ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1411/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 01.02.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. și S.C. I. S.R.L., a formulat cerere revocatorie și în declararea simulațiilor.

I. În ce privește pârâta S.C. G. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1) În principal, revocarea cesiunii de părți sociale încheiată între debitoarea sa personală, C., și nepotul acesteia, D., materializată în cuprinsul hotărârii A.G.A. din 29.07.2019 a societății G. S.R.L., prin care C. a cedat, iar D. a cesionat 4 părți sociale reprezentând 2% din capitalul social al societății, în valoare totală de 40 Ron.

În subsidiar, declararea simulației cesiunii de părți sociale astfel perfectată, constatându-se faptul că proprietarul real și cesionar al părților sociale este în continuare debitoarea sa personală, C., deopotrivă cu faptul că D. este o persoană interpusă.

De asemenea, drept efect al constatării simulației cesiunii, a solicitat să se declare simulația parțială a hotărârii A.G.A. din 29.07.2019, precum și a Actului Constitutiv actualizat al societății.

2) Declararea simulației cesiunii de părți sociale perfectate între E. și D., materializată în cuprinsul hotărârii A.G.A. din 29.07.2019 a societății G. S.R.L., prin care E. a cedat, iar D. a cesionat 96 părți sociale reprezentând 48% din capitalul social, în valoare totală de 960 Ron, constatându-se faptul că proprietarul real și cesionar al acestor părți sociale este debitorul său personal, B., precum și că D. este o persoană interpusă.

Drept efect al constatării simulației cesiunii, a solicitat să se declare simulația parțială a hotărârii A.G.A. din 29.07.2019, precum și a Actului Constitutiv actualizat.

3) Declararea simulației cesiunii de părți sociale perfectate între E. și D., materializată în cuprinsul hotărârii A.G.A. din 06.11.2020 a societății G. S.R.L., prin care E. a cedat, iar D. a cesionat 100 părți sociale reprezentând 50% din capitalul social, în valoare totală de 1.000 Ron, constatându-se faptul că proprietarul real și cesionar al acestor părți sociale este debitorul său personal, B., precum și că D. este o persoană interpusă.

Drept efect al constatării simulației cesiunii, a solicitat să se declare simulația hotărârii A.G.A. din 06.11.2020, precum și a Actului Constitutiv actualizat.

4) Urmare a admiterii cererilor anterioare, a solicitat să se dispună comunicarea către O.R.C. Buzău a unui exemplar al hotărârii, în vederea publicării acesteia.

5) A solicitat, totodată, înființarea un sechestru asigurător asupra părților sociale ale societății G. S.R.L., până la soluționarea cauzei.

II. În ce privește societatea H. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1) Declararea simulației cesiunii de părți sociale perfectate între E. și D., materializată în cuprinsul hotărârii A.G.A. din 06.11.2020, prin care E. a cedat, iar D. a cesionat 20 părți sociale reprezentând 100% din capitalul social, în valoare totală de 200 Ron, constatându-se faptul că proprietarul real și cesionar al acestor părți sociale este debitorul său personal, B., precum și că D. este o persoană interpusă.

Drept efect al constatării simulației cesiunii, a solicitat să se declare simulația hotărârii A.G.A. din 06.11.2020, precum și a Actului Constitutiv actualizat.

2) Urmare a admiterii cererilor anterioare, a solicitat să se dispună comunicarea către O.R.C. Buzău a unui exemplar al hotărârii, în vederea publicării acesteia.

3) Înființarea unui sechestru asigurător asupra părților sociale ale societății H. S.R.L., până la soluționarea cauzei.

III. În ce privește societatea I. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1) Declararea simulației actului constitutiv al societății I. S.R.L., ce are un capital social vărsat de 200 Ron, fiind împărțit într-un număr de 20 de părți sociale cu o valoare nominală de 10 RON/parte socială, constatându-se faptul că asociații reali ai societății sunt B. și C., precum și că E. și F. sunt persoane interpuse.

2) Drept efect al admiterii cererii anterioare, a solicitat să se dispună comunicarea către O.R.C. Buzău a unui exemplar al hotărârii, în vederea publicării acesteia.

