ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1558/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1558/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 19 septembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamantul Tribunalul Dolj a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, la restituirea sumei de 17.016 RON, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite de către angajator salariaților proprii, suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, datorată pentru luna noiembrie 2022, în temeiul art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005.
Prin încheierea din 16 noiembrie 2023, dată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a luat act de încheierea nr. 2369 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a admis cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Dolj, la Tribunalul Gorj.
În consecință, s-a înaintat dosarul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată la 23 noiembrie 2023 pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub același număr de dosar.
Prin sentința nr. 17 din 11 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
În motivare, instanța a reținut că față de calitatea de reclamant a Tribunalului Dolj, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele arătate la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Gorj neregăsindu-se între aceste instanțe, deoarece este în circumscripția aceleiași curți de apel, respectiv a Curții de Apel Craiova.
În consecință, instanța a declinat soluționarea cauzei Tribunalului Vâlcea în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2
1
) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată la 31 ianuarie 2024 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub același număr de dosar.
Prin sentința civilă nr. 1330 din 25 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În argumentarea soluției, s-a reținut că instanța supremă, urmarea strămutării cauzei, a stabilit competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului Gorj, astfel că, această din urmă instanță, nu mai avea posibilitatea de a proceda la o altă verificare a competenței, din punct de vedere teritorial, fiind o situație de excepție în cazul strămutării. Or, singura discuție posibilă sub aspectul competenței putea viza competența materială, orice altă interpretare lipsind de efecte hotărârea de strămutare.
Dosarul a fost înregistrat la 12 iunie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Gorj și Tribunalul Vâlcea, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, pentru următoarele considerente:
Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Cele două instanțe care au generat conflictul negativ de competență, respectiv Tribunalul Gorj și Tribunalul Vâlcea, au apreciat diferit asupra corelației dintre efectele hotărârii de strămutare a cauzei, pronunțate în condițiile prevăzute de art. 140 alin. (2) C. proc. civ., și competența specială, determinată potrivit art. 127 alin. (1) și (2
1
) din același cod.
În cauză, Tribunalul Dolj, în calitate de reclamant, a introdus pe rolul Tribunalului Dolj o acțiune în pretenții având ca obiect restituirea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite de către angajator salariaților proprii și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, datorată pentru luna noiembrie 2022.
Prin încheierea nr. 2369 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis cererea formulată de petenta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Dolj, dispunându-se strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Gorj.
Contrar celor reținute de Tribunalul Gorj, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei nu mai pot fi avute în vedere dispozițiile speciale prevăzute la art. 127 alin. (1) și (2
1
) C. proc. civ., întrucât prin încheierea evocată a fost admisă cererea de strămutare a cauzei, procesul fiind trimis spre a fi judecat de această instanță.
Este de subliniat faptul că strămutarea reprezintă un caz de prorogare judecătorească a competenței, deoarece competența instanței la care s-a strămutat pricina este efectul hotărârii judecătorești care a încuviințat cererea de strămutare.
Totodată, este de menționat că încheierea asupra strămutării este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare, instanța căreia i s-a trimis dosarul este obligată să respecte măsura strămutării cauzei, dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât aceasta reprezintă un caz de prorogare judecătorească de competență, care împiedică repunerea în discuție a aspectelor definitiv tranșate și intrate în autoritate de lucru judecat.
Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 140 și urm. C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.