ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1531/2024

HOTĂRÂRE

18.09.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1531/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la 22.02.2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de agent șef principal, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

În drept, a invocat prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1) alin. (2) alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția puterii lucrului judecat față de sentința civilă nr. 425/19.12.2019 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2019, excepția inadmisibilității cererii, deoarece reclamantul nu a contestat decizia de pensionare, excepția inadmisibilității pentru că nu sunt îndeplinite condițiile pentru cererea în constatarea unui drept și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2017-2020, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea solicitării reclamantului ca nefondată.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția necompetenței funcționale, arătând că, față de art. 100-101 din Legea nr. 223/2015, competența de soluționare a cauzei revine unui complet specializat în materia drepturilor de asigurări sociale din cadrul tribunalului. Totodată, a invocat excepția nulității cererii, pentru lipsa motivării acesteia, precum și excepția inadmisibilității acțiunii pentru că fondul cauzei se identică cu excepția de neconstituționalitate, excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, deoarece nu se circumscrie ipotezei art. 9 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei capacității juridice și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 275/2023/CAF din 22 iunie 2023, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

În esență, Tribunalul Giurgiu a reținut că obiectul cauzei se încadrează în sfera prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât se solicită despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, neavând importanță care este obiectul ordonanței vizate, astfel că prezenta acțiune este de competența instanței de contencios administrativ.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze prezenta cauză, Tribunalul Giurgiu a reținut că este sesizată cu un litigiu care privește o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, astfel că acesta se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprodus anterior. Competența teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Curții de Apel București.

Prin urmare, Tribunalul Giurgiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2023

Prin sentința civilă nr. 1449/2023 din 16 octombrie 2023, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că reclamantul din prezenta cauză are calitatea de pensionar militar, iar obiectul litigiului este reprezentat de plata unor sume de bani, rezultate din indexarea și actualizarea diferită a pensiei reclamantului, urmare a modificării dispozițiilor art. 59-60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, pe care reclamantul o apreciază ca fiind neconstituțională.

A mai reținut instanța că există dispoziții speciale cu privire la competența de soluționare a cauzei, respectiv prevederile art. 101-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, potrivit cărora competența de soluționarea a tuturor cauzelor având ca obiect stabilirea și plata drepturilor de pensii revine tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.

Totodată curtea de apel a reținut că prezenta cauză se circumscrie obiectului vizat de aceste dispoziții legale, reclamantul solicitând plata unor drepturi ce țin de pensia sa militară, respectiv de pretinsa actualizare și limitare nelegală a acesteia, nelegalitate invocată în raport de pretinsa neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017. Invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

De asemenea, instanța a reținut că simpla invocare a unei excepții de neconstituționalitate a unei ordonanțe de urgență aplicabile în cauză nu atrage competența instanței de contencios administrativ, câtă vreme excepțiile de neconstituționalitate a tuturor actelor normative primare, inclusiv ordonanțe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante. Curtea de apel a avut în vedere, pentru a reține concluzia de mai sus, și cadrul procesual definit de către reclamant, care dorește să se judece nu doar cu Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanței de urgență pretins neconstituționale, ci și cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului. Or, a reținut instanța, în cauză, capătul de cerere formulat în contradictoriu cu Guvernul României nu are ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G nr. 59/2017, ci asigurarea fondurilor necesare pentru plata sumelor solicitate de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne. Curtea a constatat că alocarea fondurilor necesare nu reprezintă o formă de manifestare a obligației de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G nr. 59/2017. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere împrejurarea că, obligația de asigurare a fondurilor necesare formulată în contradictoriu cu Guvernul României este subsecventă obligației Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumele reținute rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015 în forma anterioară modificării prin O.U.G.59/2017. În acest context, s-a reținut că prin capătul de cerere formulat în contradictoriu cu Guvernul României nu se tinde la o reparare a pretinsului prejudiciu invocat de reclamant, ci doar la o eventuală asigurare a condițiilor necesare realizării reparării prejudiciu de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, situație care nu se circumscrie însă, dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă sub număr de dosar x/2023

Prin sentința civilă nr. 230/2024/LM/AS din 20 mai 2024, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Giurgiu a reținut că potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ., Curțile de apel judecă: 1. în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Totodată, a constatat că în prezenta cauză reclamantul a invocat faptul că drepturile și interesele sale legitime au fost vătămate prin modificările aduse Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, de dispozițiile art. VII, pct. 1, 2 și 3 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59 din 4 august 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 7 august 2017. Așadar, instanța a reținut că temeiul juridic al acțiunii deduse judecății este reprezentat de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind de competența instanței de contencios administrativ, nefiind un litigiu în materia asigurărilor sociale, dintre cele prevăzute la Capitolul VI Jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat din Legea nr. 223/2015.

Tribunalul Giurgiu a reținut că această competență este atrasă de caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, așa cum rezultă în mod expres din paragraful nr. 34 al Deciziei Curții Constituționale nr. 4/2017, ("În acest context, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu Legea fundamentală.").

În aceste condiții, văzând faptul că O.U.G. nr. 59/2017 este emisă de Guvernul României, pârâtă în prezenta cauză, care este o autoritate centrală, instanța a constatat că este competentă cu soluționarea prezentei cauze Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere și domiciliul reclamantului, care este în județul Giurgiu, respectiv prevederile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII- a de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Giurgiu, secția Civilă și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantului de a se constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării și să se dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Totodată, reclamantul a solicitat desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, precum și obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Așadar, reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acțiunii se regăsește în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum și faptul că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente și având în vedere că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, autoritate publică centrală, competența materială revine secției de contencios administrativ a curții de apel.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.