3) Înființarea unui sechestru asigurător asupra părților sociale ale societății I. S.R.L., până la soluționarea cauzei.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1289 și urm. C. civ., art. 1532 și urm. C. civ., art. 1289 și urm. C. civ. și art. 1175 și urm. C. civ., art. 194 și urm. C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la 30.03.2021, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de instituire sechestru asigurător, ca fiind neîntemeiată.

Pârâtele S.C. G. S.R.L. și S.C. H. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a invocat excepția tardivității formulării întâmpinării.

Prin încheierea din 19.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de strămutare a procesului, formulată de petenta A., și dispusă strămutarea cauzei înregistrate în dosarul nr. x/2021 de la Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a păstrat actele de procedură efectuate până la data pronunțării încheierii asupra cererii de instituire sechestru asigurător, desființată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare, și restituirea către petentă a taxei judiciare de timbru achitate în dosarul nr. x/2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 26.07.2021, sub nr. x/2021, care, prin încheierea din 20.12.2021, a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător.

Au fost administrate probe, respectiv înscrisuri și interogatoriul pârâților.

Prin sentința nr. 543/07.07.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de probatorii formulată de reclamantă, ca nefiind utilă cauzei, a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâta S.C. G. S.R.L. a sumei de 7.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând anularea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare unei instanțe egale în grad cu Tribunalul Dâmbovița, iar în subsidiar, schimbarea în tot și admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă S.C. G. S.R.L. a invocat excepția tardivității formulării apelului față de depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 468 C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a solicitat respingerea excepției tardivității apelului.

Prin încheierea nr. 288/09.02.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta A. și a dispus strămutarea procesului de la Curtea de Apel Ploiești, la Curtea de Apel Brașov, actele îndeplinite fiind păstrate.

Prin decizia civilă nr. 1026/Ap/07.06.2023, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția tardivității apelului, a respins ca tardiv apelul și a obligat reclamanta la plata către intimata-pârâtă S.C. G. S.R.L. a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, aferente apelului.

Împotriva acestei decizii civile a promovat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., și a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., autoarea recursului a susținut că instanța de apel nu a fost constituită potrivit dispozițiilor legale.

Detaliind, a arătat că, astfel cum reiese din conținutul hotărârii nr. 82/16.11.2022 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov, completul C4A Civil, desemnat aleatoriu cu soluționarea apelului, era compus din doamnele magistrat J. și K., însă la ambele termene de judecată, completul a fost compus din doamnele magistrat J. și L. (care a înlocuit-o pe doamna magistrat K.), fără ca la dosarul cauzei să existe vreun proces-verbal care să evidențieze un incident de natură a modifica componența completului.

În continuare, a învederat că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu, instituită prin Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, reprezintă o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, care corespunde rigorilor impuse de art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului; în consecință, nerespectarea principiului repartizării aleatorii reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din convenție.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că în mod greșit instanța de apel a respins apelul ca tardiv formulat, în condițiile în care acesta a fost expediat, prin poștă, în a 29-a zi de la momentul comunicării sentinței pronunțate de instanța de fond.

În susținere, a afirmat că, deși instanța de prim control a reținut în mod corect data comunicării către aceasta a sentinței pronunțate de tribunal și data la care a aceasta a depus la poștă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și conținut declarat apelul, a calculat în mod greșit zilele scurse de la momentul comunicării hotărârii și până la momentul depunerii căii de atac, concluzionând în mod eronat că apelul a fost depus peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Drept urmare, calculând corect termenul, a solicitat a se constata că ultima zi în care calea de atac ordinară putea fi depusă era 25.11.2022, astfel că apelul expediat la 23.11.2022 a fost declarat în termen.

În raport de aceste critici argumentate, a considerat că nu se mai impune a prezenta motivele pentru care considerentele instanței de apel raportat la necomunicarea sentinței la adresa solicitată sunt nefondate.

În fine, a reiterat solicitarea de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte instanțe, cu excepția Curții de Apel Ploiești și a oricărei curți de apel ce se învecinează cu aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 497 teza a II-a C. proc. civ. și pentru interesul bunei administrări a justiției, motivat de influența intimaților-pârâți asupra instanțelor din circumscripția Curții de Apel Ploiești și a celor învecinate acestei instanțe.

