ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 709/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 22.03.2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. și SS. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să oblige pârâții să le acorde concediul de odihnă suplimentar de 50 de zile, aferent perioadei 2018-2022, iar pentru viitor câte 10 zile pe an și să le plătească indemnizația de concediu aferentă acestor zile, actualizată, precum și dobânda legală penalizatoare, de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 4224/02.11.2023, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 127 C. proc. civ. pentru a opera prorogarea de competență, întrucât, deși reclamanții au calitatea de personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, cererea lor nu este de competența ei, ci a tribunalului, instanță superioară celei la care își desfășoară activitatea; de aceea, a reținut incidența art. 269 din Codul muncii, potrivit căruia instanța competentă este tribunalul în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă.

Astfel învestit, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința nr. 307/08.02.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2), (2

1

) și (3) C. proc. civ., întrucât reclamanții și-au îndreptat cererea și împotriva Tribunalului Mehedinți, care ar fi fost competent să o judece, astfel că părțile aveau dreptul de a sesiza oricare dintre instanțele de același grad din circumscripția curților de apel cu care se învecinează cea în a cărei rază se află instanța competentă potrivit legii, sens în care aceștia au ales să se adreseze Tribunalului Argeș; a mai reținut că, prin introducerea acțiunii la acest tribunal, reclamanții și-au exercitat dreptul de opțiune și a subliniat că alegerea lor nu mai poate fi cenzurată.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, pentru următoarele considerente:

Reclamanții, în calitate de personal auxiliar și conex la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, au învestit Tribunalul Argeș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției deținând calitatea de pârâți.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reține că, deși reclamanții au calitatea prevăzută de art. 127 alin. (3) C. proc. civ., nu este incidentă ipoteza reglementată de alin. (1) al aceluiași articol, întrucât acțiunea nu este în competența instanței unde aceștia își desfășoară activitatea și nu există o instanță inferioară acesteia, ci a instanței superioare celei la care se află locul lor de muncă, respectiv Tribunalul Mehedinți.

Însă, cât timp Tribunalul Mehedinți are calitatea de pârât, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., în temeiul cărora reclamanții pot sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei rază se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Această normă legală reglementează un drept de opțiune al reclamanților, care au posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată fie la instanța competentă potrivit legii, fie la o altă instanță, de același grad, din raza unei curți de apel învecinate.

Întrucât reclamanții și-au manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Argeș, aflat în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Craiova, în raza căreia se află Tribunalul Mehedinți, care ar fi fost competent să judece conform normelor de dreptul muncii, rezultă că instanța sesizată a devenit competentă teritorial să soluționeze litigiul.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente; o dată exercitat dreptul de opțiune, competența instanței alese, consolidându-se, se definitivează.

Așadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2024.