, s-au invocat prevederile art. 17, 19, 20, 24, 25, 30 Anexa 2 O.M.E.C. nr. 5229/2020, art. 10 O.M.E.C. nr. 4621/2020, art. 168 din Legea nr. 1/2011, art. 488 C. proc. civ.

3.2.

Pârâtul Ministerul Educației a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului se arată, în esență, că hotărârea este contradictorie în privința susținerilor din considerente vizând obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere de 20% din salariul minim brut pe economie, de la data introducerii acțiunii și până la data soluționării contestației și de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată, față de dispozitivul hotărârii, prin care a dispus obligarea pârâților la soluționarea contestației sub sancțiunea unei penalități de 1000 lei pe zi de întârziere, până la soluționarea acesteia.

Susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, reclamanta solicitând obligarea instituției la plata unor penalități în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii până la data soluționării contestației.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că instanța a încălcat prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reținând în mod greșit culpa în sarcina sa.

Consideră că nu se poate reține culpa în sarcina sa, deoarece: contestația înregistrată la Ministerul Educației cu nr. x/05.08.2021, formulată de doamna A. împotriva deciziei C.N.A.T.D.C.U. de invalidare a tezei de doctorat, a fost transmisă președintelui Panelului 4 - Științe sociale, prin intermediul platformei owncloud, pentru demararea procedurii de soluționare, în conformitate cu prevederile art. 30 din Anexa nr. 2 la O.M.E.C. nr. 5229/2020.

Potrivit prevederilor art. 30 din Anexa nr. 2 la O.M.E.C. nr. 5229/2020, președintele panelului nominalizează trei evaluatori fie din cadrul panelului, fie experți externi, care trebuie să-și exprime acordul pentru analizarea contestației și declarația că nu se află în conflict de interese, constituirea comisiei de contestații considerându-se finalizată după parcurgerea acestor etape.

Ca urmare a propunerii panelului 4 - Științe sociale, CG C.N.A.T.D.C.U. a validat componența comisiei de analiză a contestației, în ședința de lucru desfășurată online în intervalul 11.11.2021, ora 14:00 - 13.11.2021, ora 23:59 (proces-verbal nr. 15/SSCNATDCU/15.11.2021). Întrucât art. 10 alin. (2) din O.M.E.C. nr. 4621/2020 prevede că numirea comisiilor de lucru care au în componență și experți externi se face prin ordin al ministrului, s-a emis Ordinul ministrului educației nr. 3091/04.02.2022 privind constituirea comisiilor de lucru pentru soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor C.N.A.T.D.C.U.

Potrivit prevederilor art. 30 din Anexa nr. 2 la O.M.E.C. nr. 5229/2020, fiecare membru al comisiei de lucru întocmește un referat individual de analiză a contestației, în baza cărora președintele panelului întocmește referatul sintetic de analiză a contestației.

Stadiul soluționării contestației doamnei A. a fost prezentat în ședințele CG C.N.A.T.D.C.U. desfășurate în 22.09.2021 (proces-verbal nr. 6/SSCNATDCU/28.09.2021), în 21.04.2022 (proces-verbal nr. 39/SSCNATDCU/09.05.2022), în 22.06.2022 (proces-verbal nr. 54/SSCNATDCU/11.07.2022), în 10.11.2022 (proces-verbal nr. 71/SSCNATDCU/20.12.2022), împreună cu alte contestații formulate împotriva deciziilor C.N.A.T.D.C.U. de invalidare a tezelor de doctorat.

În cadrul ședințelor de lucru s-a solicitat comisiilor de lucru să urgenteze analizarea contestațiilor în vederea finalizării procedurii. Președintele panelului 4 - Științe sociale a informat, de fiecare dată, membrii CG C.N.A.T.D.C.U. cu privire la dificultățile întâmpinate în procedura de constituire a comisiilor care să analizeze contestațiile: lipsa specialiștilor în domeniu, recuzarea ulterioară a unor evaluatori nominalizați, refuzul nominalizării, situații de incompatibilitate.

