ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1632/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Regională de Apă Bacău S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 45077/19.04.2022 prin care s-a stabilit o corecție financiară de 612.058,90 RON, reprezentând 3% din valoarea contractului de lucrări nr. x/13.08.2014 "Reabilitare SEAU Moinești-Nord, construcția SEAU Moinești-Sud și construcția SEAU Buhuși CL 6" și a Deciziei nr. 62608/06.06.2022 prin care s-a respins contestația împotriva notei de constatare nr. x/19.04.2022 și, în subsidiar, diminuarea corecției de 3% la valoarea de 2%, identică cu corecția aplicată prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 5202/06.04.2015 aplicată în realizarea aceluiași contract.

Prin sentința civilă nr. 19 din 23 februarie 2023, Curtea a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 lit. i), art. 46 și art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente și faptul că valoarea care trebuie avută în vedere la stabilirea competenței materiale este cea a obligației de plată rezultată din neregula constatată.

Astfel, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la criteriul valoric, neavând relevanță în stabilirea competenței calitatea de autoritate publică centrală a emitentului.

Din punct de vedere teritorial, Curtea a apreciat, reținând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, că, raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 51/2006, Compania Regională de Apă S.A. Bacău are calitate de operator regional prestator a unui serviciu de utilitate publică, respectiv a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare delegat de la A., însă, nu poate fi asimilată unei autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deși este autorizată să presteze un serviciu public, acesta nu se realizează în regim de putere publică, furnizorul de serviciu operând exclusiv în cadrul contractual fără atribuții și prerogative de putere publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 28.03.2023.

Prin sentința civilă nr. 358 din 29 mai 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamanta este o persoană juridică asimilată în cazul de față unei autorități publice, după cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, specificul activităților desfășurate de reclamanta S.C. Compania Regională de Apă Bacău S.A. reprezentând un serviciu public, în raport cu care societate este asimilată unei autorități publice.

A mai apreciat Tribunalul Bacău că un furnizor al serviciului public de apă și canalizare poate acționa atât în calitate de persoană juridică civilă, cât și în calitate de persoană de drept administrativ, în acest sens fiind și considerentele reținute în Decizia nr. 28/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2017, care a reținut că, "Din această perspectivă rezultă că actele încheiate de furnizorul serviciului de apă și canalizare constituit în societate pe acțiuni nu sunt întotdeauna acte administrative, deși se poate afirma că este o autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004."

Municipiile și comunele din Județul Bacău au înființat în anul 2008 o A.. Asociația este constituită pe o durată nedeterminată și are ca scop realizarea în comun a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii serviciilor pe baza strategiei de dezvoltare a zonei și furnizarea în comun a serviciilor, forma de gestiune fiind gestiunea delegată, ce se va realiza în baza unui Contract de Delegare a gestiunii serviciilor pe termen lung, către operatorul comun unic, S.C. Compania Regională de Apă Bacău S.A..

Principalul domeniu de activitate al operatorului este tratarea-furnizarea apei potabile, respectiv colectarea-epurarea apei uzate, astfel că reclamanta este o persoană juridică de drept privat care prestează un serviciu public, serviciu de alimentare cu apă a localităților din regiune, respectiv servicii de canalizare, în baza delegării de gestiune, fiind, deci, asimilată autorităților publice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.07.2023.

Prin sentința nr. 6429 din 7 decembrie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că, deși are calitate de operator regional, prestator al unui serviciu de utilitate publică, reclamanta Compania Regională de Apă Bacău S.A. nu poate fi asimilată unei autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât, deși este autorizată să presteze un serviciu public, acesta nu se realizează în regim de putere publică.

Tribunalul, constatând ivit conflict negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza și vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, din perspectiva calității reclamantei, dacă poate fi asimilată sau nu unei autorități publice în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Reclamanta Compania Regională de Apă Bacău S.A., având capital integral public, este autorizată să prestează un serviciu de utilități publice dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, încadrându-se în definiția operatorului de servicii de utilități publice dată de art. 2 lit. g) din această lege. În acest sens, sunt și dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare.

Prin urmare, în cauză, reclamanta are calitatea de autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 28 din 22 mai 2017 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a apreciat că,

"52. Niciun moment nu a fost analizată, în cadrul litigiului de fond, cererea contribuabilului societate comercială, din perspectiva încadrării acestuia în noțiunea de autoritate publică asimilată și a actelor emise sau încheiate de un furnizor al serviciului public de apă și canalizare, deoarece acesta poate acționa atât în calitate de persoană juridică civilă, cât și în calitate de persoană de drept administrativ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că societatea reclamantă este asimilată unei autorități publice în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că este o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în scopul satisfacerii unui interes legitim public, serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare.

Deși reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ în regim de putere publică, Înalta Curte apreciază că, în lipsa unor distincții în textul de lege, în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, în situația în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei este reprezentat de calitatea reclamantului de autoritate publică, neavând nicio relevanță dacă acesta acționează în calitate de parte vătămată sau dacă acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică asimilată a reclamantei Compania Regională de Apă Bacău S.A. și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Înalta Curte, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. Compania Regională de Apă S.A. Bacău și pe pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene-Direcția Generală Proiecte Europene Infrastructură Mare în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.