ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 826/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.06.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă, sub nr. dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței, în principal, obligarea pârâtei B. și Salubrizare S.A. la plata sumei de 431250 RON, reprezentând echivalentul remunerației datorate conform clauzelor contractuale pentru perioada 14.01.2021-14.01.2025, cu titlu de daune interese pentru retragerea fără motivare/abuzivă a mandatului reclamantului, iar în subsidiar la plata sumei estimate la 225000 RON, cu titlu de daune interese compensatorii în echivalentul salarizării pentru o perioadă de 24 luni, conform clauzei 6.4.19 din contractul de management nr. x/14.01.2021, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate la suma aferentă capătului de cerere ce va fi admis, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270 și art. 2030 alin. (1) C. civ., art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011 coroborate cu prevederile art. 143 indice 1 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Pârâta a formulat odată cu întâmpinarea și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de management nr. x/14.01.2021, față de nerespectarea dispozițiilor art. 35 și art. 38 alin. (1)-(3) ale O.U.G. nr. 109/2011 la momentul încheierii sale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 209 C. proc. civ., art. 1246 C. civ. și O.U.G. nr. 109/2011.

Prin sentința civilă nr. 1420/14.06.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021 s-au respins atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii principale și păstrării soluției de respingere a cererii reconvenționale.

Ulterior, a declarat apel incident pârâta C. S.A., solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale.

Prin decizia civilă nr. 899/A din 7 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-reclamant A. și de apelanta-pârâtă C. S.A.; totodată, a respins cererea apelantei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurentul-reclamant A. a formulat recurs principal împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea, în parte, a hotărârii recurate.

Recurentul-reclamant a susținut, în esență, că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat prejudiciul încercat, interpretând greșit coroborarea art. 1538 C. civ. cu art. 1532 C. civ.. De asemenea, în mod greșit, instanța de apel a reținut "extrem de probabilă aplicarea art. 1541 C. civ..", pentru că nu a fost invocată de intimată ca și cerere și nici nu a fost invocată de către reclamant prin cerea introductivă și nici în apel.

Recurentul-reclamant a mai susținut faptul că părțile contractului au stabilit cu titlu de clauză penală, în concretizarea dispozițiilor art. 1.538 și urm. C. civ., dreptul reclamantului la daune interese egale cu contravaloarea remunerației totale cuvenite, pe perioada rămasă până la expirarea mandatului, în cazul retragerii abuzive a mandatului, este un rezultat al manifestării principiului autonomiei de voință, iar nu al aplicării în situația dată a dispozițiilor art. 143 indice 1 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii deciziei recurate.

Totodată, pârâta C. S.A. a formulat recurs incident împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecința casării în parte a deciziei atacate.

Recurenta-pârâtă a solicitat, în sinteză, instanței de recurs să constate că prevederile pct. 3.1. din Contractul de mandat cu privire la perioada de 4 ani sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art. 64 din O.U.G. nr. 109/2011, ceea ce atrage nulitatea acestora.

A mai susținut că, în speță, contractul de mandat nr. x/14.01.202 la fost încheiat în numele și pentru societate de către o persoană care nu avea această calitate/atribuție/competență, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011 și art. 143 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, o altă cauză de nulitate. Mai mult, a arătat recurenta-pârâtă, clauza contractuală invocată de recurent, potrivit căreia solicită plata presupuselor "daune interese"' conform dispozițiilor din Contractul de mandat nr. x/14.01.2021, pe lângă faptul că a fost încheiată de către o persoană care nu avea această calitate/atribuție/competență, nu a fost aprobată nici de către Consiliul de Administrație, sens în care înțelege să invoce nulitatea absolută a acestuia.

De asemenea, pretențiile recurentului nu reprezintă daune-interese în condițiile (4) art. 143 indice 1 din Legea nr. 3l/1990, iar cauza invocată nu îndeplinește condițiile unei clauze penale așa cum este prevăzută de C. civ.. Revocarea recurentului din funcția de director Direcție transport mecanizare nu a survenit fără justă cauză, ci raportat la încheierea acestuia cu nerespectarea dispozițiilor legale arătate.

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare față de recursul incident, prin care a solicitat admiterea excepției netimbrării cererii de recurs și respingerea recursului formulat de către C. S.R.L. ca fiind inadmisibil.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul-reclamant, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) și (2) din același cod, excepția netimbrării recursului principal formulat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ..", iar potrivit alin. (2) teza a II-a, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Față de motivul de casare pe care recurentul-reclamant și-a întemeiat recursul, calea extraordinară de atac trebuia timbrată cu 6.761,25 RON, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În speță, prin rezoluția premergătoare din 14 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit că recurentul-reclamant A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.761,25 RON, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa emisă la 15 noiembrie 2023, comunicată recurentului, la 22 noiembrie 2023, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru mai sus arătate, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurent.

În egală măsură, se constată că, în ședința publică din 16 aprilie 2024, recurentul-reclamant A. a arătat că înțelege să nu achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului principal.

Având în vedere că partea nu a dat curs solicitării instanței, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la termenul de judecată acordat în cauză, ținând cont, totodată, și de declarația autorului căii extraordinare de atac, în sensul că înțelege să nu achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului său, Înalta Curte constată că cererea formulată de recurentul-reclamant A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Ca o consecință a soluției dată recursului principal, în ceea ce privește recursul incident formulat de recurenta-pârâtă C. împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispozițiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din același cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reține că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal și faptul că recursul principal promovat de reclamantul A., urmează să fie anulat ca netimbrat, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de pârâta C. a rămas fără efect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 486 alin. (3) teza I din același cod, precum și ale art. 472 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul principal ca netimbrat și va constata ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2024.