ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 ianuarie 2019, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a solicitat anularea Deciziei de soluționare

a contestației nr. 277/22.11.2018 și, pe cale de consecință, a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, emise de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 48 din 02 aprilie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10 mai 2019.

Prin sentința civilă nr. 296 din 24 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, în data de 21 iunie 2022, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, revizuirea sentinței civile nr. 296/24.06.2019 a Curții de Apel București, din dosarul nr. x/2019, și modificarea sentinței supuse căii de atac, în sensul admiterii cererii de anulare a Deciziei nr. 277/22.11.2018 emise de către intimată în ceea ce privește contestația administrativă prealabilă formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017.

Prin sentința civilă nr. 1930 din 02 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Directia Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, a sentinței civile nr. 296/24.06.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1216/02.03.2022, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1930 din 02 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Revizuenta a reiterat, în esență, motivele invocate prin cererea de revizuire în fața instanței de fond, respectiv că, prin Hotărârea nr. 499/05.05.2022, Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2020, a dispus anularea actelor administrative - Decizia nr. 237/22.07.2020, Decizia de impunere x/02.08.2016 și raportul de inspecție fiscală x/2016, acte ce au stat la baza emiterii Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, iar, urmare acestei situații, debitoarea principală - B. S.R.L. - nu mai înregistrează debite față de intimată. Totodată, în dosarul de insolvență al acesteia, s-a dispus actualizarea tabelului de creanțe, în sensul eliminării debitelor anulate și a accesoriilor acestora, rămânând o sumă minoră ce provine probabil din debitele curente ale lunii în care societatea a intrat în insolvență.

Ca atare, a arătat revizuenta, nu mai există o bază fiscală pentru care să fie angajată răspunderea sa solidară, astfel că și actul contestat în prezentul dosar se impune a fi anulat.

Există o concordanță perfectă între sumele pentru care a fost emisă decizia de impunere x/02.08.2016 și sumele pentru care s-a emis decizia de angajare a răspunderii solidare, astfel că nu poate fi menținută răspunderea sa pentru un debit inexistent. Deși anularea debitului principal s-a făcut într-un dosar în care nu a fost parte, rezultatul acestuia îi impactează direct situația fiscală.

Revizuenta a invocat și art. 50 Codul de procedură fiscală, arătând că actul contestat nu mai are niciun act suport. Răspunderea solidară este o răspundere pentru altul și există în limita răspunderii celuilalt, astfel că dacă persoana pentru care i-a fost angajată răspunderea solidară nu mai are răspundere proprie, nici revizuenta nu mai poate răspunde.

În acest context, a mai susținut și că existența prevederii legale din art. 50 Codul de procedură fiscală nu conduce la imposibilitatea admiterii unei cereri de revizuire, fiind două proceduri alternative.

Revizuenta a reiterat și motivele învederate inițial pe fondul cauzei, ce privesc viciile de comunicare ale actului administrativ, acesta fiind comunicat către o adresă din Pitești și nu din București așa cum ar fi fost corect. În cauză, nu s-a realizat o comunicare efectivă care să îndreptățească organul fiscal să procedeze la comunicarea actului administrativ prin publicitate. Totodată, a invocat netemeinicia actului administrativ, arătând că nu a avut calitatea de administrator al B. S.R.L. ci calitatea de reprezentant al unei alte societăți comerciale - C. S.R.L., aceasta din urmă având calitatea de administrator și reprezentant al primei societăți indicate. Revizuenta a învederat și că nu a fost probată împrejurarea că datoria fiscală provine din modul în care aceasta și-a exercitat atribuțiile de reprezentant al administratorului persoană juridică, în condițiile în care buna-credință se prezumă, iar reaua-credință trebuie probată.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Prin concluziile scrise și înscrisurile atașate depuse la dosarul cauzei la data de 12 martie 2024, revizuenta A. a precizat că prin Decizia nr. 79790/27.06.2023, emisă în baza art. 50 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, s-a dispus anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei-revizuente, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile privind greșita aplicare a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Din conținutul acestui text de lege, reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite cumulativ pentru a fi reținut acest caz de revizuire, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, astfel că acest înscris trebuia să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.

Referitor la condiția privind caracterul determinant, se reține că acțiunea formulată de recurenta-revizuentă în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca urmare a constatării legalității Deciziei de soluționare a contestației nr. 277/22.11.2018, prin care contestația părții față de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017 a fost respinsă ca tardivă. Prin urmare, determinant pentru soluționarea cauzei a fost tardivitatea formulării contestației administrative de către reclamantă, față de actul administrativ fiscal inițial. În baza acestei tardivități, nu a mai fost analizată în cauză și legalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, aceasta neputând fi contestată în lipsa unei contestații administrative prealabile formulate în termenul legal, aspect ce rezultă din art. 281 Codul de procedură fiscală.

În consecință, în mod corect a reținut judecătorul fondului că soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 499/05.05.2022 a Curții de Apel Pitești ar fi fost relevantă în cauză dacă în litigiul de fond ar fi fost analizată și legalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, deoarece, astfel cum a arătat revizuenta, actele anulate prin decizia civilă nr. 499/05.05.2022 au stat la baza emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare (pentru parte din debit). Litigiul de fond însă a fost soluționat prin a se constata, încă o dată, că recurenta-revizuentă nu a contestat pe cale administrativă în termen legal decizia de angajare a răspunderii solidare, condiții în care legalitatea acesteia nu mai poate fi analizată.

Tardivitatea formulării contestației administrative a fost stabilită, în mod definitiv, prin sentința civilă nr. 296/24.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel că nu mai poate fi reanalizată prin prezentul litigiu. În mod similar, nu mai puteau fi invocate pe calea revizuirii viciile de comunicare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017 și nici argumentele de netemeinicie a deciziei de angajare a răspunderii solidare invocate inițial în litigiul de fond și reluate prin cererea de revizuire, toate acestea fiind analizate în litigiul inițial purtat între părți, rămas definitiv prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1216 din data de 02 martie 2022.

De altfel, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 79790/27.06.2023, emisă în baza art. 50 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, s-a dispus anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.07.2017, scopul urmărit de recurenta-revizuentă prin formularea acțiunii de fond fiind atins.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 513 C. proc. civ., raportat la art. 496 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1930 din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1930 din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.