ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 943/2024

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 23.06.2022, sub nr. x/2022, creditoarea Exclusiv Rezidential S.R.L. a solicitat instanței de judecată emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată debitoarea A. S.R.L. la plata sumei de 71.250 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de modificare a acțiunii din data de 4 octombrie 2022, creditoarea Exclusiv Rezidential S.R.L. a solicitat judecarea cauzei potrivit dreptului comun și obligarea pârâtei la plata sumei de 71.250 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, precum și obligarea societății pârâte la plata dobânzii legale între profesioniști de la data 21.09.2021 până la data plății efective a sumei încasate necuvenit și obligarea societății pârâte la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând prejudiciul produs constând în profit nerealizat. S-a cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru.

Prin sentința civilă nr. 2436 din 23.11.2022 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj s-a admis excepția nelegalei timbrări, invocată de pârâtă și s-a anulat ca nelegal timbrată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta Exclusiv Rezidential S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 455 din 19 septembrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 2436 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a anulat-o în tot și în baza art. 480 alin. (3) C. proc. civ. a soluționat pe fond cererea de chemare în judecată și în consecință a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Exclusiv Rezidential S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. S-a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Exclusiv Rezidential S.R.L., solicitând casarea în parte a deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 1266 C. civ. și art. 265 Codul fiscal. Astfel, recurenta-reclamantă arată că raportat la aceste norme legale, instanța de apel avea obligația să interpreteze prevederile Actului adițional nr. x/21.09.2021 raportat la voința părților rezultată din clauzele contractului și scopul acestuia. Mai arată că în speță, fiind vorba de o operațiune supusă taxării inverse, în condițiile art. 331 Codul fiscal, instanța trebuia să rețină faptul că valoarea terenurilor agreată de părți prin actul adițional a fost de 375.000 euro. Afirmă că scopul contractului a fost stingerea integrală a tuturor obligațiilor părților rezultate din contractul de servicii, iar intimata-pârâtă avea obligația ca la emiterea facturii aferentă prețului vânzării să aplice prețul total al vânzării, respectiv 375.000 euro și suplimentar să achite suma de 71.250 euro cu titlu de tva aferent serviciilor prestate. Or, arată recurenta, intimata-pârâtă a emis o factură de compensare cu TVA 0, prin care a stins factura de servicii în valoare de 375.000 euro+TVA, iar prin această operațiune intimata s-a eliberat de obligația de a mai plăti suma de 71.250 euro cu titlu de TVA către stat și totodată, a dobândit dreptul de a deduce acest TVA, deși nu l-a achitat niciodată.

Recurenta-reclamantă consideră că intimata-pârâtă avea obligația potrivit art. 331 Codul fiscal să aplice taxarea inversă pentru respectiva operațiune, însă având în vedere calculul intenționat eronat, aceasta datorează societății reclamante suma de 71.250 euro. Având în vedere că s-a îmbogățit în detrimentul societății Exclusiv Rezidential S.R.L., intimata-pârâtă este obligată la restituire, potrivit art. 1350 C. civ., ca urmare a atragerii răspunderii contractuale, precum și la repararea prejudiciului, conchide recurenta-reclamantă.

Autoarea recursului apreciază că instanța de apel a ignorat prevederile Codul fiscal, deși regimul juridic al taxării inverse nu este unul opțional, ci este reglementat de norme imperative.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Susținerile recurentei-reclamante conform cărora instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 1266 (Interpretarea după voința concordantă a părților) și ale art. 1350 (Răspunderea contractuală) din C. civ., nu pot fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât textele a căror încălcare o invocă recurenta se referă la regulile de interpretare a convențiilor și atragerea răspunderii. Aceste norme consacră principii generale în domeniul efectelor convențiilor și executării obligațiilor prin prisma cărora se solicită instanței de recurs să interpreteze clauzele contractului și actului adițional încheiat între cele două societăți.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greșit aplicată.

Această ipoteză nu include situația în care partea nu este de acord cu modalitatea în care instanța devolutivă a interpretat voința părților prin prisma celor prevăzute în contract, întrucât stabilirea intenției reclamantului și pârâtei se face prin raportare la conținutul convenției și a înscrisurilor din dosar și reprezintă un aspect de fapt. Înalta Curte reține că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecății, iar interpretarea dată contractului și actului adițional încheiat între părți, nu poate face obiect de control în recurs.

Totodată, instanța supremă reține că deși autoarea căii de atac indică dispozițiile art. 265 și art. 331 Codul fiscal, aceasta nu argumentează de ce instanța de apel nu a respectat prevederile legale invocate, ci reia expunerea situației de fapt și parcursul cronologic al relațiilor dintre părți, în ceea ce privește plata sumei de 71.250 euro. Astfel, recurenta-reclamantă nu se raportează la considerentele pentru care curtea de apel a admis apelul și a respins pe fond cererea de chemare în judecată, ci își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Raportat la cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă pârâta A. S.R.L și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Exclusiv Rezidential S.R.L. împotriva deciziei nr. 455 din 19 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-reclamantă Exclusiv Rezidential S.R.L. la plata către intimata-pârâta A. S.R.L., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.896,37 RON, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta EXCLUSIV REZIDENTIAL S.R.L. împotriva deciziei nr. 455 din 19 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta EXCLUSIV REZIDENTIAL S.R.L. la plata către intimata A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.896,37 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2024.