Ca urmare a faptului că evaluatorii, numiți în comisia de lucru prin Ordinul ministrului nr. 3091/04.02.2022, s-au recuzat pe motiv că nu este vorba de o analiză a formei lucrării, obiecțiile sunt de conținut, motiv pentru care este nevoie de expertiză în domeniul tezei - drept civil, în ședința de panel din data de 16.01.2023 s-a aprobat o nouă comisie care să soluționeze contestația dnei A.

Componența noii comisii a fost validată de Consiliul General al C.N.A.T.D.C.U. în ședința de lucru desfășurată în data de 01.02.2023 (proces-verbal nr. 79/SSCNATDCU/03.02.2023).

Prin urmare, s-a emis ordinul ministrului educației nr. 3722/22.02.2023 pentru modificarea ordinului ministrului educației nr. 3091/2022 privind constituirea comisiilor de lucru pentru soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor C.N.A.T.D.C.U.

De la data aprobării noii comisii prin O.M. nr. 3722/22.03.2023 și până în prezent, a fost întocmit un sigur referat individual de analiză a contestației.

Termenele prevăzute în Anexa nr. 2 la O.M.E.C. nr. 5229/2020 pentru fiecare etapă procedurală la nivelul C.N.A.T.D.C.U. au fost depășite din motive bine justificate, după cum ar rezulta din cele prezentate anterior.

Secretariatul Tehnic al C.N.A.T.D.C.U. a transmis președintelui panelului 4 numeroase solicitări de soluționare a contestațiilor, unele dintre acestea având termenele metodologice de soluționare cu mult depășite, existând și proceduri juridice demarate în instanțe de judecată din acest motiv.

În data de 30.06.2023, cu revenire în data de 05.07.2023, domnul profesor C., președintele panelului 4. - Științe sociale, responsabil cu derularea procedurilor de soluționare a contestațiilor în domeniile arondate - între care și domeniul Drept, a informat Secretariatul Tehnic al C.N.A.T.D.C.U. că evaluatorii desemnați se recuză în continuare sau refuză să răspundă apelurilor sale de întocmire a referatelor individuale de analiză, aflându-se în continuare în situația de a nu putea finaliza analiza contestațiilor.

În ședințele de lucru CG C.N.A.T.D.C.U. din data de 22.06.2022 (P-V nr. 54/SSCNATDCU/11.07.2022) și 01.02.2023 (P-V nr. 79/SSCNATDCU/03.02.2023), președintele Panelului 4 a propus CG C.N.A.T.D.C.U., ca soluție pentru finalizarea contestațiilor, completarea componenței Panelului 4 cu noi specialiști în domeniul Drept, fiind propuse și validate de către CG C.N.A.T.D.C.U. 4 cadre didactice - conducători de doctorat, respectiv:

1) Prof. dr. D. - Universitatea X.;

2) Prof. dr. E. - Universitatea „Y.” din Cluj-Napoca;

3) Prof. dr. F. - Universitatea „Z.” din Iași;

4) Prof. dr. G. - Academia XX. din București.

Unii dintre membrii propuși pentru completarea panelului 4 și validați de CG au fost desemnați ca membri externi C.N.A.T.D.C.U. în comisiile de analiză a contestațiilor.

În data de 10.05.2023, doamna profesor D. a informat președintele Panelului 4 că demisionează din toate comisiile în care a fost numită ca membru extern C.N.A.T.D.C.U.

Consideră că această succesiune a evenimentelor înlătură culpa sa în legătură cu pretențiile reclamantei.

În plus, recurentul consideră că instanța de fond a încălcat prevederile art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicit acest lucru, întrucât reclamanta nu a probat nicio vătămare de natură morală prin întârzierea la executarea obligației.

Totodată, învederează că întârzierea în rezolvarea contestației nu constituie „per se” o cauză de suferință morală cu consecința compensării financiare, atât timp cât nu se probează valoarea morală vătămată și nu se poate reține vinovăția părții pârâte, reclamanta fiind obligată să dovedească producerea prejudiciului, dar și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.

