ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2024

HOTĂRÂRE

24.09.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 14.06.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor-Romsilva Direcția Silvică Galați la reluarea plății către reclamant a indemnizației neimpozabile în cuantum de 30% din salariul mediu pe economie, indexarea sumelor ce reprezintă indemnizația lunară în cuantum de 30% din salariul mediu pe economie cu indicele de inflație de la data când trebuia efectuată plata și până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata către reclamant a dobânzii legale penalizatoare pentru sumele datorate în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 59/2000, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la plata dobânzii remuneratorii stabilite de către BNR pentru sumele datorate în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 59/2000.

Prin sentința civilă nr. 109/19.02.2024, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva Direcția Silvică Galați spre competentă soluționare Tribunalului Vaslui, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, raportându-se la dispozițiile art. 269 din Codul muncii și față de împrejurarea că reclamantul are domiciliul în municipiul Bârlad, a reținut că instanța competentă a soluționa cauza este tribunalul din raza domiciliului reclamantului, respectiv Tribunalul Vaslui.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția Civilă, sub nr. x/2023, care, prin sentința civilă nr. 964/2024 din data de 20 iunie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați; a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul dispozițiilor art. 134 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a evocat dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și a reținut că, în privința competenței teritoriale, legislația muncii derogă de la dreptul comun [art. 107 alin. (1) C. proc. civ..], în sensul că aceasta aparține nu instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, ci celei de la domiciliul (sau reședința) reclamantului (după caz, sediul acestuia), sau locul de muncă. În opinia celei instanței de trimitere, derogarea este justificată având în vedere că de cele mai multe ori calitatea de reclamant o are salariatul, creându-i-se astfel o facilitate, ca măsură de protecție.

În cauza de față, conform mențiunilor din cererea de chemare în judecată, domiciliul reclamantului este în mun. Bârlad, jud. Vaslui, dar locul de derulare a raporturilor de muncă se află în Galați, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care atât Tribunalul Vaslui, cât și Tribunalul Galați erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei.

Însă, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Galați, reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul său de muncă, sens în care a menționat și Decizia nr. 235/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 15 iulie 2024.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant privește un conflict de muncă, aspect reținut de ambele instanțe, iar, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială în cazul acestor litigii aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

În cauza dedusă judecății, reclamantul, deși are domiciliul în județul Vaslui, a ales să introducă cererea de chemare în judecată având ca obiect un conflict individual de muncă (potrivit art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011) la tribunalul de la locul de muncă stipulat în contractul colectiv de muncă dintre părțile aflate în proces.

Potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantului, care, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la o instanța în circumscripția căreia se află locul de muncă, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina.

În consecință, odată făcută această opțiune, reclamantul nu mai poate reveni, pârâtul nu poate cere declinarea competenței, iar instanța, dacă a fost corect sesizată (ca instanță de la locul de muncă al reclamantului, deci fără încălcarea acestor norme imperative și limitative de competență), nu poate, din oficiu, să își decline competența.

Notează Înalta Curte că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Galați, reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul său de muncă, pe care l-a și indicat, de altfel, în cuprinsul actului de sesizare.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Galați, secția I Civilă.