ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1845/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 05.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării obligarea primilor doi pârâți la acordarea dreptului de a beneficia de câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar pe an, începând cu data de 02.02.1998, dată de la care s-a dispus acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă, conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2308/C/27.11.1998, raportat și la data începerii activității fiecărui reclamant și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant, plata sumelor reprezentând compensarea în bani a indemnizației de concediu aferente acestor perioade pentru fiecare reclamant, sumele de bani corespunzătoare să fie actualizate cu indicele de inflație și cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, obligarea celui de-al treilea pârât la alocarea fondurilor bugetare necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate.

Reclamanții au arătat, în esență, că fac parte din categoria personalului contractual din cadrul Tribunalului Neamț, deținând funcțiile de inginer constructor - expert 1A, administrator - referent de specialitate I și muncitori calificați I, beneficiind de concediu de odihnă de 25 zile lucrătoare anual.

În drept, au fost invocate Ordinele ministrului Justiției nr. 617/C/12.02.2018, nr. 1361/C/13.04.2018, nr. 2467/C/21.04.2021, Ordinul ministrului Finanțelor nr. 1329/25.10.2021, Hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-619/16, Sebastian W. Kreuziger c/Land Berlin.

Prin sentința civilă nr. 1124 din data de 05.12.2023, Tribunalul Neamț a admis excepția de necompetență teritorială invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. și E. și pe pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminări, în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Neamț a reținut, în esență, că pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție Curtea a invocat excepția necompetenței teritoriale în considerarea calității de pârât a instanței căreia i-a fost adresată cererea reclamanților, dispozițiile art. 127 C. proc. civ., având ca rațiune exigențele unei proceduri echitabile, astfel ca în judecarea unei pricini în care o instanță căreia i se adresează cererea are calitatea de parte, să nu existe niciun element de natură a putea altera garanțiile de imparțialitate ce trebuie să însoțească orice procedură judiciară ori de natură a crea vreo aparență de soluționare părtinitoare a cauzei.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Mureș, secția Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 3119 din data de 06.06.2024 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanți, în favoarea Tribunalului Neamț.

În motivare, s-a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) și (2)

1

din C. proc. civ., care, în esență, privite în mod coroborat, stabilesc că dacă este chemată în proces o instanță de judecată, iar competența de soluționare a pricinii, potrivit regulilor de drept comun, ar aparține chiar instanței respective sau unei instanței inferioare acesteia, reclamantul are la îndemână posibilitatea de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În prezenta pricină, calitatea de pârât o dețin deopotrivă Tribunalul Neamț (instanța competentă să soluționeze pricina potrivit dreptului comun), precum și Curtea de Apel Bacău (instanța superioară instanței competente), iar Curtea de Apel Târgu-Mureș este o curte de apel învecinată, instanțele din raza de competentă a acesteia fiind competente alternativ, astfel încât a apreciat a fi evident dreptul de opțiune al reclamanților, de a sesiza o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate.

De asemenea, Tribunalul Mureș a apreciat a fi aplicabile prevederile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cu care, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, odată făcută această alegere de către reclamanți, competența care anterior a fost alternativă devenind exclusivă, nici instanța competentă alternativ sesizată și nici vreo altă parte, neputând să invoce vreo necompetență.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și Tribunalul Mureș, secția Civilă, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., în timp ce Tribunalul Mureș a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2)

1

, coroborate cu art. 116 C. proc. civ.

Acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții fac parte din categoria personalului contractual din cadrul Tribunalului Neamț, deținând funcțiile de inginer constructor - expert 1A, administrator - referent de specialitate I și muncitori calificați I.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că dispozițiile legale care reglementează competența teritorială în materia litigiilor de muncă sunt de ordine publică, iar nu privată, întrucât tind să protejeze partea considerată vulnerabilă în raportul juridic dedus judecății, și anume salariatul. Aceste norme sunt instituite, astfel, în considerarea unui interes public, părțile neavând posibilitatea de a deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, reclamanții, cu domiciliul în Piatra Neamț, fac parte din categoria personalului contractual din cadrul Tribunalului Neamț, astfel încât competența aparține, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau reședința, și respectiv, locul de muncă. În aceste condiții, competența teritorială de soluționare a litigiului de muncă dedus judecății aparține Tribunalului Neamț, aflat în circumscripția Curții de Apel Bacău.

Însă, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Neamț), devin incidente prevederile art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanții pot sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Prin urmare, este reglementată o competență teritorială facultativă, lăsată la alegerea reclamantului, iar nu o competență obligatorie precum în ipoteza de la alin. (1) a art. 127 C. proc. civ.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ. face trimitere la dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, care este astfel aplicabil în situația în care cererea de chemare în judecată este introdusă împotriva unei instanțe de judecată.

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Prin urmare, în ipoteza conflictelor individuale de muncă în care pârâta este chiar instanța competentă să judece cauza (cum este și cauza dedusă judecății), reclamantul are un drept de opțiune numai între instanța competentă și instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Utilizarea predicatului "poate", în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Reclamanții au înțeles să uzeze de dreptul conferit de art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

C. proc. civ., învestind cu soluționarea litigiului Tribunalul Neamț.

Așa fiind, constatând că autorii cererii de chemare în judecată și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

, Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 116, va stabili, în baza art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.