Invocă în acest sens art. 1349 alin. (1) Noul C. civ., conform căruia angajarea răspunderii civile delictuale presupune existența cumulată a patru condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, faptă ilicită, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, coroborând alin. (2) al acestei norme cu art. 1257 Noul C. civ., consideră că răspunderea civilă reparatorie intervine numai în cazul în care există un prejudiciu injust cauzat unei persoane, prejudiciu ce trebuie, potrivit legii, să fie reparat. Concluzionează că examinarea răspunderii civile reparatorii are drept scop determinarea cazurilor și condițiilor în care o persoană poate pretinde repararea prejudiciului injust care i-a fost cauzat.

Arătând că prejudiciile nepatrimoniale sau daunele morale sunt consecințele dăunătoare suferite de către o persoană, consecințe care nu au valoare economică și, prin urmare, nu pot fi evaluate pecuniar, având ca urmare încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umană, în tripla sa dimensiune: personalitatea fizică, morală și socială și că în principiu, pentru a fi reparabil, orice prejudiciu este obligatoriu să fie cert, direct, personal și să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim, definind aceste noțiuni, concluzionează că existența interesului legitim și serios care a fost vătămat și caracterul său licit și moral sunt împrejurări de fapt care nu au fost dovedite de reclamant în prezenta cauză.

Invocă jurisprudența Î.C.C.J. din Decizia nr. 2356 din 20 aprilie 2011, pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect obligarea unei autorități publice la acordarea de daune morale, subliniază că daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 C. proc. civ. și Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinări față de ambele recursuri, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

4.1.

În privința recursului declarat de pârâtul B., intimata-reclamantă a susținut că prima instanță nu a depășit limitele învestirii, ci a calificat temeiul de drept aplicabil în speță, conform prevederilor art. 22 alin. (4) teza I C. proc. civ., fără să schimbe cauza juridică a acțiunii, de vreme ce aceasta a fost reprezentată de solicitarea de stabilire a obligației în sarcina pârâților sub sancțiunea aplicării unor penalități pe zi de întârziere, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data soluționării contestației.

În aprecierea intimatei-reclamante, hotărârea atacată nu cuprinde considerente contradictorii în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, susține că instanța de fond a menționat că aceste prevederi nu sunt incidente acestui moment procesual și aceste considerente reflectă soluția din dispozitiv de respingere în parte, a acțiunii.

Consideră că nemulțumirea recurentului-pârât, în sensul că prima instanță nu a admis excepția inadmisibilității capătului al doilea al cererii introductive, ci a respins, ca neîntemeiată, solicitarea de obligare la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, nu poate fundamenta temeinicia motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Față de cel de-al treilea motiv de recurs invocat, intimata susține că recurentul-pârât justifică o calitate procesuală pasivă, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Ordinul M.E.C. nr. 4621/2020 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, publicat în Monitorul Oficial nr. 564 din 29 iunie 2020, recurentul-pârât nefiind chemat în judecată în calitatea sa de simplă persoană fizică, ci în calitatea sa de președinte al Comisiei de Științe Juridice din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Or, în această calitate, recurentul-pârât avea, conform normelor legal anterior citate, atribuția legală de a numi comisiile de lucru, inclusiv pentru soluționarea contestațiilor.

Subliniază că, în speță, recurenții-pârâți nu au dovedit în fața instanței de fond faptul că Președintele Panelului nr. 4 este cel care a numit comisia inițială de soluționare a contestației și că la dosarul primei instanțe s-a depus numai Ordinul nr. 3091/4.02.2022, emis de Ministrul H., în al cărui preambul nu se vorbește deloc despre vreun act de desemnare a membrilor comisiei de soluționare a contestației emis de Președintele Panelului. Din contră, în preambulul acestui act administrativ se face referire expresă la Ordinul M.E.C. nr. 4621/2020, care îi conferă legitimitate procesuală pasivă recurentului-pârât chemat în judecată, în calitate de președinte al Comisiei Juridice.

