ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1643/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la 17.02.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; a mai solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne să-i plătească sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de comisar șef de poliție deținut, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

A invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport cu art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituție.

Prin sentința nr. 196/2023/CAF/11.05.2023, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că obiectul demersului judiciar - acțiune în despăgubiri, ca urmare a aplicării dispozițiilor unei ordonanțe de guvern, cu privire la care reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate - și temeiul juridic invocat, art. 9 din Legea nr. 554/2004, atrag competența instanței de contencios administrativ, întrucât izvorul direct al prejudiciului pretins este actul normativ adoptat de guvern, autoritate emitentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. De aceea, în temeiul art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege, competența revine curții de apel în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului.

Astfel învestită, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 1297/25.09.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că obiectul principal al cererii este obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 59/2017, astfel că sunt incidente prevederile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora soluționarea cauzelor având ca obiect plata drepturilor de pensii intră în sfera de competență a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. A mai reținut că invocarea neconstituționalității prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 drept motiv al cererii de restituire nu echivalează cu formularea unei acțiuni împotriva Guvernului, deoarece nu are ca obiect pretenții ce se circumscriu prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ci numai obligarea acestui pârât să asigure fondurile necesare pentru plata sumelor de către cealaltă pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 180/2024LM/AS/24.04.2024, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

A reținut că acțiunea reclamantului este de competența instanței de contencios administrativ, având în vedere temeiul juridic și caracterul de act administrativ al ordonanței de urgență contestate, emisă de Guvernul României - autoritate publică centrală, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere domiciliul titularului acțiunii, pe raza județului Giurgiu, competența materială aparține Curții de Apel București.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar pentru repararea prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/200, reprezentând diferențe ale dreptului la pensie ce i s-ar cuveni în urma desființării actului normativ atacat.

Așadar, acțiunea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în anularea O.U.G. nr. 59/2017 și capete de cerere accesorii, privind despăgubirile, actualizarea acestora cu inflația, precum și dobânda legală, formulate sub condiția admiterii celui principal, acestea urmând a fi soluționate, potrivit art. 123 C. proc. civ., de instanța competentă pentru cererea principală.

Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi".

Pe de altă parte, art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.", iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, " Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Examinând obiectul și motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că principalul capăt de cerere se circumscrie ipotezelor reglementate de dispozițiile legale anterior evocate, întrucât autorul acțiunii vizează desființarea actului normativ ce a cauzat vătămarea drepturilor sale, astfel că prezentul litigiu intră sub jurisdicția instanțelor de contencios administrativ.

Cu privire la stabilirea instanței competente material, Înalta Curte constată incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speță, emitentul actului normativ ce face obiectul litigiului este Guvernul României, autoritate publică centrală, astfel că instanța competentă material să soluționeze cauza este curtea de apel.

Stabilirea instanței competente teritorial se va face pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. (...)".

Din actele dosarului, rezultă că reclamantul, persoană fizică, are domiciliul în județul Giurgiu, astfel că instanța competentă este, raportat la competența materială asupra căreia s-a statuat anterior, Curtea de Apel București.

În consecință, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.