Cu privire la această solicitare, recurenta a susținut că numărarea greșită a zilelor din calendar, cu ocazia examinării excepției de tardivitate a apelului, constituie o nouă dovadă a influenței exercitată de părțile adverse asupra Curții de Apel Brașov, subliniind că natura cauzei, calitatea părilor și caracterul repetat al unor erori în instrumentarea procesului, o îndreptățesc să aprecieze că influența pe care o exercită părțile adverse nu se rezumă la instanțele din raza Curții de Apel Ploiești ci și la curțile de apel învecinate, unde își desfășoară activitatea rude, prieteni și parteneri de afaceri ale acestora.

Prin întâmpinarea înaintată la dosar la 29.11.2023, intimata-pârâtă S.C. G. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, din perspectiva faptului că ambele motive de recurs puteau fi invocate în cursul judecății apelului, invocând în acest sens prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. care permit invocarea motivelor de recurs numai dacă acestea nu puteau fi invocate prin calea de atac a apelului sau în cursul judecării apelului, nefiind admisibilă invocarea lor omisso medio.

Făcând trimitere și la dispozițiile art. 178 C. proc. civ. care permit invocarea nulităților absolute în orice stare a procesului, dacă legea nu prevede altfel, intimata a susținut că art. 488 alin. (2) C. proc. civ. constituie o derogare prin care legea prevede altfel, respectiv permite invocarea unor astfel de excepții direct în recurs numai dacă nu au putut fi invocate prin apel sau în cursul judecării apelului. Din această perspectivă, intimata a apreciat că aspectul legat de eventuala greșită compunere a completului de judecată putea fi invocat în cursul judecării apelului, în timp ce aspectul ce ține de declararea în termen a apelului putea fi invocat prin chiar apelul declarat în cauză.

În subsidiar, intimata G. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, câtă vreme instanța de prim control judiciar a pronunțat hotărârea atacată cu respectarea regulilor de procedură.

Făcând o analiză teoretică și jurisprudențială a motivului de casare prev. de art. 488 pct. 2 C. proc. civ. invocat de recurentă, intimata a susținut că, în fapt, eventualitatea unei alcătuiri nelegale a completului ar putea fi reținută numai dacă schimbarea compunerii s-a produs în afara cadrului legal și regulamentar, sens în care a solicitat ca, în examinarea temeiniciei acestui motiv de recurs, să se solicite Curții de Apel Brașov temeiul care a condus la modificarea componenței completului, simpla inexistență la dosar a actului care a generat această modificare nefiind de natură a atrage nulitatea hotărârii.

În ce privește al doilea motiv de recurs, intimata a susținut că soluția și raționamentul instanței de apel sunt corecte în raport de data reală a comunicării hotărârii la domiciliul reclamantei și că, în realitate, în cuprinsul deciziei atacate s-a strecurat o eroare materială privitoare la data avută în vedere de instanța de apel ca fiind data de la care a început să curgă termenul de apel, recurenta însăși, în fața instanței de apel nesusținând că ar fi depus apelul în termen și solicitând a se constata doar că hotărârea i-a fost comunicată la o adresă greșită astfel că apelul ar trebui considerat ca fiind depus în termen, încercând să justifice întârzierea cu bilete de avion cu care a încercat să dovedească faptul că în acea perioadă a fost plecată din țară.

Intimatul-pârât D., la 27.11.2023, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Sub un prim aspect, a apreciat că hotărârea este legală iar primul motiv de recurs invocat este nefondat deoarece completul de judecată a fost constituit cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a cauzelor, sens în care, invocând art. 11 din Legea nr. 304/2022, ce reglementează principiul continuității completului și excepțiile de la acest principiu, a susținut că înlocuirea judecătorului în complet s-a realizat în temeiul unei hotărâri a colegiului de conducere, în baza unor motive obiective care au împiedicat judecătorul să participe la judecată.

În ce privește al doilea motiv de recurs, a susținut că hotărârea primei instanțe a fost transmisă reclamantei la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură anterior datei de 22.10.2022, iar mențiunea din considerentele decizie din apel privind data de 25.10.2022, ca dată a transmiterii hotărârii, reprezintă o eroare materială.

Pe de altă parte, a subliniat că și în accepțiunea reprezentantului recurentei apelul a fost depus peste termen, acesta încercând să justifice întârzierea prin faptul că hotărârea nu a fost comunicată la adresa solicitată, ci la o altă adresă, fără însă a solicita repunerea în termen și fără a critica actul de procedură al comunicării.