Totodată, recurenții-pârâți nu au dovedit în fața primei instanțe data de la care s-ar fi implementat platforma la care face referire Ordinului M.E.C. nr. 5229/17.08.2020 și modul în care funcționează acea platformă.

Menționează că, potrivit propriilor afirmații făcute de recurentul-pârât Ministerul Educației - Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.), în recursul declarat în cauză, comisia numită prin Ordinul nr. 3091/4.02.2022 emis de M.E.C. s-a recuzat, fiind emis un nou ordin nr. 3722/22.02.2023, fiind constituită o nouă comisie ai cărei membri s-au recuzat sau au refuzat să răspundă desemnărilor.

Consideră că susținerile recurentului-pârât din memoriul de recurs, vizând prezumata sa bună-credință și obligațiile sale de serviciu de a respecta secretul profesional nu au legătură cu stadiul procesual al litigiului de față.

În aprecierea sa, aceste argumente aduse de către recurentul-pârât, în susținerea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt de netemeinicie a hotărârii atacate, și nu de nelegalitate, chestiuni care nu sunt supuse controlului de legalitate exercitat de către instanța de recurs, prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apreciază că nu are sarcina dovedirii unui fapt negativ, că nu președintele Panelului 4 ar fi numit comisia de analiză a contestației, sarcina probei fiind inversată, impunându-se ca recurenții-pârâți să înfățișeze, în stadiul procesual al fondului, documentația din care să rezulte ceea ce se afirmă de către pârâți.

Totodată, fiind un litigiu de contencios administrativ, unde reclamantul este o persoană fizică, iar pârâții sunt instituții publice obligate să emită un act administrativ individual, sarcina probei în ceea ce privește documentația administrativă și actele și relațiile interne ale instituțiilor publice aparținea recurenților. Intimata-reclamantă nu are acces la documentația administrativă, neputând produce înscrisuri din această sferă.

Consideră că recurentul-pârât, în calitate de președinte al Comisiei juridice, justifică o calitate procesuală pasivă în cauză și după desemnarea comisiei inițiale de soluționare a contestației, având în vedere că membri acelei comisii s-au recuzat, nici până la acel moment (peste 2 ani de la data formulării contestației) contestația subsemnatei nefiind soluționată.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (2), coroborat cu art. 18 alin. (1), (3) și (5), art. 28 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 1357 C. civ, intimata-reclamantă susține că, în speță, calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât se impune a fi reținută prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordinul M.E.C. nr. 4621/2020, rezultând că, în mod cert, recurentul-pârât poate fi obligat la soluționarea contestației, obligație legală existentă în sarcina recurenților și ulterior desemnării unei comisii de soluționare a contestațiilor, dacă membri respectivei comisii se recuză sau refuză să dea curs desemnării, cum s-a întâmplat în cazul său.

Sub aspectul probatoriului, solicită să se constate că recurentul-pârât nu a atașat niciun înscris cererii de recurs, fiind, în opinia sa, decăzut din dreptul de a mai depune înscrisuri ulterior.

4.2.

Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, intimata-reclamantă A. a susținut că nu sunt contrare dispozitivului, considerentele hotărârii, soluția pronunțată fiind explicată în mod logic și coerent prin considerente.

Consideră că argumentul recurentului-pârât din memoriul de recurs, în sensul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut sub aspectul penalităților de întârziere, se poate încadra în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susținere, au fost reiterate apărările menționate la punctul 4.1., inutil a fi reluate în cuprinsul acestui punct.

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră că din memoriul de recurs nu se pot desprinde argumente care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs, fiind aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, având suport în situația de fapt stabilită de instanța de fond, neexistând în cauză critici care să creeze remedierea oricărei nelegalități pe tărâmul dreptului substanțial.

În subsidiar, în măsura în care se apreciază că argumentele invocate de recurentul-pârât se încadrează în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră neîntemeiat și acest motiv de recurs.

