ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2024

HOTĂRÂRE

22.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la 23 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv decembrie 2016, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, precum și obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie și H.G. nr. 28/2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de agent șef de poliție, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acțiune, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (2) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Pârâții au depus întâmpinări prin care au invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a curții de apel.

Prin sentința civilă nr. 200 din 29 iunie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă complet specializat în soluționarea cauzelor privind asigurările sociale.

În esență, Curtea de Apel Iași a reținut că reclamanta urmărește să obțină diferența dintre pensia la care ar fi avut dreptul prin aplicarea art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și pensia plafonată, prin aplicarea ordonanței de urgență apreciată de reclamantă ca neconstituțională. Față de prevederile art. 100 - art. 104 din Legea nr. 223/2015 și ale art. 95 pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, instanța a constatat că este competent să soluționeze cauza tribunalul de la domiciliul reclamantei prin intermediul secției sau completului specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Iași, secția I civilă, fiind înregistrată sub nr. x/2023.

La termenul de la 25 martie 2024, Tribunalul Iași a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 577 din 26 martie 2024, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În esență, Tribunalul Iași a reținut că reclamanta, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămată în drepturile sale prin modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 și că a învestit instanțele cu soluționarea unei acțiuni cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel prin care a solicitat constatarea vătămării produse prin adoptarea unei ordonanțe de urgență pe care o consideră neconstituțională și solicită acordarea de despăgubiri, obiect ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ. A mai reținut că în raport de motivele invocate în cererea de chemare în judecată și prevederile legale, art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența funcțională aparține instanței de contencios administrativ, iar competența materială aparține curții de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Iași, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că reclamanta se consideră vătămată de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Așadar, cererea cu soluționarea căreia au fost învestite instanțele privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.