Recurenta-reclamantă, prin răspunsul la întâmpinare, depus la 19.01.2024, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității ca nefondată, motivat de faptul că, prin recurs, nu a formulat cereri noi; totodată, a învederat că, înaintea fiecărui termen de judecată, reprezentanții convenționali ai acesteia au consultat dosarul și au constatat că nu există niciun document care să ateste necesitatea schimbării membrilor completului, iar instanța nu a făcut nicio observație asupra acestui aspect și nici nu l-a pus în discuția părților. Pe de altă parte, a subliniat că data de 25.10.2022 nu este o eroare materială, cum greșit afirmă intimații-pârâți, ci este data înscrisă pe procesul-verbal de comunicare al hotărârii la fosta reședință, cu ignorarea solicitării sale de comunicare a hotărârii la o altă adresă, cerere depusă la dosar.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. G. S.R.L. prin întâmpinare, Înalta Curte reține că aceasta nu poate fi primită.

În această privință, Înalta Curte reamintește că trebuie făcută distincția între inadmisibilitatea căii de atac a recursului, sancțiune procesuală ce intervine atunci când partea nu are acces la această cale de atac, deoarece legea nu o prevede sau o exclude în mod expres, și exigența stabilită de legiuitor privitoare la invocarea motivelor de casare în cadrul unei cereri de recurs, cuprinsă în art. 488 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că partea nu este îndreptățită să invoce motive omisso medio, respectiv să critice hotărârea atacată prin invocarea unor neregularități care au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori și nu le-a invocat ori, deși le-a invocat în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În acest din urmă caz, consecința procesuală a nerespectării exigenței impuse de art. 488 alin. (2) C. proc. civ. este aceea că motivele invocate omisso medio vor rămâne neanalizate de către instanța de recurs, iar dacă toate motivele de casare prezentate de recurent au fost invocate omisso medio, în absența unor alte motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea ce intervine este nulitatea recursului în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, reținând, cu titlu de principiu, că invocarea unor motive cu încălcarea exigențelor art. 488 alin. (2) C. proc. civ. nu este de natură a conduce la inadmisibilitatea căii de atac a recursului, ci, eventual, la alte sancțiuni procesuale, prin raportare la argumentele prezentate și ținând cont de prevederile art. 494 corelate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată excepția de inadmisibilitate a recursului invocată prin întâmpinare.

În continuare, procedând la examinarea primelor motive de casare invocate de recurentă, subsumate cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte formulează observația că, deși se face referire la aceste motive de casare reglementate de lege, argumentele expuse în sprijinul nelegalității deciziei recurate relevă aspecte ce țin de o presupusă încălcare de către instanța de apel a regulilor de rapartizare aleatorie a cauzelor, ceea ce face posibilă încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 teza a III-a C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea dacă hotărârea a fost pronunțată de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Prin cererea de recurs se susține că, astfel cum reiese din conținutul hotărârii nr. 82/16.11.2022 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov, completul C4A Civil, desemnat aleatoriu cu soluționarea apelului, era compus din doamnele judecător J. și K., însă la ambele termene de judecată au participat, în calitate de judecători, J. și L., de la dosarul cauzei lipsind înscrisul care ar fi justificat modificarea componenței completului de judecată.

Prin răspunsul formulat la întâmpinările depuse de intimații-pârâți S.C. G. S.R.L. și D., se afirmă de către recurentă că a luat cunoștință de hotărârea menționată la momentul formulării recursului, când a cercetat portalul instanței de judecată și a observat că aceasta era afișată, fără însă a mai fi publicată o altă hotărâre a Colegiului de conducere al instanței care să arate împrejurările și care să demonstreze obiectivitatea și necesitatea schimbării unui membru al completului de judecată.

Criticile și argumentele susținute de recurentă sunt neîntemeiate, astfel că motivul de nelegalitate, care vizează încălcarea regulilor de repartizare aleatorie nu poate fi primit pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ. "motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor".