Reluând starea de fapt consideră că aceasta relevă culpa pârâtului pentru nesoluționarea contestației mai mult de 2 ani.

Referitor la soluția capătului al treilea de cerere, având ca obiect solicitarea de acordare a daunelor morale, menționează că argumentele recurentului din memoriul de recurs sunt total nefundamentate.

Reiterează faptul că de peste 2 ani pârâții refuză să soluționeze contestația administrativă formulată de subsemnată, neoferind niciun argument valid pentru această atitudine abuzivă și discreționară.

În toată această perioadă de timp (precum și în perioada dinainte, de la momentul susținerii publice a tezei de doctorat) situația sa nu este clarificată, cu impact direct atât în plan personal (emoțional), cât și în plan profesional. Astfel, la acest moment (aproape 3 ani de la data susținerii publice a tezei de doctorat), situația sa este încă incertă. Nu mai are nici statutul de student - doctorand, de vreme ce a încheiat studiile doctorale, nu are nici titlul de doctor, nu sunt nici exmatriculată din cadrul studiilor doctorale. Prin urmare, nu mai poate colabora nici măcar în calitate de colaborator extern cu vreo instituție de învățământ superior.

Precizează că în perioada 2010 - 2016 a avut calitatea de colaborator extern, conducător de seminare, la disciplina „Dreptul familiei și regimurile matrimoniale”, în cadrul Facultății de Drept a Universității X. (aspect pe care pârâții îl cunosc, CV-ul subsemnatei aflându-se la dosarul de studii doctorale), intenția sa fiind aceea de a reveni la facultate după terminarea studiilor doctorale.

Prin faptul că pârâții nu soluționează contestația administrativă i se cauzează grave prejudicii morale, fiind în pericol să piardă toată munca prestată în cadrul studiilor doctorale.

În continuare, intimata susține noutatea ideilor prezentate în teza de doctorat, relevanța științifică, contribuția la cunoaștere, criterii raportate la momentul noiembrie 2020, data susținerii publice, precum și faptul suplimentar față de cele deja arătate, că a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că după susținerea publică a tezei de doctorat a fost contractată de editura „XY.”, încheind în scopul publicării tezei, un contract (înscris depus la dosarul cauzei). Acest contract este în așteptare, putându-se lesne prezuma că după un interval atât de mare de la susținerea publică a tezei editura nu va mai fi interesată în publicarea acesteia.

A arătat și a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că este în continuare contractată, prin e-mail, în special din partea „XY”, în vederea întocmirii și trimiterii de articole de specialitate, e-mailurile fiindu-mi adresate cu apelativul „stimată doamnă doctor”.

De asemenea, a fost contactată pe plan local, verbal (prin telefon), de colegi de instanță sau din cadrul facultăților de drept în vederea elaborării de materiale de specialitate.

Evident, aceste materiale nu pot fi semnate cu indicația doctor în drept, chestiune ce îi cauzează veritabile stări de frustrare, nervozitate, chiar și furie. Nefiind semnate în acest mod, i se adresează întrebări referitoare la acest aspect, frustrarea pe care o simte amplificându-se considerabil.

Menționează că în CV-ul său există un gol semnificativ neputând indica faptul că are titlul de doctor în drept, că a fost privată, astfel, indirect, de a se înscrie la alte forme de școlarizare (burse postdoctorale), dar și de posibilitatea de a colabora ca și cadru didactic în învățământul superior.

Susține că s-a simțit și se simte umilită, denigrată ca profesionist și ca om în fața colegilor, a apropiaților, a familiei, demnitatea sa fiind atinsă considerabil, inclusiv în activitatea sa de judecător, în raport cu colegii și cu restul personalului auxiliar, știut fiind faptul că anual, îndeplinind funcția de judecător, sunt solicitate date pentru întocmirea rapoartelor preliminare de evaluare profesională, iar printre cele solicitate se află și CV-ul precum și date referitoare la diferite cursuri de formare profesională, inclusiv cursurile de doctorat.

