ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1401/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 458/04.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A..; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâții B. și C., în calitate de asociat unic al C.; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D. S.A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., în calitate de asociat unic al C.; a obligat pârâtul C., în calitate de asociat unic al C., la plata către reclamantă a sumei de 204.185 RON reprezentând daune interese; a respins în rest acțiunea și a obligat pârâtul C. să plătească reclamantei suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul C., calificat în recurs la termenul de judecată din 21.02.2024, prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinței civile pronunțate și, pe fond, respingerea cererii intimatei-reclamante de obligare a recurentului-pârât la plata sumei de 204.185 RON reprezentând daune interese către D. S.A. În subsidiar, a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării ambilor pârâți la plata daunelor-interese, precum și reducerea pretențiilor intimatei-reclamante la suma de 104.887,65 RON, sumă care i se cuvine conform raportului de distribuție, sumă rămasă definitivă după contestarea raportului de distribuție de către reclamantă; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea cererii.

Prin decizia civilă nr. 17/R/21.02.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a admis recursul declarat de recurentul-pârât C. și a modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul că:

- a respins acțiunea formulată de reclamanta D. S.A. în contradictoriu cu pârâtul C.;

- a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtului C. la plata către reclamantă a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A menținut în rest sentința.

Totodată, a obligat intimata-reclamantă D. S.A. la plata către recurentul-pârât C. a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva deciziei civile menționate, D. S.A. a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei.

În motivare, autoarea căii de atac a învederat că se află în prezența a două hotărâri potrivnice, deoarece prin decizia a cărei revizuire o solicită s-a admis recursul formulat de recurentul C., în condițiile în care anterior, prin sentința civilă nr. 353/07.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată privind aceleași părți, obiect și cauză.

În continuare, după redarea unor considerente reținute de instanța de fond în dosarul nr. x/2012, revizuenta a afirmat că instanța de recurs, potrivnic celor reținute de Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 353/07.07.2020, a avut o abordare minimalistă în privința atribuțiilor legale stabilite în sarcina administratorului judiciar, producând consecințe diferite față de cele consacrate prin sentința menționată.

A mai afirmat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, deoarece nu a analizat și nu a atătat pentru ce considerente a înlăturat raportul de cauzalitate dintre faptele culpabile generatoare de prejudiciu reținute de tribunal în sarcina administratorului judiciar C., concluzionând fără temei că, în ipoteza în care totuși acesta și-ar fi exercitat cu bună-credință atribuțiile de administrator, finalitatea culpabilă din speță tot nu ar fi fost înlăturată.

În drept, autoarea căii de atac a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 10.10.2024, intimata A.., în calitate de lichidator judiciar al societății E. S.R.L., a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Față de împrejurarea că cererea de revizuire nu este clar motivată, în sensul că nu se poate deduce cu exactitate care sunt hotărârile pretins contradictorii, intimata a analizat condițiile de admisibilitate ale cererii atât din perspectiva hotărârilor pronunțate în prezentul dosar, cât și în raport de sentința civilă nr. 353/07.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate nici dacă s-ar invoca contrarietatea în raport de hotărârea primei instanțe, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. x/2012, câtă vreme nu are caracter definitiv, dar nici în raport de hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2019, întrucât nu există identitate de părți.

Revizuenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (1) din același cod, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, revizuenta a învestit instanța cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Regula impusă de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., stabilește că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

Prin excepție, alin. (2) al aceluiași articol, care reglementează cazul cererilor de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instituie competența de soluționare a acestora în favoarea instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, iar când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, competența este atribuită instanței care a dat prima hotărâre.

Așadar, textul de lege reglementează competența materială imperativă a instanței, de la care nu se poate deroga, chiar în cazul în care prin cerere se invocă mai multe motive, ce atrag competențe diferite.

Rațiunea instituirii acestei norme de competență izvorăște din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanța care a pronunțat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.

În condițiile în care autoarea căii de atac a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi pe temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, văzând dispozițiile legale anterior evocate și cele ale art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constată că nu este competentă material să o soluționeze, așa încât va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În continuare, reținând că, raportat la dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., este competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepția tardivității acesteia, invocată din oficiu, asupra căreia reține următoarele:

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

În litigiul pendinte, Înalta Curte constată că hotărârile pretins potrivnice sunt: decizia civilă nr. 17/R/21.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2012 și sentința civilă nr. 353/07.07.2020 pronunțată de Tribunalul Arad, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., astfel că termenul de o lună se calculează de la data pronunțării ultimei hotărâri.

Ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 17/R/21.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2012, astfel încât, în conformitate cu art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. s-a implinit la 21.03.2024.

În ceea ce privește data declarării căii de atac, Înalta Curte reține că cererea de revizuire a fost transmisă prin e-mail, la 26.04.2024, ora 15:44, astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosar.

Ca atare, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea unei cereri de revizuire, în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 21.03.2024, astfel încât cererea de revizuire, transmisă la data de 26.04.2024, a fost promovată după împlinirea termenului legal stabilit de lege.

Prin cererea de revizuire, autoarea căii de atac a învederat că decizia a cărei revizuire o solicită a fost comunicată la 29.03.2024, și a apreciat că demersul procesual este formulat în termenul legal de o lună, însă această alegație va fi înlăturată, atât timp cât legea nu îngăduie ca termenul de revizuire să curgă de la un alt moment decât cel al pronunțării ultimei hotărâri, spre exemplu de la cel al comunicării ei.

În consecință, revizuenta a nesocotit prevederile imperative ale art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., declarată de revizuenta D. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac, în ceea ce privește dispoziția de declinare.

Irevocabilă, în ceea ce privește dispoziția de respingere a revizuirii.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.