ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1520/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 noiembrie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta Arhiepiscopia Tomisului a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National al Audiovizualului (CNA), acțiune în anularea deciziei CNA nr. 364/21.10.2021 privind amendarea cu 10.000 RON a reclamantei pentru postul A., cu consecința exonerării de la plata amenzii stabilite în cuantum de 10.000 RON, eventual în subsidiar înlocuirea tuturor măsurilor cu sancțiunea Avertisment sau Somație publică.

Prin sentința civilă nr. 714 din 08 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Arhiepiscopia Tomisului, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a anulat în parte decizia CNA nr. 364/21.10.2021, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale de 10.000 RON cu adresarea unei somații publice de intrare în legalitate și a menținut în rest decizia CNA nr. 364/21.10.2021, obligând pârâtul la plata către partea reclamantă a sumei de 50 de RON, taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 714 din 08 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul National al Audiovizualului, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că la aplicarea amenzii membrii Consiliului au ținut cont de toate criteriile legale de individualizare prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, respectiv de gravitatea faptei, efectele acesteia, precum și sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Având în vedere și că dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea audiovizualului, a apreciat că amenda de 10.000 RON aplicată prin decizia contestată în prezenta cauză, reprezintă minimul amenzii prevăzute de lege pentru încălcarea art. 3 din Legea audiovizualului.

Recurentul-pârât a mai arătat și că, în nenumărate cauze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat obligația ce revine jurnaliștilor - de a relata cu bună credință, pe baza faptelor exacte - furnizând informații fiabile și precise și respectând etica jurnalistică, statuând că garanțiile oferite jurnaliștilor de articolul 10 din Convenție sunt supuse condiției ca aceștia să acționeze cu bună credință, astfel încât să furnizeze informații exacte și credibile, cu respectarea deontologiei jurnalistice.

În acest sens, Curtea a arătat că trebuie cercetat dacă jurnalistul a luat măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația deontologică de a verifica în prealabil adevărul declarațiilor factuale, întrucât trebuie să existe motive particulare care să permită înlăturarea acestei obligații.

Or, față de modul în care s-a desfășurat emisiunea, nu existau motive particulare care să înlăture această obligație, întrucât informațiile aduse la cunoștința publicului au îmbrăcat forma unor declarații factuale, nu a unor opinii, aceste declarații nu au fost verificate în prealabil, iar moderatorii nu au dat eficiență prevederilor art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului.

Intimata-reclamantă Arhiepiscopia Tomisului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului este nefondat, reținând următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului-pârât privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului privind individualizarea sancțiunii, sunt nefondate.

Astfel, prin Decizia nr. 364 din 21 octombrie 2021, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a dispus, în condițiile art. 90 alin. (1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, sancționarea radiodifuzorului Arhiepiscopia Tomisului cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, iar potrivit art. 93

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 s-a stabilit în sarcina radiodifuzorului obligația de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 06:00 - 14.00, din care o dată în principala emisiune de știri, următorul text: «Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat cu amendă de 10.000 RON postul A., deoarece în cadrul emisiunii "Cuvântul ierarhului" din 14 octombrie 2021 au fost făcute afirmații lipsite de imparțialitate și echilibru cu privire la campania de vaccinare împotriva COVID-19, nefiind astfel asigurată informarea obiectivă a publicului prin favorizarea liberei formări a opiniilor, așa cum radiodifuzorul avea obligația în temeiul art. 3 din Legea audiovizualului».

Reclamanta Arhiepiscopia Tomisului a solicitat anularea acestei decizii, iar Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune anularea în parte a deciziei CNA, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale de 10.000 RON cu adresarea unei somații publice de intrare în legalitate, raportat la dispozițiile art. 90 din Legea nr. 504/2002.

Această concluzie este corectă, fiind însușită și de către instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident în cauză.

Preliminar, Înalta Curte constată chestiunea privind ingerința Consiliului Național al Audiovizualului în libertatea de exprimare a părții reclamante, inclusiv prin raportare la prevederile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței CEDO în materie, ca fiind în mod definitiv tranșată de prima instanță, în condițiile în care nu a fost contestată concluzia instanței de fond potrivit căreia această ingerință are un temei legal și urmărește un scop legitim precis, respectiv protecția sănătății publice și a drepturilor altora.

Așadar, deși recurentul-pârât reiterează aceste apărări prin intermediul cererii de recurs, instanța de control judiciar reține că în cauză s-a reținut fără echivoc caracterul contravențional al faptei imputate intimatei-reclamante, fiind în discuție doar natura sancțiunii contravenționale ce se impune a fi aplicată în raport de criteriile de individualizare prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002.

În acest sens, se are în vedere că potrivit art. 90 alin. (2) - (4) din Legea nr. 504/2002:,,(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 10.000 RON la 200.000 RON.

(3) În cazul în care Consiliul decide că efectele unei fapte prevăzute la alin. (1) sunt minore, va adresa o somație publică de intrare în legalitate.

(4) Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an."

"Individualizarea sancțiunii" (operațiune unică la care face referire art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului) este justificată, în mod obiectiv, de drepturile fundamentale ocrotite de dispozițiile legale reținute a fi încălcate, de gravitatea și efectele nerespectării prevederilor legale ce asigură dreptul publicului la informarea corectă precum și la sancționarea anterioară a radiodifuzorului pentru fapte similare, circumstanțe care demonstrează gravitatea și efectele programelor asupra ascultătorilor.

În legătură cu acest aspect, în conținutul deciziei contestate în speță, deși s-a efectuat o trimitere generală la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și la criteriile de individualizare a sancțiunii, recurentul-pârât nu a procedat la o raportare a acestora în concret la situația de fapt reținută în cauză.

Deși a susținut, inclusiv în recurs, că toate aceste criterii au fost analizate și aplicate în speță, recurentul-pârât nu contestă faptul că din probele administrate nu rezultă că radiodifuzorul ar fi mai fi fost sancționat contravențional în precedent, aflându-se deci la prima contravenție săvârșită și nu oferă o explicație pentru care nu a ținut cont la individualizarea sancțiunii de acest aspect.

Totodată, nu poate fi ignorată conduita ulterioară a radiodifuzorului de a corija erorile comise în emisiunea din 14 octombrie 2021 și care, în emisiunea imediat următoare din data de 21 octombrie 2021, a menționat punctual cum se prezenta adevărul obiectiv, înlăturând sau nuanțând alegațiile din emisiunea precedentă de la 14 octombrie 2021, iar prin diverse intervenții în mass-media Arhiepiscopia Tomisului a subliniat că fiecare persoană are dreptul de a alege dacă recurge sau nu la vaccinare.

În consecință, în raport de împrejurarea că nu se identifică un caracter contravențional repetitiv în sarcina intimatei-reclamante și având în vedere și atitudinea ulterioară promptă a A. prin vocea moderatorului emisiunii, care prin rectificările efectuate a dovedit că s-a interesat de informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor, favorizând libera formare a opiniilor, în mod corect a procedat instanța de fond la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 10.000 RON cu adresarea unei somații publice de intrare în legalitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 714 din 08 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 714 din 08 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.