În plan profesional ține să menționeze că are o vechime de 17 ani în funcția de judecător, activând la cele mai aglomerate și grele instanțe din București (Judecătoria Sectorului 1, Tribunalul București, Curtea de Apel București), fiind recunoscută ca un bun profesionist, un coleg cu o pregătire temeinică. Or, în acest context, conduita pârâților i-a creat sentimente de frustrare, inferioritate, umilire, stres emoțional.

Conduita abuzivă a pârâților i-a lezat demnitatea și în raport cu rudele, prietenii apropiați, persoane ce au fost mereu la curent cu evoluția studiilor sale doctorale.

Sub aspectul probatoriului, solicită să se constate că recurentul-pârât nu a atașat niciun înscris cererii de recurs, fiind, în opinia sa, decăzut din dreptul de a mai depune înscrisuri ulterior.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții B. și Ministerul Educației sunt fondate, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Înalta Curte va aborda cu prioritate recursul pârâtului B. și, în cadrul acestui recurs, văzând dispozițiile art. 248 C. proc. civ., modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, care pune în discuție cadrul procesual în speță.

Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B., considerând că, în calitate de președinte al Comisiei 24 - Științe juridice a C.N.A.T.D.C.U., avea atribuții de numire pe perioadă nedeterminată a comisiilor de soluționare a contestațiilor, ceea ce îi conferă calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 36 C. proc. civ.: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

În materia contenciosului administrativ, din cuprinsul art. 13 Legea nr. 554/2004 rezultă că are calitate procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat sau autoritatea publică ce refuză în mod nejustificat soluționarea unei cereri sau nu o soluționează în termenul legal.

În speță, reclamanta a formulat trei cereri: 1. obligarea pârâților la soluționarea contestației, înregistrată la registratura Ministerului Educației și Cercetării cu nr. x/05.08.2021; 2. aplicarea unor penalități în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina pârâților, de la data introducerii prezentei cereri până la data soluționării contestației; 3. obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 12.000 lei, cu titlu de daune morale.

În viziunea art. 30 alin. (3) și (4) C. proc. civ., primul capăt de cerere este principal, iar celelalte două sunt cereri accesorii, întrucât ar depinde de modul de soluționare al celui principal.

În optica legii contenciosului administrativ, capătul principal de cerere vizează un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar cererile accesorii sunt întemeiate pe dispozițiile art. 24 alin. (3), în privința aplicării unor penalități în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, respectiv, pe prevederile art. 8 alin. (1) și 18 alin. (3) din aceeași lege, în privința daunelor morale.

Înalta Curte constată că pârâtul B. nu are calitate procesuală pasivă în privința capătului principal de cerere, nefiind emitentul vreunui act administrativ atacat.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta face referire la obligațiile pârâtului B. doar în argumentarea cererii accesorii întemeiate pe art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică persoanei juridice, autorității sau instituției publice, după caz, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 C. proc. civ., pentru un termen maximum de 3 luni, socotit de la data comunicării încheierii privind stabilirea amenzii.”

Însă, acest temei juridic, pe care reclamanta și-a întemeiat în mod expres cererea, trebuie aplicat în coroborare cu dispozițiile din aliniatele anterioare ale art. 24: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.”

Înalta Curte constată că nu se identifică în persoana acestui pârât vreo obligație prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilită în mod definitiv printr-o hotărâre a instanței de contencios administrativ, pe care acesta a refuzat să o ducă la îndeplinire.

Pe de altă parte, pârâtul B. nu poate fi nici persoana care să răspundă alături de autoritatea publică pentru nesoluționarea contestației, întrucât nu se identifică în persoana acestuia competențe în soluționarea contestației reclamantei, câtă vreme este persoana care a propus invalidarea tezei de doctorat, în prima etapă a validării acesteia.

În mod greșit prima instanța nu a avut în vedere raportul juridic litigios, așa cum este dedus judecății prin cererea de chemare în judecată, raport care nu poate fi legat între reclamantă și pârâtul B., nefiind formulată în concret vreo cerere privind competențele ori obligațiile acestui pârât.

