ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 360/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 9 iulie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. și Biroul Executorului Judecătoresc D. a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 171079,45 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR din data plății (828.024,53 RON la data introducerii acțiunii - 1 Euro=4,84 RON curs BNR) cu titlu de daune-interese pentru distrugerea unor elemente ale liniei de producție pulberi metalice proprietatea reclamantei, obligarea tuturor pârâților, în solidar, la plata sumei de 455.260,27 Euro echivalent în RON curs BNR la data plății (2203459,70 RON la data introducerii acțiunii - 1 euro=4,84 RON curs BNR) cu titlu de daune-interese reprezentând beneficiu nerealizat pe un an în urmă de la data introducerii acțiunii, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta în cauză.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381, art. 1382, art. 1385 și art. 1523 alin. (2) lit. e) C. civ., art. 780 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 691/2022 din 30 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admisă excepția lipsei calității active, invocată de pârâte și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S.C. A. S.A. împotriva pârâților S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

A fost obligată reclamanta să achite pârâtei S.C. C. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 26.127,19 RON.

A fost obligată reclamanta să achite pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc D., cheltuieli de judecată în cuantum de 13.305 RON.

Suma de 18762,41 RON, reprezentând 50% din taxa de timbru aferentă cererii și pentru care s-au acordat reclamantei facilități fiscale prin încheierea nr. 973 din 22 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamanta A. S.A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 188/2023 din 3 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 691/2022 din 30 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a obligat-o să plătească intimatelor BEJ D. și S.C. C. S.R.L. suma de 11.305 RON, respectiv 7.789 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj.

În argumentarea memoriului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că decizia atacată ar cuprinde motive contradictorii, citând în acest sens din cuprinsul considerentelor deciziei două statuări ale instanței de apel, pe care le redă în continuare.

Cea de-a doua critică a recurentei se referă la pretinsa nemotivare a deciziei atacate, în sensul în care recurenta nu ar fi primit răspuns nici din partea primei instanțe și nici în apel, la apărarea, potrivit căreia, "prin natura sa, linia tehnologică nu se incorporează în construcție, fiind detașabilă, astfel încât accesiunea imobiliară nu-și găsește rațiunea într-un asemenea caz".

În acest context, se susține că instanța de apel s-ar fi rezumat la a invoca la modul general, fără legătură cu datele concrete ale speței, dispozițiile art. 494 alin. (3) C. civ. referitoare la accesiunea imobiliară.

Într-o altă critică dezvoltată ca o pretinsă nemotivare a instanței de apel, se constată că aceasta nu reprezintă altceva decât o reiterare a ideii de existență a acelor elemente ale liniei tehnologice demontabile și enumerate de aceasta, care urmau a fi distruse și care ar fi urmat să fie ridicate de către recurentă, în calitate de proprietară a liniei tehnologice, toate cu consecința respingerii ideii de accesiune imobiliară, context în care se pretinde că instanța de apel ar fi omis să răspundă acestui motiv de apel.

Cu referire la motivul de recurs subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurenta susține faptul că instanța de apel nu a analizat și nici nu a avut în vedere argumentele sale cu privire la existența dosarului de executare nr. 125/2008 la SCPPEJ E..

Totodată, se reține că recurenta nu a indicat și nici nu a menționat care sunt normele de drept material pretins încălcate de către instanța de apel, context în care Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal.

Intimatele C. S.R.L. și Biroul Executorului Judecătoresc D. au formulat întâmpinări, în cadrul cărora au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Biroul Executorului Judecătoresc D. solicitând și cheltuieli de judecată.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinări, solicitând înlăturarea susținerilor ca fiind nefondate.

La termenul din 15 februarie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin cererea de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează aspecte de netemeinicie privind situația de fapt, recurenta indicând în mod generic și formal aceste dispoziții legale.

În acest context, se reține că obiectul prezentului dosar îl constituie obligarea intimatelor de rând 1 și 2 la plata de despăgubiri pentru distrugerea unor elemente ale liniei de producție pulberi metalice, cu privire la care recurenta a pretins calitatea de proprietar, precum și obligarea tuturor intimaților la plata beneficiului nerealizat din exploatarea acesteia.

Din considerentele hotărârii pronunțate în apel, Înalta Curte constată că aceasta nu conține motive contradictorii, instanța de judecată expunând în mod clar considerentele care stau la baza respingerii apelului declarat. Astfel, prin hotărârea atacată se face inițial trimitere la cele statuate cu putere de lucru judecat în dosarul nr. x/2007 referitor la incidența accesiunii imobiliare, iar în continuare instanța a explicat mecanismul în care funcționează accesiunea imobiliară artificială, prevăzută de art. 494 C. civ. de la 1864, în sensul că aceasta nu depinde nicidecum de existența sau nu a unei lucrări de specialitate, ci se aplică de drept.

În ceea ce privește critica recurentei privind nemotivarea hotărârii atacate, este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Referitor la motivul de casare, prin care recurenta susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține că instanța de apel, în mod amplu și detaliat a expus în considerente argumentele pentru care soluția primei instanțe este temeinică și legală, arătând pe larg motivele pentru care se impune reținerea cu putere de lucru judecat a instituției accesiunii imobiliare artificiale în litigiul dintre părți.

Referitor la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta consideră că instanța de apel nu a analizat argumentele sale ce vizau existența dosarului de executare nr. 125/2008 la SCPPEJ E..

În ceea ce privește acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că aceste aspecte nu au fost evocate în cadrul cererii de apel, reținându-se totodată că recurenta nu a indicat și nici nu a menționat care sunt normele de drept material pretins încălcate de către instanța de apel, context în care aceste critici apar a fi invocate în mod formal.

Prin urmare, toate argumentele recurentei reprezintă o relatare a situației de fapt și a greșitei interpretări a acestei situații de către instanțele anterioare, pe baza probatoriilor administrate în cauză, în absența unor critici de nelegalitate ale recurentei și în condițiile în care instanța nu a identificat neregularități rezultând din încălcarea unor norme de ordine publică, în mod corect s-a reținut că soluția primei instanțe asupra fondului litigiului este legală și temeinică.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel încât criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, acestea vizând temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.

Așadar, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, și că obiect al judecății îl reprezintă exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecință, se constată că recurenta nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în raport cu soluția pronunțată.

Referitor la cererea intimatei-pârâte Biroul Executorului Judecătoresc D. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimata-pârâtă a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 13.000,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în sumă de 11.305 RON cu titlu de onorariu avocațial și în sumă de 1.695,75 RON cheltuieli de deplasare, dovedite prin înscrisurile existente la paginile 77, 78 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă A. S.A. să plătească intimatei-pârâte Biroul Executorului Judecătoresc D. suma de 11.305 RON constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 188/2023 din 3 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, pe care o va obliga la plata sumei de 13.000,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte Biroul Executorului Judecătoresc D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 188/2023 din 3 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S.A., C. S.R.L. și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D..

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 13.000,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2024.