În cauză, nu se poate susține cu temei că eventuala neregularitate invocată de recurentă s-ar produs la momentul pronunțării hotărârii sau la momentul declarării recursului și nici că recurenta nu putea cunoaște și nu putea invoca, în cursul soluționării apelului, această neregularitate. Se poate observa că rezoluția din 21.03.2023, aflată la dosar curte de apel, de fixare a primului termen de judecată, la 19.04.2023, a fost semnată de doamna judecător K., iar la cele două termene de judecată fixate pentru judecata apelului, 19.04.2023, respectiv 31.05.2023, completul a fost constituit din doamnele judecător L. (Președinte) și J., respectiv J. (Președinte) și L..

Prin urmare, în măsura în care recurenta-reclamantă, reprezentată de doi reprezentanți convenționali - avocați, ar fi avut vreo nemulțumire referitoare la compunerea completului de judecată, în contextul în care hotărârea colegiului de conducere invocată era publică și accesibilă oricând pe pagina de internet a instanței, ar fi putut invoca această neregularitate fie la primul termen, fie la cel de-al doilea termen de judecată. În egală măsură, instanța supremă subliniază că recurenta interesată de regularitatea alcătuirii completului de judecată, în ipoteza în care nu se putea servi de platformele electronice de informare, cuprinzând informații puse la dispoziția tuturor celor interesați, avea posibilitatea de a solicita instanței de apel, în temeiul Legii nr. 554/2001 privind liberul acces la informații de interes public, informațiile necesare referitoare la modul de alcătuire a completului de judecată.

Rațiunea dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ. este aceea de disciplinare a părților, de îndemnare a acestora de a invoca orice presupusă neregularitate de îndată ce aceasta este săvârșită, și de evitare a exercitării de către părți a drepturilor procesuale, cu înfrângerea exigenței de bună-credință pe care o impune art. 12 alin. (1) C. proc. civ.

În cauza de față, dacă reclamanta-recurentă ar fi fost nemulțumită de modul de alcătuire a completului de judecată, avea la dispoziție canalele de informare necesare, ușor accesibile, pentru a verifica dacă la alcătuirea completului au fost respectate prevederile legale și regulamentare, încă de la primul termen de judecată în apel. Pasivitatea recurentei-reclamante în această privință sugerează faptul că nu a resimțit o vătămare procesuală, nici la primul termen și nici la al doilea termen de judecată în apel, astfel că nu a considerat util a verifica conformitatea alcătuirii completului cu dispozițiile regulamentare. În acest context, o astfel de pretinsă neregularitate nu mai poate fi ulterior invocată pe calea recursului, de vreme ce ea putea și trebuia să fie invocată în cursul soluționării apelului, întrucât dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. împiedică invocarea unor motive de recurs vizând neregularități procesuale ce puteau fi invocate în cursul soluționării apelului.

În consecință, întrucât motivul de casare nu a fost invocat în condiții de regularitate procedurală în etapa anterioară și nu există un text care să prevadă că această neregularitate procesuală poate fi invocată direct în recurs, cu ignorarea exigențelor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează în sensul că motivul de recurs, vizând pretinsa greșită alcătuire a completului de judecată în apel nu poate fi primit și nici analizat.

Cu privire la criticile subsumate de recurentă cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând greșita soluționare, de către instanța de apel, a excepției de tardivitate a apelului, instanța supremă constată că recurenta reproșează instanței de apel faptul că, deși a reținut în mod corect data comunicării către aceasta a sentinței tribunalului și data la care aceasta a depus la poștă apelul, a calculat în mod greșit zilele scurse de la data comunicării hotărârii și până la momentul depunerii cererii de apel, concluzia potrivit căreia apelul ar fi fost depus peste termenul de 30 de zile, fiind eronată.

Examinarea înscrisurilor dosarului relevă faptul că dezlegările pe care instanța de apel le-a dat excepției procesuale referitoare la tardivitatea apelului sunt eronate, sprijinite pe o greșită aplicare a normelor de procedură incidente în această materie, criticile subsumate acestui motiv de recurs fiind întemeiate.