În consecință, găsind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în sensul aplicării greșite a normelor de drept material cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de recurs va casa sentința în privința modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, va admite această excepție și va respinge acțiunea îndreptată împotriva pârâtului B., fără a mai analiza celelalte critici de nelegalitate din recursul acestui pârât, fără calitate procesuală pasivă.

În continuare, Înalta Curte va analiza recursul pârâtului Ministerului Educației, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât Ministerul Educației a arătat, în esență, că hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare la plata unor penalități de întârziere de 20 % din salariul minim brut pe economie, pârâtul a fost obligat la plata penalităților de 1000 lei pe zi de întârziere, acordând mai mult decât s-a cerut.

Înalta Curte constată că aceste critici se circumscriu și motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea unor norme de drept procesual, întrucât sunt incidente prevederile art. 22 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., norme de drept procesual care impun judecătorului, în virtutea rolului acestuia, să soluționeze litigiul conform regulilor de drept aplicabile, să nu schimbe denumirea sau temeiul juridic al litigiului și să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii.

Analizând din această perspectivă criticile recurentului, Înalta Curte le găsește fondate.

Astfel, cu încălcarea art. 22 alin. (5) C. proc. civ., prima instanță a schimbat temeiul juridic al cererii de aplicare a unor penalități în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina pârâților, de la data introducerii prezentei cereri până la data soluționării contestației, cerere întemeiată de reclamantă în mod expres pe dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cauza juridică a cererii reclamantei nu putea fi schimbată, nefiind incident art. 22 alin. (4) C. proc. civ., întrucât această normă se referă la calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, însă în cauză, s-a procedat la modificarea însăși a cererii de chemare în judecată dintr-o cerere întemeiată și motivată pe dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, într-o cerere întemeiată pe art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 permit, în cazul obligării pârâtului la emiterea unui act administrativ, aplicarea sancțiunii unei penalități pentru fiecare zi de întârziere, reclamanta nu a cerut aplicarea unei astfel de sancțiuni, natura juridică a acesteia fiind diferită de cea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, solicitată în mod expres prin cererea de chemare în judecată.

Considerentele hotărârii atacate relevă, pe de o parte, o soluție de respingere, ca inadmisibilă, a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și, pe de altă parte, o operațiune de recalificare a acestei cereri, analizată din perspectiva unui alt temei juridic, art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât prima instanță a nesocotit prevederile art. 22 C. proc. civ., în mod nelegal a realizat operațiunea de recalificare juridică a cererii, aceasta fiind obligată să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Având în vedere că nelegalitatea hotărârii primei instanțe este demonstrată prin depășirea limitelor investirii, se impune casarea acesteia, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și înlăturarea obligației dispusă în sarcina pârâților privind plata unor penalități, în sumă de 1000 de lei pe zi de întârziere, până la soluționarea contestației, soluție care depășește cadrul și limitele cererii de chemare în judecată.

Celelalte critici, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

În speță, s-a reclamat tăcerea administrației, în sensul că nu a fost soluționată contestația reclamantei din data de 05.08.2021, contestație împotriva deciziei din data de 25.07.2021, de invalidare a tezei sale de doctorat.

Nesoluționarea contestației pentru o perioadă ce depășește cu mult termenele legale de soluționare, așa cum sunt ele reglementate de art. 28-29 O.M.E.C. nr. 5229/2020, termene scurte (între 1-10 zile) și clar reglementate pentru fiecare etapă de stabilire a comisiei și de soluționare a contestației, a fost corect încadrată de prima instanță în prevederile art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, constituind un refuz de soluționare a cererii, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO.

În ceea ce privește susținerea recurentului că întârzierea ar fi justificată din cauza dificultăților în stabilirea componenței comisiei, Înalta Curte constată, în primul rând, că aspectele privind starea de fapt, conferind temeinicie hotărârii, nu poate fi analizată în recurs, cale de atac destinată exclusiv analizei aspectelor de nelegalitate.

