ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 22 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. și D. S.A., solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor de bani reprezentând întreaga dobândă achitată începând cu 11 iulie 2008 la zi în baza contractului de credit ipotecar nr. x din 14 decembrie 2006, actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între momentul plății și momentul restituirii; la restituirea sumelor de bani reprezentând diferența de dobândă achitată peste procentul de 4,85% reprezentând procentul de dobândă fixă în perioada 14 decembrie 2006 - 11 iulie 2008, actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între momentul plății și momentul restituirii, iar în subsidiar, în măsura în care primul capăt de cerere este neîntemeiat, să restituie sumele de bani încasate excedentar în baza clauzelor abuzive privind dobânda, respectiv diferența dintre dobânda achitată efectiv și dobânda fixă din primul an de contract de 4,85% pe an, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între momentul plății și momentul restituirii.

Pârâta C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes și prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă.

Prin sentința nr. 4476 din 2 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță, față de cererea precizatoare depusă de reclamanți la 17 martie 2021, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare in judecată în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 2812 din 12 noiembrie 2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes și prescripției, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D. S.A., a obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamanților suma de bani reprezentând dobândă achitată efectiv de aceștia peste procentul de 4,85% pentru perioada 14 decembrie 2006 - 11 iulie 2008, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, aferentă sumei de bani reprezentând dobândă achitată efectiv de aceștia peste procentul de 4,85% pentru perioada 14 decembrie 2006 - 11 iulie 2008, începând cu data plății și până la data achitării în integralitate; a obligat pârâta D. S.A. să plătească reclamanților suma de bani reprezentând dobândă achitată efectiv de aceștia peste procentul de 4,85% pentru perioada ulterioară datei de 11 iulie 2008, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație, și dobânda legală, aferentă sumei de bani reprezentând dobândă achitată efectiv de aceștia peste procentul de 4,85% pentru perioada ulterioară datei de 11 iulie 2008, începând cu data plății și până la data achitării în integralitate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel principal pârâtele C. S.A. și D. S.A., iar reclamanții A. și B. au declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 827/2023 din 25 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelurile principale și apelul incident, ca nefondate, și a luat act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs principal pârâtele C. S.A. și D. S.A., iar reclamanții A. și B. au declarat recurs incident.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă C. S.A. a solicitat casarea hotărârii atacate și a invocat, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanța de apel a considerat în mod greșit că este aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului, inclusiv prin actualizarea cu indicele de inflație a sumelor pe care recurenta-pârâtă a fost obligată să le restituie. Susține că au fost greșit aplicate și dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 9/2000 și ale art. 4 din O.G. nr. 13/2011 întrucât acestea sunt incidente pentru plățile efectuate în monedă națională.

Recurenta-pârâtă C. S.A. a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, recurenta-pârâtă D. S.A. a solicitat casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că prin lămurirea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7484 din 17 iunie 2014, instanța nu a constatat existența unei dobânzi fixe pentru toată durata contractuală, ci dimpotriva a menținut dobânda variabilă. Apreciază că judecătorul nu poate interveni în contract și că este obligată să țină cont de voința împrumutatului care a dorit să încheie un contract de împrumut cu dobândă variabilă. Susține că a fost încălcat principiul forței obligatorii a actelor juridice.

Recurenta-pârâtă D. S.A. a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor formulate de recurentele-pârâte.

Prin recursul incident formulat, recurenții-reclamanți A. și B. au solicitat casarea în parte a hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorii căii de atac arată că în mod greșit a fost respins apelul incident pe motiv că susținerile formulate de reclamanți în apel reprezintă motive de nulitate a contractului de cesiune. Susțin că au argumentat că cesionara D. S.A. nu avea dreptul de a percepe dobânzi și că acest argument, împreună cu prevederile legale invocate, nu au fost avute în vedere.

Recurenții-reclamanți au indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A., se constată că recursul are ca obiect decizia civilă nr. 827/2023 din 25 mai 2023 prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului. Autoarea căii de atac a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată că recurentei i s-a pus în vedere să indice cuantumul pretențiilor contestate și să timbreze corespunzător, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs. Partea nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

În urma verificării evidențelor din programul Ecris nu rezultă că autoarea căii de atac ar fi formulat cerere de reexaminare sau de acordare de facilități la plata taxei de timbru.

Văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a anula, ca netimbrat, recursul declarat de această recurenta-pârâtă.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A., Înalta Curte reține inexistența motivelor de nelegalitate întrucât din cererea de recurs nu se desprind critici care să poată fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greșit aplicată.

Prin memoriul de recurs sunt reluate argumentele din apel, autoarea căii de atac solicitând instanței să reanalizeze dacă a fost respectat principiul forței obligatorii a contractului, statuările din Cauza nr. 269/19 și jurisprudența instanței supreme în ceea ce privește soluțiile pe care judecătorul le poate adopta referitor la restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă în situația în care formula de calcul a dobânzii fusese înlăturată din contract printr-o altă hotărâre.

De altfel, recurenta-pârâtă reia în conținutul memoriului de recurs aceleași critici formulate pe calea apelului, cărora instanța de apel le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei. Recurenta nu formulează critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel, ci solicită implicit, o rejudecare a acestuia.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Analizând recursul incident declarat de recurenții-reclamanți A. și B., față de dispozițiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., potrivit cărora recursul incident rămâne fără efect dacă recursul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului și având în vedere soluția de anulare a recursurilor declarate de C. S.A. și de D. S.A., instanța supremă urmează a constata ca rămas fără efect recursul incident.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 486 alin. (2) și (3) raportat la art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă C., în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A., iar în temeiul art. 491 raportat la art. 472 și la art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenții-reclamanți A. și B., împotriva deciziei civile nr. 827/2023 din 25 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 827/2023 din 25 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 827/2023 din 25 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 827/2023 din 25 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2024.