În această privință, nu poate fi primită aprecierea intimatelor potrivit căreia invocarea acestei neregularități ar fi fost făcută de către recurentă tot omisso medio. Recurenta invocă o pretinsă neregularitate procedurală care s-a strecurat, cu ocazia judecării apelului, în raționamentul instanței, pretinsă neregularitate care, în opinia recurentei rezultă din soluția pronunțată și din motivarea instanței. Într-o astfel de ipoteză, nu se poate susține că recurenta ar fi putut invoca această pretinsă neregularitate prin motivele de apel sau în cursul soluționării apelului, de vreme ce, din punct de vedere temporal, pretinsa neregularitate invocată de recurentă se plasează după închiderea dezbaterilor în apel, când părțile nu mai puteau invoca apărări și excepții, în acord cu rigorile procedurale.

Reținând că această critică poate fi primită ca motiv de recurs, în raport cu exigențele art. 488 alin. (2) C. proc. civ. și procedând la examinarea acesteia, instanța supremă reamintește că, în conformitate cu prevederile art. 468 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantei-reclamante A. la 25.10.2022, la domiciliul procesual ales, punctul de lucru al Cabinetului Individual de Avocat M. din str. x, județul Ilfov, conform mențiunilor de pe procesul-verbal de înmânare aflat la dosar tribunal, ceea ce însemnă că termenul de declarare a apelului a început să curgă la data de 26 octombrie 2022 și s-a împlinit într-o zi de vineri, respectiv în data de 25 noiembrie 2022, potrivit algoritmului de calcul reglementat de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia nu se ia în calculul termenului stabilit pe luni nici ziua când termenul începe să curgă și nici ziua în care termenul se împlinește.

Cum apelul a fost transmis Tribunalului Dâmbovița, prin poștă, cu conținut declarat și confirmare de primire, la 23.11.2022, conform înscrisurilor aflate la dosar recurs, în termenul legal imperativ prescris pentru efectuarea actului de procedură, în mod greșit instanța de apel a concluzionat asupra depunerii tardive a apelului și a admis excepția tardivității căii de atac, prin raportare la art. 468 alin. (1) coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât sancțiunea decăderii apelantei-reclamante din dreptul de a-i fi examinate criticile deduse judecății apelului, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., este lipsită de suport legal și a produs părții o vătămare a cărei înlăturare nu poate fi realizată decât prin anularea deciziei atacate cu recurs în condițiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. ce reprezintă regula de drept comun în materia nulității actelor de procedură.

Argumentele invocate în apărare de către intimate, referitoare la o pretinsă eroare materială strecurată în argumentația instanței de apel, referitoare la data comunicării hotărârii primei instanțe către reclamantă și, prin urmare, data de la care ar fi început să curgă termenul de apel, nu poate fi primită deoarece nu rezultă din examinarea documentelor de la dosarul cauzei.

Dincolo de o eventuală eroare comună în care s-ar fi regăsit atât părțile cât și instanța de apel, cu privire la data la care s-a realizat comunicarea hotărârii primei instanțe către reclamantă, invocată prin întâmpinare, din analiza documentelor existente la dosarul cauzei rezultă că singura comunicare a hotărârii primei instanțe a fost cea care s-a realizat la data de 25 octombrie 2022, dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare conținând și data la care hotărârea a fost efectiv comunicată părții fiind atașată la dosarul primei instanțe.

De altfel, instanța supremă constată că intimatele, deși au susținut că reclamantei i s-a comunicat hotărârea anterior datei de 25 octombrie 2022, nu au fost în măsură să indice nici elementul probator de la dosar pe care se bazează o astfel de susținere și nici să precizeze care anume ar fi acea dată anterioară la care s-a realizat comunicarea și de la care ar fi trebuit să fie calculat termenul de declarare a apelului pentru reclamantă.

În consecință, pentru considerentele expuse, reținând incidența în speță a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1026/Ap/07.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel, neputând fi primite susținerile privind influența intimaților-pârâți asupra instanțelor din circumscripția Curții de Apel Ploiești sau a celor învecinate acestei instanțe.

În ceea ce privește solicitarea intimatei-pârâte S.C. G. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată în faza de recurs, dovedite cu înscrisurile înaintate la dosar, Înalta Curte notează că, în cazul admiterii unei căi de atac prin care este casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare, cererea de chemare în judecată nu a fost soluționată. Cum la baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, se constată că prin trimiterea cauzei spre rejudecare nu s-a stabilit partea câștigătoare, astfel încât la acest moment nu se poate face aplicarea prevederilor art. 453 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. G. S.R.L.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1026/Ap/07.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.