În al doilea arând, starea de fapt reținută de prima instanță relevă faptul că dificultatea stabilirii componenței comisiei nu a fost pusă în discuție, prin adresa din 20.09.2022 reclamanta fiind informată că a fost demarată procedura de analiză, fiind constituită comisia de lucru la data de 04.02.2022.

În al treilea rând, ultima informație cu privire la situația comisiei datează din 10.05.2023, fără nicio măsură luată de pârâți în sensul soluționării contestației, ceea ce nu poate susține critica recurentului.

Prin urmare, raportat la aceste împrejurări, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legii.

În privința greșitei aplicări a art. 18 din Legea nr. 554/2004, din perspectiva obligării Ministerului Educației la daune morale și cu referire la condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1349 alin. (1) C. civ., realizând propria sa analiză, Înalta Curte constată că aceste condiții includ în materia contenciosului administrativ următoarele: 1. Existenta unui refuz de soluționare a cererii; 2. Refuzul nejustificat de soluționare să fie considerat abuziv sau nejustificat, adică să nu se fundamenteze pe motive legale clare; 3. Dovada existenței unui prejudiciu moral cauzat de refuzul autorității de a soluționa cererea, acest prejudiciu putând consta în stres, lezarea imaginii personale sau profesionale etc.; 4. Prejudiciul suportat să fie direct legat de refuzul autorității de a acționa.

În speță, a existat un refuz de soluționare a contestației reclamantei, refuz considerat nejustificat, întrucât întârzierea nu se fundamentează pe motive legale clare, fiind dovedită atât vinovăția părții pârâte, dar și producerea prejudiciului moral și legătura de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta autorității.

De principiu, daunele morale au rolul de a compensa consecințele negative produse de refuzul de soluționare a cererii, iar criteriile pentru acordarea daunelor morale includ, nu doar aceste consecințe negative, în cadrul cărora se evaluează impactul afectiv asupra persoanei vătămate, dar și importanța valorilor lezate, respectiv, gravitatea încălcării drepturilor persoanei vătămate, intensitatea impactului afectiv și proporționalitatea despăgubirilor.

Este adevărat că întârzierea în rezolvarea contestației nu constituie „per se” o cauză de suferință morală cu consecința compensării financiare, însă în cauză, contrar susținerii recurentului, întârzierea pentru o perioadă lungă de timp a avut un impact afectiv semnificativ asupra reclamantei, valorile personale și profesionale ale acesteia fiind profund lezate. Este important în economia speței faptul că s-a întârziat nejustificat rezolvarea oricăror aspecte care s-ar fi opus acordării titlului de doctor, fapt prejudiciabil în sine, fiindcă starea de incertitudine a avut impact asupra cinstei, demnității și onoarei profesionale, componentele esențiale ale integrității unui judecător. Orice aspect negativ care planează asupra acestor valori trebuie degrabă tranșate, astfel încât imaginea și integritatea judecătorului să nu fie periclitată, cu consecințe asupra activității sale profesionale.

Din acest punct de vedere, valorile lezate sunt deosebit de importante, iar suma acordată de prima instanță - 12.000 lei - reprezintă o despăgubire echitabilă și proporțională.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, Înalta Curte mai subliniază că acesta este un proces complex și subiectiv, evaluarea suferințelor psihice și emoționale neputând fi măsurate în mod obiectiv. Având în vedere factorii analizați, precum: intensitatea și durata suferinței, contextul și circumstanțele specifice ale cazului, impactul prejudiciului asupra relațiilor personale și stării generale de bine, prima instanță a realizat o evaluare echitabilă și rezonabilă a daunelor morale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursurile declarate de pârâții B. și Ministerul Educației, prin intermediul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) împotriva sentinței civile nr. 104 din 30 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și, rejudecând cauza în limitele casate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost înlăturată obligația dispusă în sarcina pârâților privind plata unor penalități în sumă de 1000